„Simt că trăiesc două vieți!” Cum ajunge visarea cu ochii deschiși să fie un coșmar

Se numește, în termeni de specialitate, visare cu ochii deschiși dezadaptativă (în engleză – maladaptive daydreaming) și poate fi un mecanism de coping în cazul persoanelor cu depresie, anxietate sau care au fost victimele unei traume. Nu există încă studii care să arate cât de frecvent este acest tip de visare, însă doar pe platforma TikTok există zeci de milioane de postări și confesiuni ale unor oameni afectați, care simt că trăiesc vieți paralele în imaginația lor. SmartLiving.ro a discutat cu o tânără care și-a găsit refugiul dintr-o viață stresantă visând ore în șir cu ochii deschiși și, de asemenea, cu doi psihoterapeuți care au explicat ce este visarea dezadaptativă și când devine o problemă să visezi cu ochii deschiși. Un lucru e cert: atunci când ocupă mai multe ore din zi și afectează activitățile zilnice, performanța profesională și sănătatea relațiilor reale, visarea se poate transforma într-un coșmar. 

„Cred că aveam vreo 12-13 ani când am început să visez cu ochii deschiși ore întregi. Acum știu că nu era ceva normal pentru un copil, că încercam să fac față abuzului verbal și emoțional. Preferam să stau în camera mea cu orele, fără să ies afară, și să mă uit pur și simplu pe pereți, unde era un proiector imaginar. Ce visam? Nu mai țin minte scenariile, dar ele erau în antiteză cu viața mea de atunci. 

Părinții mei se certau tot timpul. Zilnic. Și-mi imaginam pur și simplu că sunt altfel, că-mi citesc povești înainte de culcare, cum văzusem prin filme, că suntem fericiți. Că în casă nu urlă nimeni. Am continuat să trăiesc în imaginație ani de zile, în liceu, la facultate, până la primul job… 

Cum să explic? Aveam o viață normală, eram o fată banală, timidă, care nu reușea să-și facă mulți prieteni. Dar în imaginația mea, care-mi ocupa multe ore din zi și, uneori, din noapte, eram specială. Eram sclipitoare, amuzantă, îmi imaginam dialoguri, că aveam mulți prieteni, diverse întâmplări. Trăiam într-o realitate paralelă, iar acum regret sau mai degrabă mă simt vinovată că mi-am pierdut astfel timpul. Am foarte puține amintiri reale din copilărie și adolescență. 

Ce-mi declanșa visarea cu ochii deschiși? Suferința, de cele mai multe ori. Și muzica. De orice fel. Cu timpul, mă pierdeam în scenarii imaginare de fiecare dată când mergeam cu trenul, când mă plimbam prin parc, când ascultam muzică, sau când, din diferite motive, nu aveam altceva de făcut. 

Și acum, la 26 de ani, mi se mai întâmplă. Pe stradă, uneori. Dar acum, gândurile sunt mai degrabă intruzive, nu reușesc să le controlez decât cu mare efort. Și sunt, în mare parte, negative. Chiar dramatice. Îmi imaginez tragedii, catastrofe. Și mă sperie. Îți dau un exemplu: sunt în Uber, șoferul pune brusc o frână și… nu se întâmplă nimic. Își vede liniștit de drum. În schimb, mintea mea o ia razna, fără să vreau: mașina se izbește puternic de o alta, ajung la spital, sunt în comă, plâng ai mei lângă mine și, până să-mi dau seama că totul e doar în capul meu, trec zeci de minute. Mă trezește vocea șoferului: «Aici e bine?» Este. Doar în mintea mea nu e…”, povestește, pentru SmartLiving.ro, Alina, o tânără din București. 

Maladaptive daydreaming sau, în română, visarea cu ochii deschiși în mod dezadaptativ, este, așa cum reiese și din experiența Alinei, un mecanism de coping în care persoana este distrasă compulsiv și pentru perioade lungi (uneori, pentru ore întregi) de la realitate de către propria imaginație.

„Cum știm, rănile emoționale sunt provocate în relațiile noastre, începând cu cele din copilărie pe care le avem cu părinții sau îngrijitorii, și continuând cu cele de prietenie sau romantice. În astfel de relații învățăm cine suntem, cum putem interacționa cu ceilalți și ce putem aștepta de la lume în general. Dacă aceste răni ne-au vulnerabilizat, scăzându-ne încrederea în propriile abilități, lăsându-ne nesiguri în interacțiunile cu ceilalți privind propria valoare și ce putem primi din relații, dependența de visare este evadarea din nefericirea cauzată de o realitate asupra căreia simțim că nu avem control. În visare însă, controlul ne aparține în întregime. Fanteziile devin o împlinire virtuală a nevoilor noastre, iar adicția vine odată cu sentimentul pozitiv ce însoțește aceste reverii“, explică psihologul Iulia Barca în acest articol.

