Ai alergie la pisici dar nu vrei să te desparți de animalul de companie? Multe persoane aleg să suporte simptomele supărătoare decât să renunțe la pisica. Există totuși metode care ameliorează simptomele alergiei.
Înainte de toate este important să identifici cauza exactă a alergiei cu ajutorul unor teste specifice, care sunt decontate și prin sistemul public de asigurări.
„Principalele maniestări ale alergiei la pisică sunt la nivel respirator. Astfel, aceste alergii pot declanșa rinita sau astmul, boli ale aparatului respirator în care apar rinoree, obstrucție nazală, tuse, respirație dificilă și șuierătoare. De multe ori, manifestările alergiei se confundă cu o răceală care nu se mai termină sau se tot repetă.”
– Dr. Rareș Simu, specialist în imunologie clinică și alergologie
De ce apare o alergie la pisici
Genetica pare să aibă un rol important în dezvoltarea alergiilor, ceea ce înseamnă că dacă ai în familie persoane cu alergii, este foarte probabil să devii, la rândul tău, alergic.
Sistemul imunitar produce anticorpi pentru a combate substanțele care ar putea afecta organismul, cum ar fi bacteriile și virusurile. La o persoană care are alergii, sistemul imunitar confundă o alergenă cu ceva dăunător și începe să producă anticorpi pentru combaterea acesteia. Așa apar simptome alergice, cum ar fi mâncărime, rinoree (nasul curge), erupții cutanate și astm.
În cazul unei alergii la pisici, alergenele pot proveni din mătreața pisicii (pielea moartă), blana, saliva și chiar din urina acesteia.
Particulele alergene ale animalelor de companie pot ajunge pe haine, pot circula în aer, se pot așeza pe mobilier și în așternuturi.
Simptomele alergiei la pisici
Semnele frecvente ale unei alergii la pisici apar, de obicei, la scurt timp după ce ai intrat în contact cu părul, saliva sau urina animalului.
Alergena la care reacționează peste 90% din persoanele alergice la aceste animale provine din saliva și pielea pisicii.
Alergena poate provoca umflături și mâncărimi ale membranelor din jurul ochilor și nasului, de obicei ducând la inflamația ochilor și la înfundarea nasului. Unele persoane pot dezvolta o erupție pe față, gât sau pe partea superioară a pieptului ca răspuns la alergenă.
Se poate ajunge la astm cronic
Oboseala este frecventă în alergiile netratate, la fel și o tuse în curs de desfășurare datorată picurării postnazale. Dar simptome precum febra, frisoanele, greața sau vărsăturile ar trebui asociate, mai degrabă, cu o altă boală decât cu o alergie.
Dacă ai alergie la pisici și alergenele ajung în plămâni, pot apărea simptome neplăcute. Acestea pot include dificultăți de respirație, tuse și respirație șuierătoare. Alergiile la pisici pot provoca o criză sever de astm și pot declanșa astmul cronic.
Până la 30% dintre persoanele cu astm pot avea un atac sever la contactul cu o pisică. Ar trebui să discuți cu medicul alergolog despre un plan de tratament dacă simptomele devin perturbatoare sau inconfortabile.
Cum e diagnosticată o alergie la pisici
Există două modalități de a testa orice alergie, inclusiv pe cea la pisici: testarea pielii și analizele de sânge. Există două tipuri de teste de alergie cutanată. Un test de piele și un test de piele intradermic. Ambele teste dau rezultate rapide și tind să coste mai puțin decât analizele de sânge.
Anumite medicamente pot interfera cu testarea cutanată, așa că e bine să discuți cu medicul alergolog despre cel mai potrivit test. Testarea cutanată se face, de obicei, de către un medic alergolog din cauza riscului de apariție a unor reacții severe în timpul testării.
Testul prick
Acest test se efectuează în cabinetul specialistului în alergologie astfel încât să poată observa orice reacție.
Se efectuează printr-o ușoară înțepare a pielii cu un tip special de ace sterile, numite lanțete. Vârful acestora abia pătrunde prin suprafața pielii, trecând printr-o picătură de extract alergenic, fără a provoca sângerare.
Probabil vei fi testat pentru mai multe alergene, în același timp. Vei fi, de asemenea, înțepat în piele cu o soluție de control care nu conține alergene. Medicul poate numerota fiecare înțepătură pentru a identifica la ce apare alergia.
În aproximativ 15 până la 20 de minute, locul înțepăturii poate deveni roșu sau umflat. Această reacție confirmă o alergie la acea substanță. Aceste efecte neplăcute dispar în general la 30 de minute după test.
Testarea cutanată intradermică
Acest test se efectuează tot în cabinetul medicului, astfel încât să poată observa orice reacție.
Posibilele alergene pot fi injectate sub pielea antebrațului sau brațului. În cazul unei reacții pozitive vor apărea umflături roșii și mâncărime.
Testul intradermic este considerat mai sensibil pentru detectarea unei alergii decât un test prick, ceea ce înseamnă că poate fi mai precis la afișarea unui rezultat pozitiv atunci când există o alergie. Dar poate avea, de asemenea, mai multe rezultate fals pozitive decât testul prick.
Ambele teste cutanate au un rol important în testarea alergică. Medicul îți va explica ce metodă de testare este cea mai potrivită pentru tine.
Analize de sânge
Unele persoane nu pot face teste cutanate, fie din cauza unei afecțiuni a pielii preexistente, fie din cauza vârstei. În cazul copiilor mici, medicul va recomanda un test de sânge. Sângele va fi prelevat fie la cabinetul medicului, fie la laborator și apoi trimis spre testare.
Sângele este apoi examinat pentru a găsi anticorpi împotriva alergenilor obișnuiți, cum ar fi parul de pisică. Rezultatele durează mai mult, dar nu există riscul unei reacții alergice în timpul testării.
După stabilirea diagnosticului, medicul alergolog va recomanda tratamentul cel mai eficient.
Cum previi reacțiile alergice
Dacă știi că ești alergic și ai în casă o pisică, ține cont de aceste sfaturi pentru a diminua reacțiile alergice.
- Nu lăsa pisica să intre în dormitor;
- Spală-te pe mâini după ce ai atins pisica;
- Scapă de covoarele și mobilier tapițat. Pardoseala din lemn sau gresie și pereții curați contribuie la reducerea alergenilor;
- Instalează un filtru de aer;
- Schimbă frecvent filtrele de la unitățile de aer condiționat;
- Păstrează nivelul de umiditate în casă la aproximativ 40%;
- Folosește o mască de protecție în timp ce ștergi praful;
- Roagă un membru al familiei care nu are alergie să curețe litiera pisicii;
- Dacă ai o alergie severă la pisici, discută cu medicul alergolog despre imunoterapie, o soluție de tratament pe termen lung.
