Bullyingul nu este o etapă de dezvoltare sănătoasă a copiilor. Cauze și efectele devastatoare

Bullyingul este un comportament ostil, de excludere și de umilire a cuiva. Bullyingul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă, umilindu-i. Poate apărea între adolescenți, iar efectele lui sunt toxice și pentru victime, și pentru agresori. Iată de ce este important să intervenim în mod corespunzător când există bullying între adolescenți.

Efectele toxice ale bullyingului între adolescenți

Bullying (hărțuire) este o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici: este intenționat (agresorul are intenția să rănească pe cineva), este repetat (aceeași persoană este rănită mereu) și este un dezechilibru de forțe (agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă (slabă și nu se poate apăra singură).

Bullyingul nu este o etapă de dezvoltare sănătoasă a copiilor și adolescenților, iar el poate fi predecesorul comportamentelor agresive, antisociale ale tânărului adult. 

Cercetările realizate de-a lungul anilor au arătat că un mediu dominat de fenomenul de bullying afectează grav dezvoltarea psihosocială, procesul de învățare, sănătatea fizică și psihică a copiilor și adolescenților („Violența naște violență.”)

Când apare bullyingul 

Comportamentul de bullying se manifestă atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă, de forță/putere etc., iar copiii și adolescenții îl învață de la adulți, părinți, profesori, copiii mai mari, mass-media etc. 

Mediul familial și social ne învață acest comportament de hărțuire de foarte timpuriu. Părinții care râd de copiii/ adolescenții lor, pe care îi jignesc, umilesc, agresează fizic, își transformă copilul de mic, în victimă, în prima instanță. Mai târziu, unele dintre „victime” devin „agresori” la rândul lor. Altele rămân în rolul de victimă, uneori toată viața.

Cine sunt victimele bullyingului (bullied)

Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar uneori există și martori. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Martorul este cel care vede fenomenul de bullying, dar decide să nu intervină, de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. 

Victimele bullying-ului sunt adesea timide, cu stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe, în general mai puțin puternice din punct de vedere fizic decât colegii lor. Agresorii îi aleg după aceste criterii, tocmai pentru a se pune pe ei în siguranță, deoarece aceste victime nu se răzbună, de obicei.

Unii copii și adolescenți devin victimele bullyingului doar pentru simplul fapt că au ceva diferit. Adică sunt fie: 

• supraponderali sau subponderali,
• au abilități sociale scăzute,
• au puțini prieteni sau nu au prieteni,
• sunt săraci sau bogați,
• au religie sau rasă diferită,
• sunt scunzi sau prea înalți,
• au slabe abilități sportive,
• sunt inteligenți, talentați,
• au dizabilități fizice,
• sunt persoane noi din grup,
• se îmbracă diferit, 
• au părinți divorțați,
• sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.

Cine sunt agresorii (bullies)

Sunt mai multe categorii de copii și adolescenți care prezintă risc crescut de a deveni agresori:

• Cei care au conexiuni bune cu colegii lor, au putere socială, sunt excesiv de preocupați de popularitatea lor, le place să îi domine și să-i controleze pe ceilalți.
• Cei care sunt mai singuratici, mai deprimați sau anxioși, au o stimă de sine scăzută, pot fi mai puțin implicați la școală, pot fi ușor dominați de colegi și nu le pasă de emoțiile sau sentimentele altora.
• Copiii/adolescenții care sunt agresivi și se frustrează ușor.
• Cei care nu au o relație bună cu părinții sau au probleme în familie.
• Cei care au o părere proastă despre ceilalți.
• Cei care nu respectă reguli în general.
• Cei pentru care violența este semn de normalitate, ceva ce te face „puternic” – după un model învățat în familie.
• Cei care sunt agresați la rândul lor. 

Cauzele bullyingului între adolescenți 

Expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui”, la alte fenomene de bullying, atât din partea agresorului, cât și din partea celui agresat. Dacă un părinte decide să își educe copilul cu „bătaia ruptă din rai”, există o mare probabilitate ca acel copil să devină agresor în alt mediu, de exemplu, la școală. 