Visarea cu ochii deschiși timp îndelungat ajunge să afecteze semnificativ funcționarea zilnică, după cum explică Livia Căciuloiu, psihoterapeut specialist și psiholog clinician: „Adeseori, oamenilor li se întâmplă să nu realizeze cât timp petrec în acest fel, uneori chiar uită unde se află în timpul visării sau simt o urgență de a se întoarce în această stare disociativă atunci când stau prea mult în contact cu realitatea”.

Cum se manifestă visarea nocivă

---

„Această funcționare se manifestă prin momente foarte intense și detaliate de visare cu ochii deschiși, iar unele persoane, conștiente de ceea ce fac, își elaborează scenarii complicate și ajung să trăiască din ce în ce mai mult timp în ele, evitând contactele sociale din viața de zi cu zi. În timp, persoana riscă să simtă o presiune din ce în ce mai mare să se retragă în visul cu ochii deschiși, iar multe ajung să simtă rușine și vinovăție pentru că observă că nu mai pot opri acest lucru.”

– Livia Căciuloiu, psihoterapeut specialist și psiholog clinician

---

Visarea cu ochii deschiși dezadaptativă, asociată cu alte tulburări 

Visarea cu ochii deschiși dezadaptativă este adeseori asociată cu simptome legate de anxietate, tulburări disociative, depresie sau ADHD și apare mai des în cazul adolescenților și adulților tineri, adaugă psihoterapeuta. Dar poate afecta și copiii. 

„Această visare compulsivă cu ochii deschiși devine dezadaptativă în momentul în care timpul petrecut în acest mod nu mai poate fi controlat, scenariile se activează automat, iar visarea interferează cu activitățile zilnice, cu performanța profesională și sănătatea relațiilor reale”, explică Livia Căciuloiu.

„Unele persoane ajung să-și construiască în imaginație o alternativă de sine ideală, relații sau profesii perfecte. Scenariile în acest tip de visare sunt foarte complexe, iar imaginația – detaliată și imersivă”, adaugă pihoterapeuta. 

Cercetările arată, de asemenea, că visarea dezadaptativă este una de tip compulsiv. Asta înseamnă că este dificil – dacă nu imposibil – să o controlezi, potrivit Cleveland Clinic, un centru medical de mari dimensiuni din SUA.

Totuși, visarea dezadaptativă diferă de toate afecțiunile cu care este asociată, notează sursa citată, de aceea ea „ar trebui declarată o tulburare psihică distinctă”. 

Ce activează visarea dezadaptativă 

Scenariile se activează în contact cu diferiți stimuli din mediu și se concentrează, adeseori, în jurul acelorași teme – putere și control, relații, eliberare, iubire, explică specialiștii. 

„Spre exemplu, o persoană poate să înceapă să-și imagineze un scenariu de succes profesional fiind activată de presiunea de la birou și poate rămâne în imaginație dezvoltând dialoguri și acțiuni ore întregi despre cum preia conducerea departamentului în care lucrează, primind validare din partea tuturor. Persoanele pot ajunge să aibă probleme de concentrare și atenție, insomnii și chiar să simtă că timpul le curge printre degete. În general, o persoană care experimentează acest tip compulsiv de visare riscă să devină izolată și să se autoizoleze, fiind reținută să ceară ajutor din cauza sentimentelor de vinovăție și rușine”, explică Livia Căciuloiu. 

Cât de comună este visarea dezadaptativă 

Termenul de „maladaptive daydreaming” este relativ nou. Eli Somer, profesor de psihologie clinică în Israel, a inventat acest termen în 2002. 

Există puține cercetări disponibile cu privire la cât de frecventă este visarea cu ochii deschiși dezadaptativă. Acest lucru se datorează în parte faptului că nu este încă o afecțiune recunoscută oficial, scrie clevelandclinic.org. 

Un studiu a estimat că visarea cu ochii deschiși dezadaptativă afectează aproximativ 20% dintre adulții cu ADHD. Aceasta ar însemna că afectează cel puțin 2,2 milioane de adulți din Statele Unite, iar acest număr nu ia în considerare persoanele care o au, dar nu suferă de ADHD, mai notează sursa citată. 

