Bărbații la psiholog: limite, frici și căutarea ajutorului

În România, psihoterapia a luat avânt în ultimii ani. A merge la psiholog nu mai este un lucru stigmatizat, psihoterapia este cerută ca modalitate de prevenție, atât de bărbați, cât și de femei, iar cu cât numărul persoanelor publice care susțin rolul terapiei crește, cu atât deschiderea către această formă de sprijin este mai mare. De ce, totuși, nu ajung bărbații la psiholog? De unde aceste mari reticențe în a cere ajutor? 

Sănătatea mintală, un tabu?

Chiar dacă psihoterapia este atestată încă de pe vremea traco-geților când oamenii au înțeles că „mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire dacă vrem ca deopotrivă capul cât și restul trupului să o ducă bine”, țara noastră nu a apucat să se bucure de succesul psihoterapiei precum țările din Vest deoarece în perioada comunistă facultatea de psihologie a fost interzisă, deschizând-și porțile stângaci după Revoluția din 1989.  

Se observă că printre bărbații adulți, problema sănătății mintale rămâne un tabu, așadar vor ajunge mai rar bărbații la psiholog. Dacă majoritatea acceptă și chiar își încurajează partenerele să discute cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, când vine vorba despre ei, le este greu să facă primul pas. Dar de ce oare? De unde a apărut frica de psiholog în rândul bărbaților?

Motive pentru care nu ajung bărbații la psiholog

Există mai multe motive pentru care nu ajung bărbații la psiholog:

• „Dacă mă duc la psiholog, atunci înseamnă că nu sunt suficient de puternic sau suficient de bărbat.” A merge la psiholog  pentru unii este o dovadă de slăbiciune pe care sub nici o formă nu vor să o arate lumii. De fapt, să ai momente de slăbiciune la un moment dat pe parcusul vieții tale nu este nimic rușinos, ci cât se poate de normal.
• „Băieții nu plâng niciodată” așa au fost crescute generații întregi de către părinți, ei nu aveau voie să fie vulnerabili la sentimentele lor. În fața unei dificultăți, bărbații ascund acest lucru și nu spun celorlalți despre problema lor pentru că pentru ei, a recunoaște că au o supărare înseamnă că admită faptul că nu sunt în stare să o rezolve, iar ei „trebuie” să pară competenți în toate circumstanțele.  În realitate „și băieții plâng câteodată, când nu-i vede nimeni”, așa cum spun versurile trupei Holograf.
• „Să merg la psiholog înseamnă să vorbesc despre copilărie, despre mama și tata iar eu acum am o problemă cu șeful meu, de ce aș pierde timpul?” Există o categorie de bărbați care fac totuși un prim pas și apelează la un coach pentru că pare a fi mai simplu, eficace și „la modă”: „Nu mă duc acolo să visez, ci să muncesc cu mine”, „Îmi aduce plus valoare în această lume a bărbaților și a multinaționalelor”. Personal mă bucur când aud că măcar a fost făcut acest prim pas, de a vorbi despre o problemă personală cu cineva specializat.
• Un alt motiv pentru care nu ajung bărbații la psiholog poate fi ideea că se va duce la un psihoterapeut care îl va critica sau certa. Acest lucru nu se întâmplă în psihoterapie, dar, din păcate, pot fi cazuri excepționale cu acei psihoterapeuți care nu și-au rezolvat propriile probleme emoționale în cadrul terapiei personale. Psihoterapeuții nou formați au obligativitatea, pentru a obține avizul de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România, de a dovedi că au finalizat propria  psihoterapie unde au tratat  problemele personale pentru a nu le proiecta asupra clienților lor. Deci psihoterapia nu este despre a face morală clienților și de a-i învinovăți, ci despre a explora împreună cu clientul istoricul de viață și de a găsi împreună un echilibru sănătos.
• În multe familii programarea la psihoterapeut se face de regulă de către altcineva decât clientul, fie mama sau soția. Atunci când totuși sună el, bărbatul este mai deschis către psihoterapie. Este indicat să aibă această inițiativă întrucât demersul psihoterapeutic presupune angajamentul lui, în primul rând, și nu intenția sau voința altora din viața lui. Este adevărat însă să bărbații vorbesc în general puțin între ei sau cu apropiații și pentru unii dintre ei a vorbi cu cineva străin este un efort imens.

De ce să meargă bărbații la psiholog?

Un studiu APA (American Psychological Association) din 2019 indică faptul că bărbații sunt mai predispuși la suicid de 3,5 ori mai des decât femeile iar speranța lor de viață este cu aproximativ 4,9 ani mai scurtă decât a femeilor. Bărbații își ascund vulnerabilitatea și apelează mai rar decât femeile la ajutorul unui psihoterapeut.

Este bine de știut că în cadrul ședințelor de psihoterapie ei vor găsi soluții la problemele actuale și își vor regla comportamente și emoții, înlăturând tiparele negative de gândire. Tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale, spre exemplu, sunt eficiente pentru această problematică. Aceasta este o psihoterapie axată pe „aici și acum”, ce aduce plus valoare în prezent clientului iar în intervalul dintre ședințe acesta primește teme pentru acasă ca parte a procesului terapeutic, ce îl provoacă să folosească abilitățile noi învățate în cabinet.

