Lumina din locuințe și birouri s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani, fără ca diferența să fie evidentă pentru ochi. LED-urile au eliminat aproape complet lumina infraroșie emisă de vechile becuri cu filament, iar geamurile termoizolante filtrează o parte din razele de acest tip care vin de afară. Cercetătorii încearcă acum să afle dacă această schimbare are efecte asupra glicemiei, vederii și creierului.
În unele studii pe oameni au fost deja măsurate astfel de efecte. O cercetare publicată în 2024, în Journal of Biophotonics, a demonstrat că, în cazul adulților sănătoși, expunerea la lumina roșie timp de 15 minute a redus creșterea glicemiei după administrarea de glucoză.
Într-un studiu publicat în 2026, în Cell Metabolism, persoanele cu diabet de tip 2 au avut glicemia în limite normale pentru o perioadă mai lungă atunci când au lucrat la lumină naturală, comparativ cu zilele petrecute sub iluminat artificial. Iar un experiment publicat în 2026 în Scientific Reports a înregistrat o îmbunătățire a sensibilității la contrast cromatic după ce într-un spațiu de lucru iluminat exclusiv cu LED-uri au fost adăugate surse cu spectru mai larg.
Legătura cu sănătatea creierului este mai greu de stabilit. Potrivit unui alt studiu, publicat în 2026 în General Psychiatry, pe 87.577 de adulți, expunerea mai mare la lumină în timpul zilei era asociată cu un risc mai scăzut de demență în următorii ani. Studiul nu a măsurat însă efectul luminii asupra memoriei și, fiind observațional, nu poate demonstra o relație de cauzalitate.
Terapia cu lumină are aceleași efecte ca antidepresivele și psihoterapia. În ce situații mai e eficientă fototerapia și cum o folosești
Citește articolulDiferența dintre LED-uri și becurile incandescente
Lumina solară acoperă un spectru foarte larg, de la aproximativ 300 la 2.500 de nanometri. Ochiul uman percepe numai zona dintre 400 și 700 de nanometri. Peste această limită încep radiațiile infraroșii, invizibile pentru ochiul uman, dar prezente din abundență în lumina naturală.
Becurile incandescente produceau lumină prin încălzirea unui filament, iar o parte importantă din energia emisă era în zona infraroșie. Majoritatea energiei consumate se transforma în căldură, motiv pentru care aceste becuri au fost înlocuite treptat cu variante mai eficiente.
LED-urile produc lumină printr-un mecanism diferit și emit aproape exclusiv în zona vizibilă a spectrului. Potrivit studiului din Scientific Reports, peste 700 de nanometri emisia scade foarte mult. În spațiul analizat de cercetătorii de la University College London, iluminatul LED furniza practic foarte puțină lumină infraroșie.
Ferestrele moderne pot filtra, de asemenea, radiațiile infraroșii care ajung în interior. Clădirea în care s-a desfășurat experimentul avea geamuri cu o peliculă care reflecta infraroșul. Fotografiile realizate cu o cameră sensibilă la aceste lungimi de undă au arătat că radiația pătrundea prin ușile deschise, dar nu prin geamuri.
Cum acționează lumina roșie asupra celulelor
Interesul pentru lumina roșie și infraroșie ține în mare parte de mitocondrii, structurile celulare care produc ATP, principala sursă imediată de energie pentru celule.
Lungimile de undă mari pătrund mai adânc în țesuturi decât cele scurte. În experimente de laborator, lumina din zona roșie și infraroșie apropiată, aproximativ 670-900 de nanometri, a crescut activitatea mitocondrială în anumite condiții, mai ales atunci când funcția mitocondriilor era deja afectată de vârstă sau de boală.
Tratamentul experimental cu astfel de lungimi de undă este cunoscut sub numele de fotobiomodulare. Efectele observate asupra celulelor explică de ce metoda este cercetată în domenii foarte diferite, de la metabolism la vedere. Nu demonstrează însă că lipsa radiațiilor infraroșii dintr-o locuință sau dintr-un birou provoacă boli.
Efectul luminii roșii asupra glicemiei
În studiul publicat în Journal of Biophotonics, participanții sănătoși au fost expuși timp de 15 minute la lumină roșie de 670 de nanometri înaintea unui test de toleranță la glucoză.
