Tu ce tip de personalitate ai? Iată cele 5 trăsături dominante de personalitate

Termenul „personalitate” este folosit frecvent în limbajul de zi cu zi. Spunem despre alții fie că au o personalitate puternică, fie că sunt lipsiți de personalitate. Între comportament, gânduri și emoții, ce este personalitatea și de ce ne-ar interesa ea? 

Ce este personalitatea?

În ultima sută de ani, personalitatea a fost poate cel mai studiat concept din psihologie. Cercetătorii au dezvoltat diferite definiții și modele ale personalității, însă, la momentul actual, abordarea care primește cea mai mare susținere din partea comunității psihologilor definește personalitatea ca fiind un set stabil de tipare cognitive, afective și comportamentale.

Mai simplu spus, personalitatea unui om surprinde modurile sale uzuale în care gândește și interpretează realitatea (spre exemplu, tinde să interpreteze situațiile provocatoare ca fiind periculoase sau ca fiind oportunități de învățare), dispozițiile sale afective, sentimentele și emoțiile ce decurg din modurile în care interpretează realitatea (spre exemplu, în situații provocatoare, acea persoană poate avea o predispoziție către anxietate sau către entuziasm) și comportamentele sale, care, la rândul lor, decurg din modurile în care interpretează realitatea și ce simte (spre exemplu, se poate retrage și izola sau se implică în mod activ în găsirea unei rezolvări). 

Cele 5 trăsături de personalitate

Această abordare a personalității a luat naștere în urma studierii vocabularului folosit în mod uzual pentru a-i descrie pe ceilalți oameni. Cercetătorii au identificat toate adjectivele folosite în acest sens (spre exemplu, leneș, vorbăreț, muncitor, sociabil, ambițios, ursuz, aventurier, glumeț, temător, agreabil, timid, prietenos, agresiv, idealist, curios, onest, tolerant, certăreț, nepăsător, impulsiv etc), iar apoi în funcție de semnificația lor și pe baza unor analize statistice le-au grupat în categorii mai largi.

Folosind această abordare, după mii sau chiar zeci de mii de studii realizate în ultimele decade, s-a dezvoltat modelul celor cinci factori sau trăsături mari de personalitate: deschidere către experiență, conștiinciozitate, extraversiune, agreabilitate și nevrotism. 

Aceste trăsături ne diferențiază între noi. Simplificând lucrurile, putem să ne imaginăm că fiecare dintre cele cinci trăsături mari pot lua valori între 1 și 100, iar fiecare dintre noi poate fi caracterizat de o anumită valoare pe fiecare dintre cele cinci trăsături. În felul acesta, dacă cineva ar fi evaluat cu un scor de 90 pentru trăsătura conștiinciozitate, am spune despre acea persoană că este foarte conștiincioasă, competentă și ambițioasă, în timp ce despre altă persoană care ar fi evaluată cu un scor de 10 pentru trăsătura conștiinciozitate am spune că este leneșă, indolentă, nemotivată și neglijentă.

Pentru scoruri medii, cu valori între 40 și 60, probabil nici nu am băga de seamă acea trăsătură în cazul persoanei respective, ea nediferențiindu-se major de cei mai mulți oameni. Maniera aceasta în care sunt măsurate trăsăturile de personalitate ne așază pe toți pe o curbă normală de distribuție, care reflectă faptul că cei mai mulți oameni au scoruri medii la cele cinci mari trăsături de personalitate, iar, pe măsură ce ne deplasăm către scoruri extreme, fie mici, fie mari, găsim din ce în ce mai puțini oameni cu scorurile respective.

Ca urmare, atunci când spunem despre cineva că are o personalitate puternică, probabil acea persoană ar primi un scor mare la una dintre trăsăturile mari de personalitate, iar când spunem despre cineva că este lipsit de personalitate, probabil acea persoană ar primi scoruri medii pentru cele cinci trăsături de personalitate.

Ce predispoziții intră sub umbrela fiecărei trăsături de personalitate

La scoruri mici ale deschiderii către experiență, am găsit persoane realiste, închise în sine, moderate, conservatoare și precaute, în timp ce la scoruri mari am găsi persoane cu preocupări artistice, idealiste, originale, inventive, curioase și versatile.

La scoruri mici ale conștiinciozității am găsi persoane neîncrezătoare în sine, neatente, zăpăcite, comode, distrase, dezinteresate, imature, iresponsabile și impulsive, iar la scoruri mari am găsi persoane descurcărețe, competente, organizate, meticuloase, punctuale, ambițioase, serioase, harnice și cugetate.

La scoruri mici ale extraversiunii, am găsi persoane distante, rezervate, retrase, sfioase și pesimiste, iar la scoruri mari am găsi persoane prietenoase, afectuoase, vesele, sociabile, vorbărețe, spontane, dominatoare, energice și fermecătoare.

La scoruri mici ale agreabilității am găsi persoane suspicioase, pesimiste, pretențioase, manipulatoare, egoiste, intolerante, certărețe și nestatornice, în timp ce la scoruri mari am găsi persoane pașnice, credule, oneste, statornice, cordiale, tolerante, modeste și sensibile.

