Cât de mult ajută iodura de potasiu în caz de radiații nucleare: „Copiii sunt cei mai vulnerabili la iodul radioactiv”

Iodura de potasiu administrată sub formă de tablete protejează tiroida de cancer în eventualitatea unui accident nuclear, dar ea nu este necesară pentru întreaga populație și nu trebuie luată preventiv. Majoritatea suplimentelor alimentare nu conține o cantitate suficientă de iod pentru a oferi protecție.
Ultima actualizare: 09.08.2022
Ministerul Sănătății a început distribuirea pastilelor cu iodură de potasiu 65 mg. Însă acestea se pot lua de la farmacie doar pe baza prescripției medicale eliberate de medicul de familie. Lista farmaciilor care distribuie gratuit pastilele cu iodură de potasiu o găsiți aici.
Ce trebuie să știi despre iodura de potasiu, cât de repede se administrează pentru a avea efect, în ce doze și ce efecte adverse are pe termen scurt și lung, aflăm în continuare de la specialistul endocrinolog.
Iodura de potasiu nu este soluția miraculoasă împotriva oricărui tip de radiație sau de contaminare cu substanțe radioactive. Ea este eficientă doar după inhalarea iodului radioactiv din aer sau ingestia de apă și alimente contaminate în eventualitatea unui accident nuclear. De altfel, iodul radioactiv este singurul pentru care avem un remediu la ora actuală.
„Noi vorbim despre iodul radioactiv, dar un accident sau un incident nuclear generează și alte componente radioactive care contaminează solul, aerul și apa. Este posibilă identificarea unui nivel crescut de radiație generat de alte elemente radioactive decât iodul: cadmiu, stronțiu, radiu și altele. Iodura de potasiu nu oferă protecție și împotriva acestora”, a explicat pentru Smart Living dr. Adrian Comănici, șef de secție endocrinologie la Spitalul Clinic CF 2, din București.
Înainte de a lua tablete cu iodură de potasiu, emisiile de iod radioactiv trebuie confirmate prin măsurători dozimetrice de autoritățile competente. Concentrația va fi stabilită de acestea în funcție de rezultatele măsurătorilor.
Ce efecte are iodura de potasiu în caz de radiații
Iodul este un element esențial pentru sănătate care face posibilă sinteza hormonilor tiroidieni. De el depind sinteza proteinelor, activitatea metabolică, dezvoltarea scheletului și a sistemului nervos central la făt și la sugar. Organismul nostru nu poate produce iod, dar poate fi asigurat din alimente și din sarea iodată. Iodul asimilat se depozitează, în mare parte, în tiroidă. Când aportul este mare, ea poate să devină saturată cu iod și surplusul este excretat de rinichi prin urină.
Prin acest mecanism de autoreglare se poate asigura protecția împotriva iodului radioactiv. „Administrarea unei cantități mari de iod activează mecanismele de autoreglare, și anume, apare inhibiția, blocarea captării iodului în tiroidă și o scădere a producției de hormoni tiroidieni – fenomen numit efectul Wolff-Chaikoff”, explică dr. Adrian Comănici. Iodul pur nu este stabil și acesta este motivul pentru care se administrează împreună cu iodură de potasiu pentru a fi asimilat în organism.
Aportul de iod din alimentație nu influențează necesitatea profilaxiei cu iodură de potasiu în cazul unei urgențe nucleare, potrivit experților OMS. Ea va fi necesară chiar dacă ne asigurăm o cantitate optimă de iod din alimente. Dacă avem deficit de iod, tiroida va absorbi o cantitate mai mare de iod radioactiv. Prin urmare, profilaxia este cu atât mai importantă într-o astfel de situație.
Copiii sunt cei mai vulnerabili la iodul radioactiv
Ionii de iod radioactivi se acumulează în glanda tiroidă și pot duce, în timp, la cancer tiroidian. „Copiii sunt principala categorie din populație care trebuie protejată de efectele iodului radioactiv, pentru că ei sunt cei mai susceptibili la noduli tiroidieni și cancer tiroidian în eventualitatea unei expuneri la doze mari”, atrage atenția medicul endocrinolog.
Experiența de la Cernobîl a demonstrat această creștere a cazurilor de cancer tiroidian în rândul copiilor. În zonele cel mai puternic afectate din Belarus, incidența acestui tip de cancer la copii a crescut de peste 100 de ori față de perioada anterioară accidentului, potrivit unor studii citate în Ghidul pentru profilaxia cu iod după accidente nucleare elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Creșteri ale cazurilor de cancer tiroidian la copii au fost documentate până la 500 de kilometri de locul accidentului nuclear.
Dintre toți copiii, nou-născuții sunt cei mai vulnerabili la efectele iodului radioactiv. În primele zile de viață, activitatea glandei tiroide a unui nou-născut este foarte intensă. În acest interval scurt, cantitatea de iod radioactiv absorbită de glanda tiroidă este de patru ori mai mare decât la celelalte categorii de vârstă.
