4 indicii că nesiguranța partenerului este toxică și ce avem de făcut

Deși la început stângăcia și timiditatea pot părea atractive, când nesiguranța partenerului este toxică, acesta va deveni adesea gelos, ne va sufoca dorindu-și să fim conectați constant și ne va îndepărta de alte persoane din viața noastră. Nesiguranța poate fi depășită atunci când partenerul își asumă responsabilitatea pentru trăirile și comportamentele și totodată va munci constant pentru a și le corecta. Iată ce să facem și ce să nu facem într-o astfel de relație.

Nesiguranța la o primă vedere

Suntem tentați să ne simțim atrași de un partener nesigur în special când avem un istoric de parteneri narcisici sau prădători, respectiv dornici să fie întreținuți. Iar acest lucru este valabil deopotrivă pentru femei și bărbați. Pe de-o parte, unii bărbați vor căuta partenere pe care să le susțină financiar dintr-o dorință conștientă sau inconștientă de a simți control în relația de cuplu.

Alteori astfel de așteptări pot deveni copleșitoare și obositoare dacă lipsa de independență a partenerului este extremă și percepută ca o povară și o impunere celuilalt. Pe de altă parte, sunt și multe femei în acest rol de susținător principal al cuplului și bărbați care aleg partenere ce le pot oferi „un anumit stil de viață”. Dacă narcisismul se bazează pe manipulare, gaslighting, critică excesivă, umilire și respingere a partenerului/partenerei de cuplu, când nesiguranța partenerului este toxică acesta va manifesta comportamente similare.

Într-o primă etapă, nesiguranța partenerului va părea stângăcie, timiditate, și va fi dublată de un exces de atenție, interes și dorință către relația de cuplu și implicit către tine, ca partener/ă. Spre exemplu, pentru o femeie cu istoric precum cel menționat anterior, un astfel de partener va părea sensibil și interesat de ea.

Adevărul este că el chiar e interesat de iubirea pe care ea o are de oferit și căreia, treptat, îi va testa limitele. Când nesiguranța partenerului este toxică, nevoia lui de iubire este ca un tunel căruia nu îi vedem capătul.

De ce este nesiguranța atrăgătoare?

La o primă vedere, un bărbat timid și retras nu este văzut ca având o nesiguranță toxică ci ca fiind plăcut, oferind siguranță, fiind disponibil și prezent. Fix trăsăturile care ne determină să alegem o relație de cuplu, într-o primă etapă, cu un bărbat. 

„M-am mutat cu Adrian după șase luni de relație, întrucât mi se părea că este pregătit de o relație, iar eu voiam un partener diferit de cei anteriori. El era clar diferit. Ieșisem cu doi indivizi cu trăsături narcisice și nu mai voiam să repet o astfel de experiență. Dacă la început era atent, sensibil, interesat de mine și chiar flatant să primesc atâta atenție și interes de a petrece timpul împreună, după câteva luni de locuit împreună, relația dintre noi s-a schimbat, iar el a început să fie nemulțumit de felul în care gătesc, în care mă îmbrac sau părerile pe care le am.

La început, critica din partea lui era doar iritantă, ulterior însă a devenit jignitoare și sarcastică. Iar greșeala pe care am făcut-o a fost să încerc să nu îl ‘activez’, să îi fac pe plac și să fiu așa cum își dorește. Așa am constatat că el începuse să se activeze din motive din ce în ce mai nesemnificative. Ne-am despărțit după un an și jumătate, când am ajuns să nu mai tolerez nesiguranțele lui, cu nevoia de a mă controla și de a-mi limita autonomia.”, povestește Carmen, 35 de ani, din Galați.

Ceea ce la început pare o poveste romantică, se poate transforma într-un coșmar atunci când ratăm indiciile că avem de-a face un un partener cu o nesiguranță exagerată. Iată cum identificăm când nesiguranța partenerului este toxică:

Nevoia constantă de reasigurare și aprobare

Când nesiguranța partenerului este toxică, adesea vom auzi remarci negative la adresa propriei persoane, precum: „sunt un prost”, „nu sunt bun de nimic” sau „sunt un ratat!”. Comportamental vorbim despre persoanele care nu vor munci pentru a evolua profesional, chiar dacă au toate atuurile pentru a reuși, care se vor deprecia în fața altora, vor renunța la sine și propriile aspirații, manifestând totodată frustrare și nemulțumire.

Prin urmare, capcana pentru o parteneră (sau partener) va fi să încerce să le ridice constant moralul, să le combată gândurile negative, să îi încurajeze și reasigure de admirația și iubirea pe care le-o poartă. Dezavantajul este că nimic nu pare să „se lipească” de ei, și vor continua cu aceeași atitudine negativistă și aceleași critici care, adesea, vor migra și către cealaltă persoană. Criticarea partenerei (sau a partenerului) are ca scop coborârea acesteia la un nivel cu cel propriu perceput distorsionat – „dacă suntem la fel scad șansele să mă părăsească”.

Sufocarea și limitarea autonomiei

Cum spuneam, nevoia de a fuziona este puternică atunci când nesiguranța partenerului este toxică, iar acesta va solicita prezența partenerei tot timpul. Practic cei doi nu se afișează în public decât împreună, partenerul nesigur solicită să fie mereu împreună și uneori poate avea dificultăți în a tolera ca partenera să fie chiar și în altă cameră.