Când știe un bărbat că are nevoie de psiholog?

Suferința nu este nici masculină, nici feminină. Studiile arată că bărbații așteaptă prea mult comparativ cu femeile până să ceară ajutor de specialitate, de aceea și rata suicidului la bărbați este mai ridicată decât la femei. Deși deseori nu ajung bărbații la psiholog atunci când au nevoie, nu ezita să ceri ajutorul atunci când:

• Nu poți să îți controlezi emoțiile;
• Există traume nevindecate;
• Ți-ai pierdut interesul pentru anumite activități preferate;
• Ești obosit în permanență;
• Simți tristețe sau un mare vid interior;
• Ai probleme de somn sau de apetit;
• Eviți situații sociale: petreceri, întâlniri de muncă;
• Ai comportamente nesănătoase: alcool, droguri, pornografie în exces, jocuri de noroc;
• Ai probleme relaționale sau probleme în a menține relațiile cu ceilalți;
• Vrei să te înțelegi mai bine pe tine, terapia fiind ocazia perfectă de autoeducație.

Când mergi pentru prima dată la psiholog este posibil să ai anumite emoții sau chiar blocaje. „Cum să explic starea actuală? Oare ce mă va întreba? Îmi va pune un diagnostic? O să mă judece? Trebuie să mă schimb radical?”

Pentru o primă ședință poți să te pregătești să explici care este motivul pentru care ai ales să începi terapia. Îți poți face o listă cu întrebările pe care le poți adresa terapeutului. Poți să stabilești și obiectivele pe care dorești să le obții în terapie.

Ce comportamente au bărbații la psiholog

Unii bărbați se simt la fel de stângaci în cabinetul unui terapeut precum o femeie într-un service auto. Câteodată femeile le cer partenerilor să le însoțească la service pentru a putea să aibă încredere în mecanicul care se va ocupa de mașina lor. La fel se întâmplă și cu unii bărbați care vor să vină la terapie însoțiți de partenera lor. Ideal ar fi să nu procedeze astfel, ci să găsească un terapeut cu care rezonează, despre care citește informații, îi vede fotografia, iar intuiția îl îndreaptă înspre el. 

Ca psihoterapeut este important să știi cum se comportă bărbații la psiholog și să alegi intervenții care țin cont de exigențele masculinității. Este dificil pentru majoritatea bărbaților să își arate slăbiciunile, vulnerabilitățile, să recunoască eșecurile, să își exprime emoțiile și să recunoască atunci când nu știu ceva. Dar tocmai aceste lucruri vor fi analizate și restructurate în cadrul terapiei. Comportamentele indezirabile vor putea fi înlăturate de către persoana venită la terapie și înlocuite cu altele benefice.

Este important de detaliat cu clientul istoricul de viață și competențele acestuia, punctele forte și resursele. Bărbatului îi este dificil să ceară ajutor iar în terapie i se va acorda posibilitatea de a-și arăta priceperea și de a sublinia momentele din trecut când a fost competent. Trebuie să fi existat în viața lui cel puțin un moment de care este mândru. A vorbi despre succes îi va da ocazia să se prezinte pe sine, așa cum este el, diferit de problema lui actuală.

Terapeutul adesea nu îl va întreba „Cum te simți?”, ci mai degrabă „Și cum ai reacționat când ți-a spus asta? Ce efect a avut asupra ta?”, iar el va avea ocazia să se deschidă mai mult din punct de vedere emoțional.

Schimbarea atitudinii bărbaților față de psiholog

Tratamentul psihologic a raportat o eficiență egală la bărbați cât și la femei (Staczan et al., 2017). Unor bărbați le este dificil să se angajeze în relații terapeutice, alții sunt ambivalenți cu privire la eficacitatea tratamentului sau renunță prematur la serviciile psihologice. Renunțarea sau experiența negativă îi determină adesea să nu mai apeleze la serviciile psihologice în viitor spre deosebire de femei.

Totuși, îmbucurător este faptul că nu toți bărbații sunt refractari față de psihoterapie. Un studiu recent realizat pe persoanele care au suferit un prim episod depresiv arată că 53% dintre bărbații acelui studiu ar prefera psihoterapia în loc de antidepresive ca tratament. 

Observ că în ultima vreme nu mai ajung bărbații la psiholog abia atunci când „le-a ajuns cuțitul la os” sau sunt „împinși” de partenerele sau mamele lor, ci vin atunci când, după ce s-au documentat, doresc a explora părți ale personalității lor, doresc să își înțeleagă mai bine anumite comportamente, cunosc deja care le sunt emoțiile și ce le declanșează anumite gânduri, vin pentru prevenție, așa cum este indicat, ca atunci când mergi la medicul stomatolog, nu pentru că ai un abces și nu mai poți de durere, ci pentru a verifica dacă ai o carie sau a afla ce ai mai putea face să ai o dantură perfectă și sănătoasă.