Expunerea la radiații în sarcină este periculoasă
Femeia însărcinată și fătul sunt alte două categorii de populație vulnerabile pentru care profilaxia cu iodură de potasiu este foarte importantă. În primul trimestru de sarcină, până când se formează tiroida fătului, hormonii tiroidieni preluați transplacentar de la mamă sunt singura lui sursă de hormoni, esențiali pentru dezvoltarea sistemului nervos.
Din al doilea trimestru, fătul preia o cantitate mare de iod de la mamă pentru producția propriilor hormoni tiroidieni. În consecință, necesarul de iod al gravidei crește, iar în eventualitatea unei expuneri la iod radioactiv, tiroida acesteia va absorbi o cantitate mai mare decât se întâmplă la ceilalți adulți. La fel ca iodul stabil, și cel radioactiv trece prin placentă, iar glanda tiroidă a fătului poate fi afectată după primul trimestru de sarcină. Iodura de potasiu administrată mamei îi asigură fătului o protecție împotriva iodului radioactiv.
De ce nu se ia iodură de potasiu peste 40 de ani
Adulții tineri, cu vârsta mai mică de 40 de ani, au un risc scăzut de cancer tiroidian după expunerea la emisii de iod radioactiv. Totodată, tabletele cu iod nu au nici ele efecte adverse importante dacă sunt administrate într-o doză unică, așa încât recomandarea generală este ca această categorie de populație să primească iodură de potasiu după o expunere la radiații.
Pentru adulții cu vârsta peste 40 de ani, riscul de cancer tiroidian după inhalarea sau ingestia de iod radioactiv este extrem de scăzut, apropiat chiar de zero, după cum susțin specialiștii OMS. Pe de altă parte, riscul de efecte secundare după administrarea de iodură de potasiu crește cu vârsta, pentru că incidența bolilor tiroidiene sporește și ea pe măsură ce îmbătrânim.
Iodura de potasiu peste 40 de ani nu aduce beneficii, susțin specialiștii Organizației Mondiale a Sănătății. Aceștia nu recomandă profilaxia cu iod persoanelor cu vârsta peste 40 de ani, cu excepția situației în care doza de radiații absorbită de tiroidă ajunge în jurul valorii de 5 Gray (Gy). O doză atât de mare nu se înregistrează însă decât foarte aproape de locul exploziei nucleare. Doar o iradiere intensă și de lungă durată poate impune administrarea profilactică a iodului la această categorie de vârstă.
Doza de radiații absorbită de tiroidă pentru care se ia în considerare profilaxia cu iod
Grup populațional | Nivel de referință |
Nou-născuți, sugari, copii, adolescenți până la 18 ani, gravide și femei care alăptează | 10 mGy (miliGray) |
Adulți sub 40 de ani | 100 mGy |
Adulți peste 40 de ani | 5 Gy |
„Există riscuri mult mai mici atunci când expunerea la emisii de iod radioactiv are loc după vârsta de 40 de ani.”
Dr. Adrian Comănici, șef secție endocrinologie, Spitalul Clinic CF 2, București
Doza de iodură de potasiu recomandată în caz de radiații
După o expunere la iod radioactiv, se administrează tablete cu o concentrație de 65 de miligrame de iodură de potasiu, echivalentă a 50 de miligrame de iod. Tabletele pot fi mestecate sau înghițite.
Se recomandă o doză inițială unică de iodură de potasiu. Iată cât iod se ia în caz de radiații:
- Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani: 2 tablete/zi (130 mg de iodură de potasiu);
- Copii cu vârsta între 3 și 12 ani: o tabletă/zi (65 mg iodură de potasiu);
- Copii cu vârsta între o lună și 3 ani: o jumătate de tabletă/zi (32 mg iodură de potasiu);
- Nou-născuți până la o lună: ¼ tabletă (16 mg iodură de potasiu).
„În funcție de amploarea incidentului nuclear, iodul poate fi luat o dată pe zi atât timp cât persistă un nivel ridicat de iod radioactiv în mediu. Administrarea trebuie repetată fiindcă tiroida stochează iod doar pentru o perioadă limitată de timp, de până la 24 de ore”, potrivit medicului Adrian Comănici.
Iodul radioactiv este utilizat ca tratament în câteva tipuri de cancer tiroidian. Dozele administrate bolnavilor sunt însă terapeutice, cu mult mai mici decât emisiile de iod radioactiv ale unei explozii nucleare. „Chiar dacă doza este mică, se iau măsuri de protecție. Bolnavii care primesc iod radioactiv sunt izolați de familie timp de 7 zile, iar hainele se aruncă după tratament. În cel mult 7 zile, iodul radioactiv se elimină complet din organism”, detaliază dr. Comănici.
Suplimentele alimentare conțin cantități infime de iod
Farmaciile au fost golite de suplimente alimentare care conțin iod, dar majoritatea are o concentrație de iodură de potasiu insuficientă pentru a avea un efect protector în eventualitatea unei expuneri la iod radioactiv.
„În general, suplimentele cu iod conțin doze subfiziologice, care nu au un efect terapeutic. Dacă le iei sau nu le iei, este același lucru în cazul unei expuneri la iod radioactiv. Trebuie verificată concentrația de iodură de potasiu din aceste suplimente.”