Creșterea glicemiei față de valoarea inițială, calculată pe parcursul următoarelor două ore, a fost cu 27,7% mai mică după expunerea la lumină roșie. Vârful glicemic a fost, de asemenea, redus. Cercetarea a inclus însă numai 30 de participanți, împărțiți în două grupuri: de intervenție și control, iar rezultatele nu pot fi transferate automat persoanelor cu diabet.
Un alt experiment a inclus persoane cu diabet de tip 2 și a comparat efectele luminii naturale cu cele ale iluminatului artificial. De data aceasta, cercetătorii nu au folosit o sursă de lumină roșie. Cei 13 participanț au petrecut câte patru zile și jumătate într-un birou cu lumină naturală și aceeași perioadă într-un spațiu cu iluminat artificial constant. În zilele cu lumină naturală, glicemia s-a menținut în intervalul normal pentru o perioadă mai lungă, iar organismul a folosit într-o măsură mai mare grăsimile ca sursă de energie.
Efectul observat nu poate fi pus doar pe seama radiațiilor infraroșii. Lumina naturală diferă de cea artificială prin intensitate, spectru și felul în care se schimbă de-a lungul zilei, influențând și ritmul circadian. Studiul arată că tipul de lumină la care suntem expuși poate avea efecte asupra metabolismului, fără să poată stabili cât din acestea se datorează luminii infraroșii.
Citește șiCe trebuie să faci când ai glicemia mare. Pașii principali de urmatCe s-a observat în cazul vederii
Retina consumă multă energie și are o densitate mare de mitocondrii, motiv pentru care a fost una dintre primele structuri investigate în studiile privind lumina roșie.
Experimentul din Scientific Reports a inclus 22 de angajați cu vârste între 23 și 65 de ani care lucrau în spații fără lumină naturală. Un grup de 11 persoane a primit timp de două săptămâni, pe lângă iluminatul LED, lumină provenită de la becuri cu filament, al căror spectru se extindea în infraroșu. Ceilalți 11 au rămas la iluminatul obișnuit.
După două săptămâni, sensibilitatea la contrast cromatic s-a îmbunătățit în rândul participanților din grupul expus la spectrul mai larg. Efectul a fost încă măsurabil la patru și șase săptămâni după îndepărtarea surselor suplimentare. Grupul de control nu a înregistrat schimbări semnificative.
Studiul a evaluat capacitatea de a distinge contraste cromatice, nu apariția bolilor oculare, așadar nu poate fi interpretat ca o dovadă că LED-urile deteriorează vederea.
Risc mai scăzut de demență
În cadrul studiului amintit mai sus, din GeneralPsychiatry, 87.577 de persoane fără demență au purtat timp de șapte zile dispozitive care măsurau expunerea la lumină. Participanții au fost urmăriți apoi o perioadă de 8 ani și o lună, timp în care 741 au fost diagnosticați cu demență.
O expunere medie de peste 1.000 de lucși în timpul zilei – aproximativ cât poate oferi o zonă foarte bine luminată natural, lângă o fereastră – a fost asociată cu un risc de demență cu aproximativ 16% mai mic. La persoanele care petreceau cel puțin 42 de minute pe zi la o intensitate de minimum 5.000 de lucși, adică un nivel întâlnit frecvent afară, chiar și fără soare puternic, riscul a fost cu aproximativ 17% mai mic.
Ca termen de comparație, iluminarea într-un birou este de obicei de ordinul câtorva sute de lucși, în timp ce afară, în timpul zilei, poate ajunge ușor la câteva mii sau zeci de mii de lucși.
Studiul nu a evaluat separat expunerea la radiații infraroșii, ci cantitatea totală de lumină primită în timpul zilei, măsurată în lucși. Nici nu poate separa complet efectul luminii de alte obiceiuri asociate timpului petrecut afară, precum activitatea fizică, somnul sau rutina zilnică.
Citește șiActivitățile simple care pot reduce riscul de demență cu aproape 40%: studiuAr fi nevoie de schimbarea becurilor
Studiile disponibile nu oferă motive pentru renunțarea la LED-uri și nici nu arată că folosirea becurilor cu filament ar preveni problemele metabolice, de vedere sau de memorie. Cercetările au identificat efecte ale anumitor lungimi de undă în condiții experimentale, dar nu au stabilit la câtă lumină roșie sau infraroșie ar trebui să se expună o persoană în fiecare zi.
