Până în 2025, se estimează ca jumătate din populația Uniunii Europene va suferi de o alergie. Poți dezvolta alergii la ceva ce mănânci, la o substanță pe care o inspiri, pe care o atingi sau care îți este injectată în corp. Reacțiile alergice pot avea simptome mai ușoare – cum ar fi strănut, tuse sau iritații ale ochilor – sau severe, precum erupții cutanate, tensiune arterială scăzută, probleme de respirație, atacuri de astm și chiar deces. Acest articol te ajută să afli ce provoacă, de fapt, alergiile, care sunt cele mai frecvente alergii și cum le poți ține sub control.
La începutul secolului 20, alergiile erau considerate boli rare, dar în ultimele decenii au devenit tot mai frecvente. Potrivit Agenției Europene de Alergologie și Imunologie Clinică (EAACI), peste 150 de milioane de europeni suferă de alergii cronice.
Un raport publicat de aceeași autoritate în 2014 arată că bolile alergice afectează viețile a peste un miliard de persoane din întreaga lume și se așteaptă ca prevalența alergiilor să ajungă la patru miliarde de persoane până în 2050.
Prevalența bolilor alergice crește rapid, din cauza urbanizării, a industrializării, a poluării și a schimbărilor climatice.
În Europa, țările cu cea mai ridicată prevalență a alergiilor și astmului sunt Finlanda, Germania, Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii și România, conform unui raport publicat în 2007 de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Alergii și alergeni: ce sunt și cum apar
Alergia este o reacție anormală, exagerată, a organismului, declanșată de expunerea la substanțe comune, prezente în mod obișnuit în mediul înconjurător.
Aceste substanțe, numite alergene, sunt bine tolerate de către persoanele care nu au o predispoziție la dezvoltarea bolilor alergice, dar sunt percepute ca un pericol pentru persoanele care au alergii.
Academia Americană de Alergii, Astm și Imunologie (AAAAI) spune că reacțiile alergice încep în sistemul imunitar. Acesta ne protejează de organismele care ne invadează și care ne pot îmbolnăvi. Dacă ai o alergie, sistemul imunitar va considera drept invadator o substanță care este, de fapt, inofensivă. Această substanță este numită alergen.
Cele mai des întâlnite substanțe alergene sunt:
- Polenul;
- Praful;
- Alimentele;
- Înțepăturile de insecte;
- Părul și scuamele de la animale;
- Medicamentele;
- Frigul sau razele ultraviolete;
- Mucegaiul;
- Latexul.
La contactul cu aceste alergene, sistemul imunitar al unei persoane alergice are o reacție exagerată și produce imunoglobulina E (IgE). Aceasta reprezintă un anticorp care ajunge în celulele corpului care eliberează histamină și alte substanțe chimice, cauzând o reacție alergică.
La nivel mondial, ratele de sensibilizare (adică procentul de reacții alergice) la unul sau multe alergene comune în rândul copiilor școlari se apropie, în prezent, de 40% -50%, conform AAAAI.
Tipuri de alergii
Alergie alimentară
Alergiile alimentare apar atunci când consumi un anumit aliment sau aditiv alimentar. Există mai multe alimente care pot declanșa o alergie, dar cele mai frecvente alergene alimentare sunt ouăle, laptele, peștele, fructele de mare, alunele, nucile, soia și grâul.
O alergie alimentară pot să apară la orice vârstă, dar, în general, se dezvoltă la vârste fragede, când sistemul imunitar și cel digestiv sunt încă în formare.
Simptomele principale de alergie alimentară sunt furnicăturile la nivelul gurii, inflamațiile limbii, buzelor, feței sau gâtului, urticaria și, în cazuri rare, șocul anafilactic – o reacție severă ce reprezintă o urgență medicală și necesită tratament de urgență.
Unele alergii alimentare se atenuează sau dispar în timp. Totodată, trebuie știut că alergia nu este același lucru cu intoleranța la un aliment (care are simptome mai puțin severe decât alergiile și care, de multe ori, este limitată la probleme digestive).
Conform Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică, peste 220 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de o formă de alergie alimentară. Prevalența acestui tip de alergie s-a dublat în ultimii zece ani, iar în prezent, la nivel european, numărul celor care au alergii alimentare depășește 17 milioane.