Comună și printre tinerii români

Livia Căciuloiu spune, pentru SmartLiving.ro, că acest tip de funcționare este foarte des întâlnit și printre pacienții români: 

„Ca psihoterapeut de traumă întâlnesc adesea astfel de simptome, cu diferite grade de severitate. Unele dintre persoanele alături de care am lucrat au descris foarte bine afectarea profundă a vieții private prin sintagma «m-am pierdut pe mine în imaginația mea». Este important să privim și să înțelegem această manifestare în contextul vieții persoanei care o trăiește, întrucât experiența mi-a arătat că întotdeauna simptomul are un sens particular, la fel ca soluțiile de abordare.” 

Contactată de SmartLiving.ro, și psihoterapeuta Alexandra Mariș spune că a întâlnit în practică acest tip de comportament: „Cel mai adesea l-am observat la persoanele cu o nevoie crescută de control, în perioadele în care se confruntă cu adversitatea. Acestea tind să se detașeze de realitate și să se lase pierdute în fantezie, pentru a se proteja de suferință”.

Milioane de postări pe TikTok 

Deși nu există încă suficiente date cu privire la cât de frecventă este visarea dezadaptativă, ne putem face o idee și citind mărturiile de pe rețelele sociale. Pe TikTok, de pildă, la o simplă căutare a termenului, observăm că au fost publicate peste 90 de milioane de postări. Tinerii povestesc, pe TikTok, în filmulețe și comentarii, cum le afectează viața visarea dezadaptativă, ce simptome au și cum nu reușesc să-și controleze gândurile. 

„Mă bucur că oamenii încep în sfârșit să răspândească faptul că visarea cu ochii deschiși dezadaptativă este reală. Se simte atât de bine și atât de rău în același timp….”, a scris o persoană într-un comentariu pe TikTok. 

„Mie mi se întâmplă când mă plimb prin cameră și chiar mă enervez când mă lovesc de vreun obiect, iar asta îmi întrerupe visarea”, a povestit un alt tânăr. 

„Am o cu totul altă viață în mintea mea…”, a explicat altcineva. 

„În mintea mea, rulează aceeași poveste încă din clasa a VI-a, care evoluează pe măsură ce înaintez în vârstă. Simt că trăiesc două vieți”, a povestit o femeie. 

„Mi se întâmplă des, îmi fac niște scenarii în minte că uneori mă sperii și pe mine sau cad în visare, nu văd, nu aud nimic și mă sperii sau mă simt iritată dacă cineva îmi distrage atenția”, este un alt comentariu. 

Diagnostic și tratament 

Fiindcă visarea cu ochii deschiși dezadaptativă nu este un diagnostic oficial, nu există un tratament standard. Totuși, asta nu înseamnă că nu există nicio modalitate de a o trata, spun specialiștii. 

Principalul tratament pentru visarea cu ochii deschiși dezadaptativă este psihoterapia. Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este unul dintre cele mai comune tipuri de terapie pentru afecțiuni precum tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate, depresie și tulburări disociative. 

„Pentru a ieși din bucla consumatoare de energie a acestui mecanism este important ca persoanele să știe că acest fenomen este cunoscut de către specialiștii în sănătate mintală și că pot cere ajutorul, așa încât să înțeleagă ce îl întreține în prezent și care sunt pașii potriviți pentru a lucra cu sine”, explică psihoterapeuta Livia Căciuloiu. 

În apărarea visării cu ochii deschiși

În general, majoritatea dintre noi evită pe cât posibil să se concentreze exclusiv asupra propriilor gânduri. Câți dintre noi nu deschid rețelele sociale în momentele de pauză, pe care altfel le-am asocia cu plictisul – de exemplu, în așteptarea unui mijloc de transport, în trafic, în sala de așteptare la medic etc.? În cadrul unui studiu din 2014, participanților li s-au dat două posibilități dintre care să aleagă:

1. Să stea singuri într-o cameră, fără niciun fel de distracție, cu propriile gânduri, timp de 15 minute.
2. Să fie supuși unor curenți electrici dureroși.

Rezultatul studiului a demonstrat că 67% din bărbați și 25% din femei au preferat curenții electrici.

Totuși, dacă-ți lași mintea să zboare în momentele potrivite, fără să-ți fie afectată activitatea, atunci visarea cu ochii deschiși poate aduce bucurie, calm și chiar te poate face mai creativ, au demonstrat specialiștii citați de publicația americană The New York Times, în articolul „In Defense of Daydreaming” / „În apărarea visării cu ochii deschiși”.