Cum putem obține schimbările pe care le dorim în noul an? 3 strategii care fac diferența

Adesea ne pierdem în nemulțumirile față de propria persoană, considerând că doar dacă am fi „altfel” am reuși să obținem ceea ce ne dorim în viață. Nu mă gândesc aici la averi sau relații de iubire imposibile, ci la o viață în echilibru, în care simțim satisfacție și mulțumire. Oare de ce avem nevoie pentru a face schimbări durabile în noul an?

Devine mai ușor

Aud frecvent întrebarea: „Va fi mai ușor sau va fi mereu așa?” când oamenii cu care lucrez se confruntă cu propriile anxietăți, cu nemulțumirea și stima de sine scăzută, cu perspectiva negativă asupra vieții. Nu sunt adepta gândirii pozitive aiuristice, nici a „manifestării” dorințelor și intențiilor, dar cred în speranță și în stabilirea unor intenții clare cu atenție către resursele personale necesare pentru a le împlini.

Așadar, drumul vieții, care ne va scoate mereu în cale provocări, obstacole, dificultăți și momente de suferință, devine mai ușor când suntem angajați în relația cu propria persoană și practicăm acceptarea de sine și compasiunea chiar și în cele mai dificile momente.

Angajament și acceptare de sine pentru schimbări durabile

Angajamentul în relația cu noi începe cu acceptarea de sine, cu renunțarea la a privi în urmă criticând versiunile noastre din trecut, fiind nemulțumiți sau chiar rușinați de anumite comportamente, decizii, situații în care ne-am regăsit sau coping-uri la care am apelat (comportamente care să ne ajute să traversăm sau să facem față anumitor situații).

Fiecare versiune trecută a noastră, fie că este de acum 10 ani sau 3 zile, a făcut pentru noi ceea ce a putut, cu resursele disponibile în momentul respectiv. În loc să ne condiționăm starea de bine și abilitatea de a reuși, de a fi noi „într-un anume fel”, diferiți de cum suntem acum, să învățăm să ne vedem ca fiind deja cât de buni putem fi în momentul prezent. Acceptarea de sine și compasiunea nu înseamnă delăsare sau lipsă de motivație, înseamnă să ne însoțim pe drumul vieții așa cum am proceda cu o persoană dragă.

Cum obținem o mai mare reziliență

Stephen Sideroff, profesor de psihiatrie și științe bio-comportamentale la UCLA, prezintă câteva elemente definitorii navigării mai line prin propria viață. Între acestea, el enumeră relația cu propria persoană, relația cu ceilalți, relația cu ceva mai presus (poate fi spiritualitatea), scopul și rolul în viață, echilibrul fizic, mental și emoțional cu abilități de a ni-l găsi, regla și menține, prezență, flexibilitate și putere (pe care o definește drept capacitatea de a realiza diverse sarcini).

Bazându-ne pe aceste elemente, cărora să le acordăm timp și interes în dezvoltarea lor, vom traversa mai ușor complexitățile vieții, având sentimentul de încredere că mergem într-o direcție bună. Totul însă, pornește de la acceptare a modului și locului în care suntem în prezent, fără a ne preocupa de cum sau unde ar trebui să fim.

Atunci când ne gândim constant la cum ne-am fi dorit să fim sau unde, inconștient ne transmitem că nu suntem nici unde trebuie, nici cum trebuie. Iar aici sunt rădăcinile demotivării, ale lipsei de încredere și angajament, ale respingerii de sine, ale judecății și criticii la adresa propriei persoane. Loc din care nimic din ceea ce ne dorim nu se întâmplă.

Schimbările de perspectivă

Este dificil să spunem sau să credem că ne vom trezi „peste noapte” și ne vom iubi iremediabil, așa cum nu am făcut-o niciodată. De regulă, schimbările de perspectivă au loc cu pași mici și necesită angajament din partea noastră, așa încât să nu renunțăm când observăm (probabil tot dintr-o instanță critică, judicativă) că nu am ajuns „acolo unde ne doream”.

Observ, adesea, oameni care și în terapie vin pentru „a face performanță”, respectiv pentru a obține rapid transformări radicale. Transformarea noastră are nevoie de timp, să nu uităm cât timp am petrecut devenind cine suntem azi. Schimbările se fac cu pași mici, cu răbdare, cu aprecierea fiecărui moment în care procedăm diferit, reacționăm diferit, ne vorbim diferit, în direcția dorită de noi.

Dacă vrem să ne creștem capacitatea de adaptare, pornind de la acceptarea de sine, este important să ne desprindem de acele lecții învățate în copilărie, în familia de origine, care nu ne mai servesc în prezent și nici nu ne ajută în atingerea obiectivelor dorite. De regulă, acestea ne blochează în fața provocărilor vieții, sunt cele care ne duc în zona de neputință sau sunt activate precum răspunsuri dezadaptative la situațiile prezente.

Când suntem deschiși să verificăm credințele noastre vechi, să le disputăm și să le comparăm cu exemple din viața noastră din prezent, precum și cu așteptările și nevoile pe care le avem, putem produce schimbările dorite. Recomandarea este ca această abordare să aibă loc din rolul de „părinte bun” cu noi înșine, această voce interioară sănătoasă, care ne arată blândețe și compasiune, acceptare și susținere, grijă față de propria persoană și iubire, elemente care contribuie la creșterea capacității noastre de adaptare, piatră de temelie a rezilienței.