Citește aici mai multe despre alergiile alimentare și produsele la care ar trebui să fim atenți.
Alergia la praf
Apare ca reacție a organismului la acarienii (organisme mici, uneori microscopice) din praful din casă. Un gram de praf poate conține până la 20.000 de acarieni.
Alergie la înțepăturile de insecte
Această alergie este reacția organismului la veninul injectat de insecte. Albinele și viespile sunt insectele care declanșează cel mai des reacții alergice, dar și unele specii de furnici pot declanșa reacții alergice. Simptomele principale sunt umflături în zona înțepăturii, mâncărimi sau urticarie pe tot corpul, tuse, probleme de respirație, senzația că te strânge pieptul. E important de știut că înțepăturile de albină și viespe prezintă riscul cel mai mare de a declanșa șocul anafilactic.
Alergie la pisici și câini
Alergiile la animale cu blană sunt des întâlnite. Conform Fundației Americane de Astm și Alergii (AAFA), în Statele Unite, trei din zece persoane cu alergii au reacții alergice la pisici și câini. Alergiile la părul de pisică sunt de două ori mai frecvente decât cele la părul de câini.
Citește aici ce e de făcut dacă ai alergie la câini, dar îți dorești un animal de companie.
Alergie la medicamente
Apar atunci când sistemul imunitar reacționează împotriva unui medicament pe care îl consideră, în mod greșit, agent patogen (adică virus sau microb). Cele mai frecvente alergii la medicamente sunt cele la penicilină și sulfonamide. Simptomele sunt urticarie, iritații ale pielii, eczeme, inflamație la nivelul feței și respirație șuierătoare. Uneori, acest tip de alergie poate cauza șoc anafilactic. Medicamentele ar putea fi responsabile pentru 20% din cazurile de deces cauzate de șoc anafilactic în întreaga lume.
Alergia la medicamente nu trebuie confundată cu reacțiile adverse ale medicamentelor.
Alergie la polen
Polenul este unul dintre cele mai frecvente alergene care cauzează alergii de sezon. Unii copaci, cum ar fi mesteacănul, cedrul și stejarul, produc o cantitate mai mare de polen puternic alergen. De asemenea, ambrozia este o plantă care produce o cantitate mare de polen, iar acesta conține multiple fragmente extrem de alergizante.
Conform Ministerului Sănătății, din populația activă a României (nouă milioane de persoane), un număr de 482.000 persoane sunt alergice la polenul de ambrozia, majoritatea prezentând rinoconjunctivită, afecțiune care în timp evoluează spre astm. Se estimează că populația expusă la polenul de ambrozia atinge șase milioane, majoritatea din vestul țării, celelalte regiuni fiind mai puțin afectate.
Citește aici de ce apare alergia la polen, ce manifestări comune are și cum îi putem face față.
Alergia la latex
Mănușile din cauciuc, baloanele, prezervativele și alte produse fabricate din latex natural pot să declanșeze mai multe tipuri de reacții alergice, de la dermatita alergică de contact și până la anafilaxie, care este o urgență medicală.
Sistemul imunitar al persoanelor alergice la acest material reacționează la o proteină din seva arborelui de cauciuc pe care o identifică drept patogen.
Alergia la frig
Expunerea la temperaturi scăzute, dar și băuturile și alimentele reci, aerul condiționat sau o simplă baie în apa rece pot declanșa alergia la frig. Prin urmare, această afecțiune poate apărea în orice sezon. Adulții tineri, bărbați și femei în egală măsură, se confruntă cel mai adesea cu acest tip de alergie.
Citește aici despre alergia la frig și alte boli provocate de aerul condiționat.
De cele mai multe ori, manifestările sunt ușoare: urticarie pe zona de piele expusă la temperaturi scăzute, o senzație de arsură pe pielea afectată, pe măsură ce corpul se încălzește, dureri de cap, dureri articulare și/sau febră. În cazurile severe, alergia la frig poate avea simptome mai grave: umflarea limbii și îngustarea căilor respiratorii, palpitații, scăderea tensiunii arteriale, iar uneori culminează cu șocul anafilactic, care pune viața în pericol.
