Viața emoțională: e greșit să credem că emoțiile nu aduc nimic bun

„Emoțiile nu aduc nimic bun!” Ce înseamnă, de fapt, să fim puternici și de ce e important să ne cunoaștem viața emoțională?

Emoțiile sunt o parte importantă a vieții noastre, sunt sistemul intern de orientare, cele care ne ajută să identificăm dacă suntem în siguranță sau nu. Rolul lor este de a ne semnala anumite nevoi, iar cu cât mai bine înțelegem aceste mesaje, cu atât crește calitatea vieții noastre și ne îmbunătățim relațiile cu ceilalți.

Emoțiile ne sunt utile sau nu?

În 2020, cercetătorii M. M. Karnaze și L. J. Levine au raportat în urma studiilor lor faptul că persoanele care consideră emoțiile ca fiind utile au un scor mai ridicat în evaluarea stării lor de bine (well-being), acceptarea emoțională și strategii emoționale adaptative („Help Theory” – credința că emoțiile sunt utile), iar în contrast, cei care consideră că emoțiile împiedică starea de bine („Hinder Theory”) au raportat well-being scăzut, strategii dezadaptative de reglare emoțională și abuz de substanțe

Ne putem gândi oare în ce categorie ne încadrăm? Dacă privim doar în direcția emoțiilor pozitive, încercând să le evităm pe cele dificile, etichetate drept negative, nu înseamnă că nu le experimentăm, ci că facem eforturi să le ignorăm, le ascundem de noi înșine, iar mesajele lor nu sunt recepționate. Adesea, acest comportament de reprimare a emoțiilor dificile, pentru a ne arăta puternici și capabili, este unul dintre motivele care, mai târziu, generează stări depresive. Avem nevoie de antrenament în reglarea emoțiilor, nu în evitarea lor.

Cum ne reglăm emoțional?

Despre reglarea emoțională învățăm în copilărie, prin comportamentele îngrijitorilor noștri. Ei sunt cei care ne oferă primele „traduceri” ale emoțiilor pe care le simțim. De la ei aflăm care sunt permise, dezirabile, care sunt o problemă, pe care „mai bine le ascundem”. Să presupunem că avem 3 ani și un acces de furie. Nu suntem la vârsta la care să putem explica ceea ce simțim, cert este că simțim o frustrare destul de puternică pe care nu știm cum să o gestionăm. Care este reacția părinților noștri? Câți dintre noi au auzit: „Ce motive ai tu să fii furios?”, „Cum poți să te comporți astfel?”, „Mie nu îmi faci astfel de scene!” sau „Nu vreau să te văd când ești așa!/Pleacă de aici!”?

Sunt câteva exemple prin care o emoție firească este etichetată negativ, ca indezirabilă. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că nici părinții, la rândul lor, nu au resursele necesare pentru a regla o astfel de emoție. Cel mai probabil, nici când se confruntă ei cu emoția nu au soluții adaptative, prin urmare, credința pe care ne-o transmit este că furia este o emoție de evitat.

Același lucru se poate întâmpla cu tristețea, cu suferința, emoții adesea respinse pentru că sunt dificile sau pentru că sunt greu de tolerat la o persoană iubită. Cu cele mai bune intenții părinții vor veni să spună „Nu ai de ce să plângi/suferi”, odată cu această atitudine transmițând credința că este de evitat tristețea, că îi apasă pe ceilalți, că este văzută ca o povară… 

Ce înseamnă să fii puternic

Să fii puternic nu are nicio legătură cu a nu avea o viață emoțională sau a nu experimenta emoții dificile. Echilibrul interior vine din cunoașterea emoțională și adoptarea strategiilor de reglare utile nouă (nu sunt aceleași pentru toată lumea), nicidecum din lipsa de cunoaștere sau gestionare corectă a emoțiilor, ascunsă în spatele fațadei de „putere”.

Cu ceva timp în urmă, am lucrat cu o clientă care spunea că nu înțelege de ce trebuie să ne preocupe emoțiile, ea dorindu-și să înțeleagă câteva lucruri despre situația ei, dar că nu vede sensul experiențelor emoționale dificile, întrucât nu ne ajută cu nimic, doar ne destabilizează. Experiența ei era tocmai aceasta, că emoțiile „nu aduc nimic bun”. Despre sine, considera că nu simte prea multă emoție, că este o persoană predominant rațională, lucru care o ajută să se simtă puternică.