De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare, fiind la rândul său abuzat ori neglijat. 

Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi lipsa de afecțiune, de conectare reală cu părintele, neglijarea nevoilor reale ale copilului, lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și preluarea unor modele similare de comportament din familie.

Exemple de bullying între adolescenți

Organizația „Salvați Copiii” a realizat un amplu studiu cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești din care se observă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor. 

Bullyingul emoțional este mai des întâlnit în rândul fetelor, în timp ce bullyingul fizic se regăsește în rândul băieților mai des, deși nu este exclusiv al lor.

Bullyingul social sau „shaming”-ul este foarte prezent în rândul copiilor și adolescenților, presupune excluderea și izolarea intenționată a „victimei”, bârfitul, influențarea altor persoane de a nu sta, de a nu relaționa cu „victima”, sau plasarea „victimei“ într-o situație stânjenitoare, în mod public. Shaming înseamnă a face de râs, a umili, a pune o persoană într-o situație în care să se simtă rușinată.

Bullyingul de gen, de orientare sexuală, este din ce în ce mai întâlnit în rândul copiilor și adolescenților.

Un alt tip de bullying în rândul adolescenților este răspândirea de zvonuri umilitoare și denigratoare cu privire la colegii lor. Răspândirea zvonurilor se face prin intermediul platformelor online și a rețelelor sociale de comunicare – online bullying – , cu sau fără fotografii jignitoare, indecente, însoțit de șantajarea persoanei victimizate, uneori. Furtul de identitate și plasarea, în numele „victimei”, de mesaje supărătoare, defăimătoare către o terță persoană cu scopul de a-i face rău.

Bullyingul fizic, agresarea fizică prin comportamente violente, repetate, a altor colegi, de tipul bătaie, îmbrânceli, abuz sexual, gesturi cu tentă sexuală, distrugerea de bunuri personale, sunt alte modalități de bullying în rândul adolescenților.

Bullyingul verbal, foarte răspândit în toate mediile, cuprinde folosirea de porecle, sarcasm, insulte, glume sexuale neadecvate, jigniri și amenințări.

Efectele bullyingului

Efectele bullyingului pot fi grave, uneori chiar fatale. Adolescenții supuși permanent comportamentului abuziv prezintă efecte de stres, îmbolnăviri și chiar risc de suicid. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor, abandon școlar. 

Sunt cunoscute cazuri de copii (inclusiv copii de 5-6 ani) și de adolescenți care recurg la gesturi precum autovătămarea, automutilarea și chiar la suicid pentru a „scăpa” de emoțiile resimțite, atunci când nu primesc niciun fel de sprijin, nici acasă, nici la școală. 

De ce nu cer adolescenții ajutorul?

Ne întrebăm cum de nu am știut, cum de nu am văzut abuzul în ochii copilului sau al adolescentului nostru. Ne întrebăm cum de nu a venit să ne spună, cum de nu a avut încredere în noi?

De ce? Pentru că la început, ei cred că se vor descurca. Pentru că speră să înceteze acest abuz. Pentru că vor să nu fie percepuți ca fiind slabi, pârâcioși, plângăcioși. Pentru că se tem de reacția agresorilor, de răzbunarea lor. Pentru că le este rușine. Pentru că le este frică. Pentru că sunt izolați. 

Pot ține totul sub tăcere pentru că trăiesc cu credința că nimeni nu îi poate ajuta. Pentru că se simt singuri și neputincioși. Pentru că nu sunt observați și ajutați acasă sau la școală. Pentru că nu au simțit că pot găsi susținere acasă sau pentru a nu dezamăgi părinții. 

Uneori ascund bullyingul pentru că lumea lor este așa de fragilă, încât le este teamă că poate dispărea chiar și așa cum este ea.

Sunt multe motive care stau în spatele acestor alegeri de a nu spune. Indiferent de motive, adolescentul tău are nevoie de tine, adultul sănătos, să-l susții, să-i alini durerea și să-l ajuți să-și vindece rănile.