Citește aici cine este în pericol să se confrunte cu alergia la frig și cum se tratează aceasta.
Alergie la soare
Expunerea pielii la raze ultraviolete declanșează uneori o erupție cutanată ce provoacă mâncărimi. Acest fenomen este specific alergiei la soare și este întâlnit mai frecvent la femei.
Nu se cunoaște exact mecanismul de apariție al acestui tip de alergii, dar se consideră că expunerea la radiații UVA și UVB modifică celulele pielii, iar acestea sunt percepute de sistemul imunitar ca fiind non self. În consecință, acesta declanșează un răspuns imun prin generarea de anticorpi meniți să combată agresiunea. Urticaria specifică alergiei solare este determinată de leziunile provocate de anticorpi.
De cele mai multe ori, erupția se remite de la sine în aproximativ 24 de ore de la întreruperea expunerii la soare. Administrarea de antihistaminice si preparatele topice corticoide grăbesc vindecarea. În cazurile severe, se pot administra medicamente pe bază de cortizon.
Înainte de expunerea la soare, persoanele care suferă de alergie solară pot face o desensibilizare a pielii cu raze UV cu lungimi de undă progresiv crescătoare.
Alergia la mucegai
Mucegaiul e o ciupercă și poate crește în multe locuri, atât în interioare, cât și afară. Reacțiile alergice la mucegai pot apărea pe toată durata anului, nu doar sezoniere, ca în cazul altor alergii.
Simptomele unei alergii la mucegai sunt asemănătoare cu ale altor alergii: strănut, mâncărime, nas înroșit, congestie nazală și piele uscată.
Alergii la gândacul de bucătărie
Chiar dacă nu înțeapă, gândacii de bucătărie au potențial alergen. Saliva, fecalele și anumite părți ale corpului gândacilor pot declanșa atât astm, cât și alergii.
Care sunt cele mai întâlnite simptome de alergii
Simptomele alergiilor variază de la faptul că pot afecta stilul de viață, prin crearea unui disconfort, până la faptul că pot cauza reacții care pot pune viața în pericol.
În funcție de alergen, răspunsul imun poate provoca o inflamație, strănut sau alte simptome.
Simptomele unei alergii diferă în funcție de tipul alergiei și de cât de severă este reacția alergică. Printre acestea, se află:
- Nasul înroșit, înfundat sau strănutul;
- Respirația șuierătoare (sau wheezing, apare atunci când căile respiratorii se îngustează și se aude un sunet asemănător fluieratului) sau sacadată – poate fi un semn de astm, dar și de alergie;
- Tusea – o tuse seacă și persistentă poate fi un simptom de alergie;
- Erupțiile – eczemele, dermatitele de contact și urticaria sunt trei tipuri de erupții care pot fi cauzate de alergii;
- Oboseala – poate fi un semn de alergie netratată;
- Durerile de cap – unele dureri de cap sunt cauzate de alergii;
- Greața și vărsăturile – sunt două simptome ale alergiilor. Alergiile alimentare afectează 4-6% dintre copii și 4% dintre adulți, potrivit Academiei Americane de Alergii, Astm și Imunologie;
- Febra – în afară de rinita alergică (denumită și febra fânului), alte alergii nu provoacă febră.
Simptomele alergiilor sunt diferite de la o persoană la alta. În cazul reacțiilor alergice severe, poate apărea șocul anafilactic (sau anafilaxia), care reprezintă o amenințare pentru viață pentru că poate provoca dificultăți de respirație, amețeli, pierderi ale conștiinței sau convulsii.
Care sunt cauzele de apariție a alergiilor
Cercetătorii nu știu exact de ce sistemul imunitar provoacă reacții alergice la contactul cu o substanță inofensivă, dar s-a constatat că alergiile sunt, în general, ereditare. Dacă cineva din familia ta are o alergie, e posibil ca și tu să dezvolți una, la un moment dat.
Alergiile au o componentă genetică, dar acest lucru nu înseamnă că, dacă unul dintre părinți are o alergie, aceasta va fi automat moștenită de către copii, ci că va exista suspiciunea apariției unor reacții alergice.