La scoruri mici ale nevrotismului, am avea persoane caracterizate ca fiind optimiste, încrezătoare, mulțumite, sigure pe sine și controlate, în timp ce la scoruri mari am găsi persoane tensionate, anxioase, iritabile, capricioase, pesimiste, inhibate și dependente.

De ce este importantă personalitatea?

Modelul celor cinci trăsături mari de personalitate (Costa & McCrae, 1997) este modelul dominant la momentul actual în psihologie datorită puterii sale predictive pentru diferite aspecte ale vieții profesionale sau personale.  

Spre exemplu, într-un articol ce sintetizează rezultatele a mai mut de 30 de studii făcute de-a lungul mai multor ani, autorii au concluzionat că dintre cele cinci trăsături mari de personalitate, trăsătura cu cea mai mare putere de predicție pentru performanța în muncă este conștiinciozitatea, urmată fiind de nevrotism. Relevanța practică a acestor rezultate constă în posibilitatea evaluării trăsăturilor de personalitate ale candidaților într-un proces de selecție pentru un anumit post, cu scopul de a-i selecta pe cei care au cele mai mari șanse de a obține rezultate bune în muncă.

Un alt studiu cu grad mare de validitate arată că trăsăturile de personalitate prezic starea de bine subiectivă, măsurată ca satisfacția cu viața, dispoziție afectivă pozitivă și dispoziție afectivă negativă. Rezultatele studiului arată că persoanele mai extravertite, mai stabile emoțional și mai conștiincioase au o probabilitate mai mare de a avea o stare de bine crescută și de a fi mai mulțumite cu viața lor.

De asemenea, un alt articol ce integrează rezultate raportate în 18 studii, indică faptul că persoanele care au o satisfacție maritală mai mare tind să fie mai conștiincioase, mai agreabile, mai extravertite, mai deschise către experiență și mai puțin nevrotice.

Cum se formează personalitatea?

Asemenea altor aspecte ce țin de psihologia umană și personalitatea se formează din interacțiunea dintre predispozițiile genetice și factorii de mediu. Spre exemplu, este posibil ca un copil să moștenească o sensibilitatea mai mare față de stimulii din mediu. Asta ar însemna că în prezența unor stimuli nefavorabili, sistemul nervos al copilului respectiv ar reacționa mai rapid și mai intens decât în cazul altui copil cu un prag al sensibilității mai ridicat.

Mai simplu spus, copilul mai sensibil ar resimți o durere mai mare și probabil ar plânge mai mult la o căzătură decât un copil mai puțin sensibil. Dacă părinții copilului ar fi, la rândul lor, mai sensibili, vor interpreta reacțiile copilului ca semn de pericol mai mare și probabil vor tinde să-l protejeze mai mult. Sau, dacă nu vor avea resursele emoționale necesare și nu vor putea tolera suferința copilului, probabil o vor evita, păstrând o distanță mai mare față de copil și fiind mai puțin disponibili pentru el.

Indiferent de scenariu, copilul va învăța ceva din acea experiență, iar acea învățătură se va cristaliza în convingeri (spre exemplu, că lumea este un loc plin de pericole și ceilalți nu te protejează prea mult), convingeri care la rândul lor, vor influența modurile în care copilul va interpreta stimulii din realitate ulterior și cum se va orienta către ei. În acest exemplu, copilul cu predispoziții către sensibilitate și experiențe de viață dureroase, în care nu s-a simțit protejat și alinat de părinți, va dezvolta o predispoziție către o valoare ridicată a nevrotismului. 

Se poate schimba personalitatea?

Deși mult timp înțelegerea psihologilor a fost că cele cinci trăsături de personalitate se stabilizează în jurul vârstei de 21-24 de ani și apoi rămân neschimbate până la finalul vieții, studiile longitudinale realizate pe perioade mai extinse, de câțiva zeci de ani, indică faptul că ele se schimbă ca urmare a asimilării de noi experiențe pe tot parcursul vieții. 

Totodată, cea mai importantă constatare despre personalitate, din perspectiva stării de bine, a fost evidențiată de un alt studiu ce sintetizează rezultate din peste 200 studii, în care au fost analizate datele a peste 20 de mii de participanți. Acest studiu arată că personalitatea se poate schimba în urma psihoterapiei.

Încurajator este faptul că nevrotismul este trăsătura de personalitate care se poate schimba cel mai mult într-un proces de psihoterapie, pe parcursul a doar câteva luni. Asta înseamnă că o persoană cu predispoziții către anxietate, dependență emoțională și vulnerabilitate poate să devină o persoană mai încrezătoare, mai sigură pe sine, mai optimistă și mai stabilă emoțional.

Cum se va întâmpla asta? Într-un proces de psihoterapie poate învăța să-și reevalueze convingerile nesănătoase despre sine și despre viață, să tolereze mai bine emoțiile dificile, să-și dezvolte strategii mai multe de reglare emoțională, să-și crească flexibilitatea și adaptabilitatea, să poată depăși blocajele emoționale ce apar în drumul către împlinirea obiectivelor personale și să poată dezvolta relații mai sănătoase cu cei din jurul său.