Putem rescrie în creier suferința după pierderea cuiva drag. 3 practici de mindfulness utile în perioada de doliu

Doliul înseamnă suferință emoțională, înseamnă o perioadă dificilă în viața oricăruia dintre noi, fie că vorbim despre moartea unei persoane dragi sau despre despărțirea de un partener. Ambele sunt resimțite dureros, iar pentru a ne sprijini pe noi înșine pe acest parcurs, putem apela la practicile mindfulness care stimulează neuroplasticitatea creierului, respectiv construirea de noi conexiuni și căi neuronale.

Rescrierea neuronală a suferinței

După pierderea unei persoane dragi, creierul intră în suferință și rescrie harta neuronală a relației încheiate, actualizând și construind conexiuni neuronale diferite. De exemplu, atunci când te confrunți cu absența persoanei respective, creierul învață că ea nu mai există, iar pe parcurs ce anumite căi neuronale sunt actualizate, în cele din urmă, lipsa celeilalte persoane nu va mai fi copleșitoare.

De asemenea, de fiecare dată când ți se amintește de persoana decedată sau de care te-ai despărțit, creierul învață să își amintească noua realitate și alte căi neuronale sunt rescrise, ajungând, treptat, la momentul în care îți vei putea aminti de respectiva persoană fără un distres major.

Din păcate, această rescriere a hărților neuronale poate fi un proces dureros, de durată, întrucât creierul aflat în suferință are nevoie de multe astfel de experiențe dureroase pentru a-și actualiza căile neuronale sau a construi unele noi. 

Iată cum sunt utile practicile de mindfulness pentru a ușura acest întreg proces.

Mindfulness te aduce în momentul prezent

Unul dintre avantajele mindfulness-ului este că acordăm atenție momentului prezent. Când suntem prezenți, nu regretăm trecutul și nici nu ne îngrijorăm cu privire la viitor. Respirația conștientă este o cale simplă și eficientă de a ne conecta la momentul actual.

Mutându-ne atenția asupra respirației putem să ne liniștim mintea agitată sau tristă. Pe parcursul a câteva minute, pe măsură ce te relaxezi și îți readuci atenția către respirație, creierul tău se poate reseta ajungând la calm. Poate ajuta să pui o mână pe abdomen și să urmărești mișcările acestuia cu fiecare inspirație și expirație. Poți căuta și exerciții de meditație mindfulness care au același efect de liniștire a unui creier aflat în suferință.

Observă-ți gândurile și consolidează căile neuronale optimiste

Îți poți crea un spațiu de liniște interioară și rescrie pozitiv anumite căi neuronale devenind atent/ă la gândurile tale și emoțiile pe care le declanșează. Spre exemplu, dacă apare gândul „Mă copleșește ceea ce simt și nu voi putea depăși niciodată această suferință”, observă câtă tristețe provoacă acest gând. Dacă vei persevera cu astfel de gânduri, vei consolida căi neuronale pesimiste.

Observă, în schimb, cum te simți spunând „Este foarte dificil ceea ce trăiesc acum, însă fac tot ce ține de mine și voi reuși să trec prin asta”. Observă cum te simți, întrucât, chiar dacă într-o mică măsură, în durerea pe care o resimți își face loc speranța care consolidează căi neuronale optimiste.

Mindfulness înseamnă să dai atenție momentelor în care ruminezi (te gândești la ceva și apoi te întorci într-una la aceste gânduri) asupra suferinței și a pierderii dacă te gândești obsesiv la „ce ar fi putut fi” sau reflectezi asupra realității așa cum este ea acum.

Când ne agățăm obsesiv de „ce ar fi putut fi”, rămânem blocați în regrete și în trecut, pe când prezentul, „realitatea de acum”, ne ajută să acceptăm viața așa cum este și să devenim noua noastră variantă. Vorbesc despre a deveni, întrucât după o pierdere, mai ales dacă este decesul cuiva apropiat, nu ne „revenim”, nu putem reveni la ceva ce este iremediabil pierdut. Însă devenim, ne transformăm integrând noua realitate și învățând să trăim în noul context de viață. 

Scrie într-un jurnal

În doliu, creierul tău se luptă să proceseze numeroase experiențe, gânduri și emoții. Notarea lor într-un jurnal de mindfulness poate ajuta acest proces prin găsirea cuvintelor cu care să numești experiența din prezent, să îi dai un sens și să dai în afară tot ceea ce se află în interiorul tău, eliberând din greutatea suferinței.

Scrie pentru tine, pentru nimeni altcineva. Fii sincer/ă, creativ/ă sau dezordonat/ă sau haotic/ă. Nu contează decât libertatea de a pune pe hârtie tot ceea ce se află în interiorul tău. Descrie ceea ce se întâmplă și ce simți, explică ce te îndurerează și confruntă acele gânduri care provoacă distres. Notează ce îți este util și ce nu, concluziile la care ai ajuns și propriile viziuni sau epifanii. Fă o listă a valorilor și a obiectivelor, încearcă să ghidezi șirul gândurilor în direcția dorită de tine, adaugă poze, post-it-uri, desenează, adaugă citate sau orice simți nevoia.

În loc să lași toate fricile, durerea, neputința să te însoțească permanent precum un nor negru, le poți așterne pe hârtie, te poți elibera de ele, ajutându-te să te poți preocupa de sarcinile zilnice și să te odihnești pe timpul nopții. A rămâne angajat în sarcinile de zi cu zi este o resursă importantă în procesul de doliu. Micile pauze de la suferință, momentele în care creierul nostru observă lucruri mici din jurul nostru, care ne pot da o emoție diferită, pozitivă chiar, sunt cele care ne ajută să înaintăm către o stare de echilibru emoțional. Mindfulness în doliu înseamnă să fim suficient de prezenți încât să observăm astfel de lucruri, să ne conectăm cu ceea ce este prezent aici și acum. 

Nu uita că suferința este universală și arată-ți compasiune. Întâmpină-ți gândurile și emoțiile cu blândețe și curiozitate, nu cu judecată și critică. Acceptă că suferința și vindecarea emoțională au nevoie de timp și răbdare, că vei avea zile bune și zile mai puțin bune și ai încredere în reziliența ta.