Deși alergiile sunt mai frecvente la copii, ele pot apărea la orice vârstă. Expunerea la substanțe alergene atunci când sistemul imunitar este slăbit – cum ar fi după o boală sau în timpul sarcinii – poate juca un rol în dezvoltarea unei alergii.
Uneori, alergiile dispar o perioadă și reapar peste câțiva ani.
Complicații posibile în caz de alergii
Șocul anafilactic (anafilaxia)
Una dintre cele mai grave complicații ale unei alergii este șocul anafilactic, asociat cel mai des cu alergiile alimentare, cele la medicamente și cele la veninul de insecte.
Principalele simptome sunt scăderea tensiunii arteriale, pierderea conștienței, dificultăți de respirație severe, mâncărimi ale pielii, puls slab sau prea accelerat, greață sau vărsături și senzația de leșin.
Anafilaxia este o urgență medicală pentru că poate duce la convulsii, aritmie (bătăi neregulate ale inimii), stare de șoc sau probleme respiratorii.
Dacă suspectezi că tu sau cineva apropiat are un șoc anafilactic, sună la 112 sau mergi de urgență la camera de gardă a unui spital.
Astmul
Astmul – o afecțiune care se referă la inflamația căilor respiratorii inflamate și dificultăți de respirație – este corelat cu alergiile.
Conform National Heart, Lungs and Bllod Institute, din Statele Unite, cauzele astmului nu se cunosc cu exactitate și pot varia de la o persoană la alta, dar, adesea, astmul este cauzat de răspunsul sistemului imunitar față de un alergen. În acest caz, se numește astm alergic (astmul care nu este corelat cu alergiile se numește astm bronșic sau intrinsec).
Un studiu realizat de OMS și publicat în 2007 despre prevalența astmului la copii, arată că cea mai mare creștere de la an la an a simptomelor de astm a fost observată la copiii de 13-14 ani din România și Ucraina.
Citește aici care sunt simptomele de astm alergic și ce să faci dacă suspectezi că îl ai.
Rinita alergică (febra fânului)
Rinita alergică apare în urma contactului cu un alergen pe cale respiratorie (praf, polen, mucegai) și este, de fapt, inflamația mucoasei nazale (uneori și a mucoasei sinusurilor). Se manifestă prin rinoree (secreții nazale), strănut, nas înfundat, mâncărime nazală, a ochilor sau pe cerul gurii, ochi iritați și, uneori, dureri de cap.
La nivel mondial, rinita alergică afectează între 10% și 30% din populație.
Febra fânului este și ea o formă de rinită alergică, este sezonieră și se declanșează de la alergene din mediu, cum ar fi polenul arborilor și al plantelor.
Citește aici mai multe despre rinita alergică și cum o deosebești de cea vasomotorie – nonalergică.
Alergii ale pielii
Cele mai des întâlnite reacții alergice manifestate la nivelul pielii sunt eczemele, urticaria și dermatita de contact.
Eczema, numită și dermatită atopică, înseamnă că pielea este sensibilă și uscată, eventual cu zone în care apare senzația de mâncărime.
Poate fi mai ușoară (doar piele uscată) sau severă (piele înroșită, îngroșată, care supurează, are aspect solzos sau cu crăpături).
Află mai multe despre dermatita atopică și tratamentele recomandate din acest articol.
Urticaria se referă la apariția unor leziuni roz, umflate, care dau senzația de mâncărime sau arsură. Pot să apară oriunde pe corp.
Dermatita de contact este cauzată, de obicei, de expunerea la un alergen. Ea poate fi și o simplă iritație provocată de contactul cu o substanță cum ar fi detergentul sau săpunurile dure.
La dermatita de contact, pielea se înroșește și prezintă prurit (mâncărime), apar mici umflături sau bășici, dar pielea poate fi și îngroșată, solzoasă sau uscată.
Alte complicații ale alergiilor:
- infecții ale urechii sau plămânilor;
- infecții ale sinusurilor sau sinuzită;
- polipi nazali;
- dureri de cap.
Teste de alergii pentru diagnostic
Metodele specifice de diagnostic utilizate în alergologie sunt testele cutanate (de tipul „prick test”) și determinarea IgE seric total sau specific, în funcție de tipul de alergie suspectat.