Dr. Adrian Comănici, șef secție endocrinologie, Spitalul Clinic CF 2, București
O tabletă de iodură de potasiu administrată după expunerea la iod radioactiv conține 50 de miligrame de iod, de peste 300 de ori mai mult decât necesarul zilnic de iod al unui adult, care este de 150 de micrograme (și de 220 de micrograme la gravide, 290 de micrograme la femeile care alăptează, iar la copii, de 90-20 micrograme). Prin comparație, există pe piață suplimente alimentare care conțin numai 10 micrograme de iod/comprimat, iar altele ajung până la 500-600 de micrograme/comprimat.
Institutul Național de Sănătate Publică a lansat un avertisment către populație de a nu utiliza suplimente alimentare care conțin iod în locul pastilelor de iodură de potasiu. Specialiștii instituției nu recomandă nici consumul de sare iodată în cantitate mare, în ideea de a ne asigura un aport de iod în acest mod. Un kilogram de sare iodată conține între 25 și 40 de miligrame de iod. La un consum recomandat de 5 grame de sare pe zi, aportul de iod este de 125-200 micrograme de iod, deci mult sub cel recomandat în cazul unui expuneri la iod radioactiv.
Cât de repede se ia iodul în caz de radiații
În eventualitatea unei expuneri la iod radioactiv, „iodura de potasiu poate proteja aproape complet tiroida dacă este administrată cu 12 ore înainte de expunerea la iod radioactiv sau până la două ore după. Dacă este administrată mai târziu de două ore, gradul de protecție scade până la 80%, 40% și 7% după 2, 8 și, respectiv, 24 de ore”, detaliază medicul endocrinolog Adrian Comănici.
Ce efecte adverse are iodura de potasiu
Tabletele de iod protejează tiroida de iradiere, administrarea preventivă este ferm contraindicată de medici. „Iodura de potasiu este indicată doar în cazul unui accident nuclear și doar după o evaluare a riscurilor și beneficiilor. Nu luați iod profilactic, în speranța că veți face profilaxia expunerii la radiații. Induceți o serie de patologii care sunt greu de controlat ulterior”, avertizează medicul Adrian Comănici.
După doze mari sau după o intoxicație cronică., iodura de potasiu are o listă lungă de efecte adverse, precum: cefalee, gust metalic, diaree, adenopatie (mărirea în volum a ganglionilor limfatici), sângerări ale mucoaselor, angioedem, acnee vulgară, erupții cutanate, urticarie, edem al pleoapelor, edem pulmonar, dureri articulare și febră. Aceste reacții se instalează în câteva ore și până la 5 zile de la administrare.
Pe termen lung, iodul utilizat impropriu poate duce la apariția gușei și hipotiroidismul iod-indus, hipertiroidismului iod-indus, tiroiditelor induse de iod și chiar a cancerului tiroidian, potrivit medicului endocrinolog.
Iodura de potasiu are câteva contraindicații clare. Ea nu ar trebui administrată persoanelor care suferă de:
- alergie cunoscută la iod;
- dermatită herpetiformă van Dühring – o boală autoimună manifestată prin senzaţie de mâncărime şi băşici la nivelul pielii;
- hipertiroidism – tiroidă hiperactivă, care produce prea mulţi hormoni tiroidieni;
- vasculită hipocomplementemică – o tulburare a pereților vaselor de sânge.
Iodura de potasiu este contraindicată femeilor însărcinate care suferă de hipertiroidism. Celelalte categorii de populație care urmează sau au urmat în trecut un tratament pentru probleme ale tiroidei pot lua tablete de iod numai după consultarea și la recomandarea medicului. Aceeași precauție se impune și în cazul bolilor renale.
Iodura de potasiu în sarcină poate fi periculoasă
Tocmai categoriile mai vulnerabile la efectele nocive ale iodului radioactiv sunt cele la care iodura de potasiu trebuie administrată cu multă prodență. În sarcină, tabletele cu iod pot face mai mult rău decât bine dacă sunt administrate un timp îndelungat, ca tratament profilactic. Ele pot poate duce la blocarea funcției tiroidiene a mamei și/sau a fătului, cu urmări grave asupra dezvoltării acestuia. Dacă una sau două doze de iodură de potasiu sunt inofensive, s-a observat că administrarea prelungită poate avea urmări la gravidă și făt. Din acest motiv, specialiștii OMS recomandă ca dozele de iodură să fie menținute la minimul necesar pentru a le asigura protecție împotriva iodului radioactiv.
La nou-născut, administrarea unei cantități mari de iodură de potasiu în primele zile de viață poate provoca hipotiroidism, boală care ar duce la pierderea capacității sale cognitive. Dozarea corectă a iodurii de potasiu este foarte importantă în cazul nou-născuților și se face numai în maternități, atrag atenția specialiștii. Ei vor primi o doză unică de 12,5 mg și funcția tiroidei trebuie atent monitorizată ulterior.
Iodura de potasiu este inclusă pe lista medicamentelor cu risc crescut de a provoca daune semnificative pacientului atunci când este utilizat în afara prescripției și supravegherii medicale sau când este utilizat în mod greșit, cochide medicul endocrinolog Adrian Comănici.