„Nu știi ce faci“ sau „Nimănui nu-i pasă de tine“. Cum ne afectează viața vocea critică din mintea noastră

Prin minte ne trec în fiecare minut o mulțime de idei, gânduri, critici, laude. Unele dintre gânduri ne fac să ne simțim bine, ne ajută să continuăm în demersurile noastre, altele ne taie din „chef”, ne fac să ne îndoim de noi și de cei din jurul nostru. Pe toate le considerăm ale noastre, ca fiind „generate” de noi, nu? Deci și pe acele gânduri care par să fie „tot timpul” critice cu noi și cu ceilalți le considerăm ca fiind ale noastre. Realitatea este că noi suntem educați să gândim într-un fel sau altul – fie laudativ și încurajator, fie critic și denigrator. Vocea critică din mintea noastră este ca un program pe care persoanele care ne-au îngrijit când eram mici, l-au scris pentru noi. Acele mesaje sunt interiorizate și transformate într-un model de gânduri punitive, jignitoare, distructive, atât față de noi cât și față de ceilalți. 

Cum poate suna vocea critică 

Poate ne vine greu să credeam că avem o voce critică care ne ghidează prin viață, dar mesaje de tipul: „Ești prost!”, „Este ceva în neregulă cu tine!”, „Ești grasă/urâtă!”, „E vina ta!”, „Nimănui nu-i pasă de tine!”, „Trebuie să fii în control!”, „Nu știi ce faci!”, „Ești o mamă rea!”, „Ești un tată incapabil!”, „Toată lumea vede cât de incompetentă ești”, „Nu știi să vorbești, îi plictisești!”, „A avea copii înseamnă a renunța la viața ta!”, „Doar o persoană rea își critică copiii!”, „Bărbații sunt insensibili”, „Femeile sunt doar după interes” etc. – aceastea sunt cele care ne împiedică să ne dezvoltăm sănătos, sau să relaționăm corect, coerent și echilibrat cu ceilalți. 

Cum se formează vocea critică

Vocea critică se formează în timp, în copilărie, atunci când nevoile de bază nu sunt îndeplinite sau respectate de către persoanele de atașament (părinți, bunici, mătuși etc.). Neîndeplinirea acestor nevoi de bază duce la frustrare, care este principalul factor în explicarea apariției problemelor de natură psihologică. 

Așadar, sunt 5 nevoie de bază de îndeplinit, de către părinte sau persoana de atașament, grupate astfel:

• Nevoia de siguranță (apare din stadiul de bebeluș) presupune creșterea într-un mediu stabil, de încredere, predictibil cu suficientă grijă față de copil. 
• Nevoia de conexiune și apartenență presupune interes pentru experiențele, poveștile copilului, cu atenție, înțelegere și susținere în interacțiunea cu copilul. Suntem conectați după relația simplă de tipul intimitate plus sentiment de incluziune socială (apartenență).
• Nevoia de autonomie și performanță presupune ca de mic, copilul să aibă posibilitatea de a face alegeri și de a experimenta în mod individual alegerile sale, bune sau mai puțin bune.
• Nevoia de apreciere și exprimare de sine presupune posibilitatea copilului de a exprima liber, necondiționat și diferit emoțiile sale, trăirile lui, fără teamă.
• Nevoia de granițe, limite și autocontrol presupune învățarea într-un cadru sănătos, ce înseamnă limitele, dezvoltarea sănătoasă a autocontrolului și consecințele nerespectării lor.

Îndeplinirea nevoilor emoționale de bază nu este un sfat de parenting sau o sugestie de a îmbunătăți comportamentul – este o NECESITATE pentru a putea crește copii sănătoși și fericiți care să devină adulți sănătoși și echilibrați, fără comportamente dezadaptative.