Test de alergie cutanate
Un test de alergie cutanat se realizează prin expunerea pielii la diverse substanțe alergene, urmând ca, apoi, să fie observate semnele unei reacții alergice locale.
Testele alergologice cutanate pot confirma dacă semne și simptome ca strănutul, respirația șuierătoare și erupțiile cutanate sunt cauzate de alergii. Aceste teste pot identifica și care sunt substanțele care declanșează reacțiile alergice.
Testul cutanat este folosit pentru a diagnostica alergia la polen, astmul (cu eventuala sa componentă indusă de expunerea la alergene), dermatita (eczema), alergiile alimentare, alergia la penicilină și alergia la înțepătura de albină. Acest tip de test de alergie pot fi folosite pentru persoane de toate vârstele, inclusiv sugari și vârstnici.
Teste de alergii din sânge
Deși testele cutanate se pot face, în general, oricui, există și excepții. Persoanelor care iau medicamente care pot interfera cu rezultatele testului, celor care au o boală de piele severă și celor care au o sensibilitate severă la alergeni (și care ar putea face șoc anafilactic atunci când o cantitate mică de alergen este aplicată pe piele, cum se procedează în cazul testelor cutanate) li se recomandă un test de alergie efectuat dintr-o probă de sânge.
Testele sanguine – numite teste alergen-specifice ale anticorpilor IgE – sunt utile pentru persoanele care nu trebuie supuse unor teste cutanate. Testele de sânge pot fi la fel de precise ca testele cutanate, dar ele nu se fac la fel de des, pentru că pot fi mult mai scumpe.
Cum prevenim alergiile
Alergiile nu pot fi prevenite, dar poți preveni apariția simptomelor prin evitarea alergenelor.
În cazul alergiilor alimentare, e recomandat să elimini din meniu mâncarea care provoacă reacții alergice. Citește cu atenție etichetele produselor și, când iei masa în oraș, asigură-te că nu ai în farfurie substanțe care pot genera reacții alergice.
Reacțiile alergice de sezon sau de contact pot fi prevenite prin evitarea alergenelor. De exemplu, dacă ai alergie la praf, e bine să îți instalezi filtre de aer acasă și să ștergi praful constant.
Tratamente indicate în alergii
Cea mai bună metodă de a preveni reacția alergică este identificarea și evitarea alergenului care provoacă simptomele. După ce ai fost la medicul alergolog sau imunolog și ți s-a pus un diagnostic de alergie, pasul următor este de a alege cel mai eficient tratament.
În cazul alergiilor, tratamentul poate fi medicamentos sau imunologic.
Medicamentele pot ajuta la tratarea simptomelor unei reacții alergice, dar nu vor vindeca alergia.
Cele mai comune medicamentele utilizate în tratarea alergiei sunt antihistaminicele și decongestionantele sau spray-urile cu steroizi, acestea fiind prescrise de medicul specialist.
Imunoterapia poate fi recomandată de către medicul specialist pentru anumite tipuri de alergii.
Imunoterapia presupune administrarea unor doze crescânde de alergen, pe o durată de câțiva ani, pentru a desensibiliza progresiv organismul în fața alergenului respectiv.
Tratamentul de urgență. Șocul anafilactic, care este o reacție alergică acută, severă și amenințătoare de viață, este o urgență medicală și necesită tratament imediat cu adrenalină (care trebuie administrată prompt), antihistaminice și corticosteroizi.
Viața cu alergie
Alergiile sunt afecțiuni frecvente și, în general, nu au urmări care să amenințe viața. Cele mai multe alergii se gestionează prin evitarea alergenelor, schimbări ale stilului de viață și tratament medicamentos.
O persoană cu alergie ar trebui să fie constant în contact cu medicul alergolog, pentru a putea reduce cât mai mult neplăcerile cauzate de alergie și a avea un stil de viață cât mai agreabil.
Cei care riscă reacții severe, ca șocul anafilactic, pot învăța ce să facă în situații de urgență.
Alergiile alimentare sunt diagnosticate rareori în România, comparativ cu alte țări din Vestul Europei. La nivel național, nu există suficiente studii despre alergiile alimentare sau alt tip de alergii.