Nici becurile LED care permit schimbarea culorii nu pot înlocui dispozitivele folosite în studiile de fotobiomodulare. Setarea unui astfel de bec pe roșu schimbă culoarea luminii din încăpere, dar nu garantează aceeași lungime de undă, intensitate sau doză folosite în cercetări. În plus, aceste becuri nu emit, de regulă, radiații infraroșii apropiate utilizate în multe dintre experimentele de fotobiomodulare.
În viața de zi cu zi, opțiunea cea mai simplă rămâne creșterea expunerii la lumina naturală, mai ales pentru persoanele care petrec multe ore în interior.
Ce se poate face concret
Cea mai accesibilă sursă de lumină roșie și infraroșie rămâne lumina zilei. Aceste lungimi de undă sunt prezente și atunci când cerul este acoperit și pot pătrunde prin haine, astfel că expunerea nu presupune contact direct al pielii cu soarele. Cremele cu factor de protecție sunt formulate pentru a reduce expunerea la ultraviolete, nu la lumina roșie și infraroșul apropiat.
Geamurile termoizolante moderne lasă să intre lumina vizibilă, dar opresc o parte din infraroșu. Cu fereastra deschisă, filtrul dispare, iar afară organismul primește spectrul complet al luminii naturale.
Și spațiile verzi pot avea un avantaj. Frunzele reflectă puternic radiația infraroșie, astfel că o plimbare prin parc oferă expunere la aceste lungimi de undă chiar și fără soare direct.
Momentul zilei ar putea fi, de asemenea, relevant. Glen Jeffery, profesor de neuroștiințe la University College London, susține că răspunsul mitocondriilor la lumina roșie și infraroșie este mai pronunțat în prima parte a zilei. Din acest motiv, o parte dintre cercetările sale au folosit expunerea dimineața. În plus, lumina naturală din primele ore ale zilei ajută la reglarea ritmului circadian.
Pentru persoanele care lucrează opt sau mai multe ore la interior, schimbările pot include, de exemplu:
- petrecerea pauzelor afară,
- servirea prânzului la exterior atunci când vremea permite,
- mutarea biroului într-o zonă cu mai multă lumină naturală.
Cât de eficiente sunt lămpile cu lumină roșie
Jeffery a propus inclusiv folosirea unor becuri cu filament, care emit mai mult infraroșu decât LED-urile. În Uniunea Europeană însă, becurile cu incandescență au fost eliminate treptat din motive de eficiență energetică, iar din 2018 au fost restrânse și principalele categorii de becuri cu halogen.
O altă variantă o reprezintă lămpile și celelalte dispozitive de fotobiomodulare, concepute special pentru expunerea la lumină roșie și infraroșu apropiat. Pot avea forma unor panouri, lămpi sau măști și folosesc LED-uri care emit lungimi de undă precise. În studii sunt folosite frecvent valori de aproximativ 630-660 de nanometri pentru lumina roșie și 810-1.064 de nanometri pentru infraroșul apropiat.
Efectul nu depinde însă numai de lungimea de undă. Contează și intensitatea luminii, distanța față de sursă și durata fiecărei ședințe, deoarece toate acestea determină cantitatea de energie care ajunge la țesuturi. Tocmai aici apare una dintre dificultățile folosirii acestor dispozitive acasă: cercetările utilizează protocoale diferite și nu există încă o schemă standard care să poată fi recomandată indiferent de aparat sau de scopul utilizării.
Nici creșterea intensității, nici prelungirea ședințelor nu garantează un efect mai puternic. În fotobiomodulare, dozele mai mari nu produc neapărat beneficii mai mari și, peste anumite praguri, pot chiar diminua răspunsul urmărit sau pot genera efecte diferite de cele observate la expuneri moderate. Din acest motiv, rezultatele obținute într-un studiu cu un anumit dispozitiv nu pot fi extrapolate automat la orice lampă cu lumină roșie disponibilă comercial.
Persoanele cu diabet de tip 2 care urmează tratament nu ar trebui să folosească lumina roșie sau alte intervenții pentru scăderea glicemiei fără să discute în prealabil cu medicul. Studiile disponibile sunt prea restrânse pentru a permite stabilirea unei scheme terapeutice, iar orice modificare a tratamentului antidiabetic necesită monitorizare.