De ce apare vocea critică

Copiii ale căror nevoi nu sunt îndeplinite (începând cu stadiul de bebeluș) ajung să dezvolte un sentiment fals legat de cine sunt, cum sunt. Când nu se simt iubiți sau acceptați de către părinții lor (sau persoanele de atașament) și când primesc mesaje de critică, mesaje negative de respingere și non-acceptare, copiii nu își dau seama că sunt situaționale sau false  – ei ajung să le creadă ca fiind adevărate, definitorii pentru ei (mai ales dacă se repetă).

De ce ne atașăm de vocea critică/cum ne ajută

Ne atașăm și credem în vocea critică pentru că, pe de o parte se formează timpuriu (și/sau în situații stresante) în viața noastră, ca mod de a face față realității (de a ne liniști, de a ne calma), iar pe de altă parte, pentru că o credem ca fiind adevăr absolut, fără a o suspecta dacă este sau nu corectă. 

Cum ne încurcă criticul nostru interior

Vocea critică promovează inferioritatea, neîncrederea, autocritica, critica, negarea de sine, dependențele și retragerea de la activitățile direcționate către obiective sănătoase.

Vocea critică afectează fiecare aspect al vieții noastre: stima de sine și încrederea noastră, relațiile personale și intime, performanța și realizările noastre la școală și la muncă. 

Vocea critică te menține în relații toxice, nesănătoase sau distructive.

În funcție de modul în care s-a făcut internalizarea mesajelor critice, conștient sau inconștient, avem voci de tipul „critic exigent”, „critic punitiv” și „critic care induce vină”. Ca exemplu, un părinte care a pus presiune pe copil dezvoltă în copil un comportament dezadaptativ ca mecanism de reglarea emoțională, de tipul mâncatului compulsiv, consumului de alcool, de droguri etc., în timp ce în mintea lui mesajele sunt de tipul „nu ești în stare”.

Ce putem face pentru a îmblânzi criticul interior

Un prim pas necesar în îmblânzirea vocii critice este acela de a identifica „vocea critică” – a cui este, de unde vine, când a apărut în viața ta și cu ce scop. 

Un alt pas necesar este acela de a înțelege că pentru a ne desprinde de vocea critică trebuie să înțelegem cum ne-a apărat în copilărie, cum ne-a ajutat să facem față greutăților. De exemplu, un copil neglija va crește cu mesajul „este mai bine singur, nu am nevoie de nimeni” ca mod de a face față lipsei părintelui, iar ca adult, vocea critică îi spune să „nu aibă încredere în nimeni, toți vor pleca”.

După ce am înțeles cine este vocea critică și cum ne-a ajutat, este nevoie să reducem volumul vocii critice din mintea noastră și a frecvenței ei în discursul nostru interior pentru că nu ne ajută în prezent, chiar dacă în trecutul nostru a părut că ne e „ajutor”, sau că „ne împinge de la spate”.  

Cel mai eficient mod de a îmblânzi vocea critică este să antrenăm partea de adult sănătos, cu reacții sănătoase. Pare simplu de făcut, însă e nevoie de antrenament ghidat de psihoterapeut, de multă repetiție până să ajungem să creăm o altă voce interioară, mai blândă, plină de compasiune și înțelegere față de noi și față de ceilalți care să fie mai puternică decât vocea critică. 

Beneficiile îmblânzirii vocii critice

Un prim beneficiu al îmblânzirii vocii tale critice este chiar modificarea tiparului tău de comportament dezadaptativ, autopunitiv și punitiv. 

În momentul în care tu schimbi tipul mesajelor interioare cu altele mai blânde, pline de compasiune față de tine și înțelegere, se îmbunătățește însăși calitatea relațiilor cu cei din jurul tău – părinți, colegi, parteneri, copii.

Un alt beneficiu este dat de felul în care tu te privești, cu mai multă încredere, toleranță și indulgență. Toți avem nevoie de toleranță, iar tu ești prima persoană căreia să îi acorzi toleranță. Viața ta interioară se poate îmbunătăți, poate deveni mai liniștită, când tu îți modifici mesajul vocii tale interioare.