Totodată, va avea nevoie de complimente, declarații și reasigurări constant, iar când acestea nu vor veni (cu frecvența exagerată dorită) va simți mai mult stres și va deveni mai critic, mai nemulțumit, mai acuzator și reactiv, pornind numeroase conflicte.

Gelozie și posesivitate

Adesea anumite semne ale geloziei sunt văzute, cel puțin la începutul unei relații, drept dovezi ale interesului celuilalt, semne că își dorește exclusivitate și, prin urmare, indicii că este dornic de o „relație serioasă”. Totuși, atunci când nesiguranța partenerului este toxică, acesta va încerca să ne izoleze de prieteni și familie, să pună la îndoială nevoia noastră de a fi în preajma altora, considerată o amenințare la adresa relației de cuplu.

„Când mergeam la sora mea, Liviu cerea să mă însoțească. Dacă îi spuneam că avem de discutat lucruri care o privesc pe ea și la care nu are nevoie de audiență, era nervos și, de regulă, mă suna de câte 5-6 ori cât stăteam cu ea… adică 2 ore, maxim 3. Dacă mă suna cineva din familie îmi cerea să dau pe speaker și să audă și el, respectiv să îl includ în discuțiile noastre. Dacă voiam să ies cu o prietenă aveam scandaluri imense în care mă acuza că am ajuns să vreau să stau fără el, că mă duc să mă văd cu ea să mă plâng de el, că o să îmi bage prostii în cap la adresa lui.

Ajunsese ca atunci când mă sunau ai mei sau vreo prietenă, dacă nu eram lângă telefon să îl aud, să răspundă el, să spună că sunt ocupată, iar pe mine să nu mă anunțe că m-au căutat… Am cedat nervos după un an și ceva și l-am părăsit. Evident, am avut parte de un scandal imens, motiv pentru care am ajuns să mă tem și pentru siguranța mea. M-a lăsat în pace după ce a intervenit tata cu un telefon… că tot îi plăcea să vorbească cu ai mei.”, povestește Diana, 23 de ani, din Iași.

Neîncrederea

Când nesiguranța partenerului este toxică, avem parte nu doar de crize de gelozie, ci și de neîncredere în intențiile noastre și ale celorlalți. Totul este privit cu suspiciune și neîncredere, așteptările fiind doar din spectrul celor negative. Un astfel de partener va considera că ceilalți vor să profite de el, să îl înșele, mintă și păcălească. Prin urmare, adesea va fi critic și judicativ la adresa altora, subliniindu-le mereu defectele. Iar acest comportament va fi valabil și cu partenera/ul de cuplu. 

„Nesiguranța Deliei ajunsese la dimensiuni paranoice. Toată lumea era rău intenționată, toți voiau să intervină între noi și să ne despartă, nimeni nu o plăcea și aprecia, toți o criticau când, în realitate, ei erau groaznici și plini de defecte, etc. Într-o primă etapă spunea astfel de lucruri despre grupul meu de prieteni, marea problemă fiind că, în acel grup, existau și femei. Apoi, comportamentul s-a extins și asupra surorii mele și asupra mamei.

Eu știu că mamele de băieți au tendința să fie mai ‘posesive’, dar cred că am o mamă destul de relaxată, care nu a încercat să intervină până în prezent în viața mea. Pentru Delia însă, aparent privirile mamei spuneau altceva, iar faptul că mă suna ocazional să mă întrebe ce fac, un semn că pe ea nu o place întrucât nu o include în discuție… Am obosit repede și am încheiat relația în mai puțin de un an, considerând că este o prezență toxică în viața mea și că are mult de lucru cu ea însăși… lucru de care nu părea să fie interesată întucât problema eram noi, toți ceilalți.”, povestește Daniel, 32 de ani, din Constanța.

Ce avem de făcut

În primul rând, este important să nu ne asumăm răspunderea pentru nesiguranțele partenerului nostru, acestea erau acolo cu mult timp înainte să apărem noi în viața lui. Totodată, deși exemplele oferite mai sus sunt cazuri în care nesiguranța partenerului este toxică, cu toții avem o doză de nesiguranță care poate fi tolerabilă și corectată mai ușor. Studiile cel puțin arată că 85% din populație trăiește nesiguranță în raport cu propria persoană și propriile abilități, trăsături, merite. 

La fel de important este să nu îți schimbi stilul de viață, nici măcar stilul vestimentar pentru a-l reasigura pe partener de loialitatea și fidelitatea ta, pentru a-l mulțumi și a nu-i activa fricile. Astfel de comportamente vor avea efectul opus, acesta considerând că, „atunci când vrei, poți face un efort să vă fie bine”, iar cererile și așteptările nesănătoase se vor intensifica. 

Totodată, păstrează relațiile din viața ta, atât cele cu familia cât și cele cu prietenii, întrucât vei avea parte de sprijin, dar și de persoane care să îți oglindească obiectiv când relația în care ești devine toxică și e nevoie să ai grijă de tine.

Vestea bună este că nesiguranța poate fi vindecată, însă pentru aceasta este nevoie ca persoana care are o nesiguranță atât de mare să își asume răspunderea propriei vindecări și să facă ceva concret în acest sens.