Motivul pentru care a ajuns în terapie era însă furia. Furia ajunsese să fie singura emoție acceptată, deși în spatele furiei existau o sumedenie de alte emoții care exprimau mult mai veridic evenimentele din viața ei: al doilea divorț cauzat de infidelitatea partenerului, copilul plecat de acasă pentru a locui cu tatăl, un alt copil cu care avea conflicte frecvent, o mamă critică și absentă emoțional (mama clientei) și multă neliniște profesională cauzată de o concediere recentă.

În punctul acela, ea își dorea să găsească resursele pentru a fi bine cu ea, fără să fie în contact cu propria persoană… lucru pe care, mulți dintre noi îl practicăm conștientizând sau nu acest lucru. Motivul pentru care am folosit acest exemplu este că sunt o mulțime de persoane care gândesc astfel, unele dintre ele având chiar discursuri coerente privind rolul și importanța emoțiilor… doar în teorie.

Binele personal rareori are legătură cu retreat-urile, SPA-urile, sesiunile în care anumiți guru ne spun să gândim pozitiv și că e suficient să ne dorim cu adevărat ceva pentru a se materializa. Uneori, anumite practici de îngrijire personală ne sunt utile, aduc plăcere sau chiar o stare de bine… tranzitorie însă. Ne vindecăm și devenim mai echilibrați (având sentimentul de putere personală) când ne cunoaștem viața interioară, când ne dezvoltăm resursele pentru a regla viața noastră emoțională, crescându-ne propria eficiență.

Nu spun că dezvoltarea altor abilități nu are importanță, ci că încrederea că ne putem ocupa de ceea ce apare în interiorul nostru este baza pe care construim tot ceea ce ne propunem. Dacă vom considera că putem gestiona orice emoție ne tranzitează (întrucât emoția este pasageră), vom avea mai multă încredere în abilitățile noastre de a ne adapta în diferite situații, de a fi flexibili și de a găsi resursele potrivite.

Exercițiu: Identifică ce gândești în legătură cu emoțiile pe care le ai

Dacă vrem să învățăm să ne reglăm viața interioară, întâi ne este util să descoperim ce stă în calea cunoașterii și acceptării emoționale. Iată câteva exemple de credințe legate de emoții, dar tu le poți completa și cu altele:

„Dacă îmi pierd controlul emoțiilor în fața celorlalți, mă vor desconsidera.”

„Ar trebui să fiu în stare să îmi controlez emoțiile.”

„Dacă îmi voi da voie să simt această emoție, mă va copleși.”

„Dacă le spun celorlalți ceea ce simt, vor folosi acest lucru împotriva mea.”

„Alți oameni nu simt ceea ce simt eu, cred că e ceva în neregulă cu mine.”

„Doar cineva slab sau imatur ar simți ceea ce simt eu.”

„Ar trebui să fiu în stare să mă descurc singur, nu să apelez la alții.”

„O persoană fericită sau echilibrată nu ar simți în felul acesta.”

„Sunt adult, ar trebui să fiu rațional, nu să mă las purtat de emoții.”

Acum îți propun să iei o foaie de hârtie pe care să notezi credințele identificate de tine și, pentru fiecare în parte, să răspunzi la următoarele întrebări:

Ce efect are o astfel de credință asupra felului în care te simți, în care vorbești cu tine când apar emoțiile? Care sunt consecințele? Crezi că te ajută? Ce ai prefera să faci diferit?

Când ne propunem să facem ceva diferit, începem cu pași mici. Desigur, am vrea să avem soluții rapide și de durată, însă cunoașterea de sine, vindecarea, dezvoltarea personală sunt procese care durează întreaga viață. 

Recomand în acest proces să apelăm la ghidarea unui psihoterapeut, întrucât adesea cerem sfaturi și sugestii persoanelor apropiate (prieteni, rude) care, la rândul lor, se confruntă cu propriile dificultăți, iar răspunsurile ne pot crea mai multă confuzie sau ne pot îndrepta către alte comportamente dezadaptative. Să ne imaginăm că o persoană cu credința „Dacă îmi pierd controlul emoțiilor în fața celorlalți, mă vor desconsidera” cere soluții despre ce ar putea face cuiva care consideră că „Ar trebui să fim în stare să ne controlăm emoțiile.”. Credeți că s-ar putea ajuta reciproc sau sunt șanse să își consolideze credințele dezadaptative?

În urma exercițiului propus mai sus, vă propun să observați cum a fost să faceți acest exercițiu legat de credințele despre emoții. Dacă priviți consecințele acestor credințe, vă ajută să le mențineți? Ce a fost dificil și ce a fost ușor în legătură cu exercițiul? Ce informații noi ați descoperit despre voi?

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare