Primele semne care pot anunța o tulburare de spectru autist la copii și cum recunoști un adult cu autism

Când întâlnești o persoană cu tulburare de spectru autist înalt funcțională, categorie din care în trecut făcea parte și sindromul Asperger, vei putea observa imediat două lucruri. Întâmpină unele dificultăți în privința abilităților sociale și tinde să se concentreze obsesiv pe un subiect sau să aibă gesturi repetitive.

Însă, la capitolul inteligență, o persoană cu diagnostic de sindrom Asperger sau tulburare de spectru autist (TSA) nu e cu nimic mai prejos față de o persoană fără un astfel de diagnostic. Un detaliu elocvent: Elon Musk, unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii, a declarat că are sindromul Asperger.

---

„Sindromul Asperger este o tulburare care face parte din spectrul autist și care se caracterizează prin dificultăți majore de interacțiune socială, dificultăți în a citi indicația non-verbală, sensibilitate la sunete, mirosuri sau gusturi, întârziere în dezvoltarea motorie.”

Ana-Maria Anghel, psihoclinician, psihoterapeut, Centrul de Reabilitare Ortopedică și Neurologică CRON Phoenix

---

Ce este sindromul Asperger, mai exact

Dacă înainte, sindromul Asperger era văzut ca un diagnostic de sine stătător, în 2013, cea mai recentă ediție a manualului standard folosit de experții în sănătate mintală, numit Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5), a schimbat modul în care tulburările de spectru autist sunt clasificate.

Astăzi, sindromul Asperger, din punct de vedere tehnic, face parte din categoria mai largă numită tulburări din spectrul autist. Mai pe scurt, acum, experții se referă la sindromul Asperger ca la o tuburare de spectru autist înalt funcțională. Asta înseamnă că simptomele sunt mai puțin severe decât în cazul altor tipuri de autism.

DSM-5 include, de asemenea, un nou diagnostic, numit tulburare de comunicare socială pragmatică, cu unele simptome care se suprapun cu cele ale sindromului Asperger. Medicii îl folosesc pentru a descrie oameni care au probleme cu vorbirea și scrisul, dar care au un nivel de inteligență similar cu al persoanelor neurotipice.

„Sindromul a fost denumit astfel după medicul pediatru Hans Asperger care, în anul 1944, a descris caracteristicile mai multor copii aflați în grija sa. Aceștia erau neîndemânatici, nu aveau abilități de comunicare non-verbală, și nu aveau empatie.“

Ana-Maria Anghel, psihoclinician

Sindrom Asperger la copii: băieții, mai predispuși decât fetele

În anul 2015,  la nivel global, sindromul Asperger afecta 37,2 milioane de oameni. Studiile ne indică faptul că între 0,2% si 0,4% dintre copiii de vârsta școlară prezintă acest sindrom.

Băieții au un risc de a prezenta acest sindrom de 3-4 ori mai mare decât fetele.

„La cei mai mulți copii, sindromul Asperger este diagnosticat între 5 și 9 ani, când copilul merge la școală, iar dificultățile sale de socializare devin mai evidente, însă poate fi diagnosticat și în jurul vârstei de 3 ani.“

Ana-Maria Anghel, psihoclinician

Potrivit Mayo Clinic, unii copii pot prezenta primele semne de tulburare de spectru autist încă din viața de bebeluși, până la vârsta de 2 ani. Printre acestea se numără: contact vizual redus cu mama și tata, indiferență la prezența sau absența părinților, lipsa unui răspuns de orice fel la auzul numelui lor.

Alți copii se pot dezvolta tipic în primele luni sau chiar ani de viață, iar apoi devin retrași, agresivi sau pierd achiziții pe care le dobândiseră deja, cum sunt cele de limbaj.

Alex este un tânăr care a primit diagnosticul de sindrom Asperger de-abia la 16 ani, deși încă din copilăria mică a fost mai matur decât ceilalți copii, a manifestat o capacitate de învățare neobișnuită pentru un copil și nu i-a fost ușor nici să-și găsească prieteni. Citește aici întreaga lui poveste: „Pentru mine e un mister ce înseamnă normalitatea“.

Cum se manifestă sindromul Asperger: simptome 

Potrivit psihoterapeutului, sindromul Asperger se caracterizează prin manifestări diferite la fiecare persoană în parte. De fapt, fiecare copil poate prezenta o comnbinație unică de simptome și tocmai din acest motiv, severitatea diagnosticului este dificil de determinat încă de la început. În general, gradul de funcționalitate a tulburării de spectru autist este evaluat în funcție de nivelul de deficiențe și cum afectează ele capacitatea de a funcționa normal zi de zi.

Iată mai jos o listă cu simptomele comune ale sindromului Asperger.

Simptome emoționale și de comportament:

• comportamente repetitive,
• incapacitatea de a înțelege emoțiile altora,
• răspuns emoțional exagerat,
• răspuns anormal la stimuli senzoriali, hipo/hipersensibilitate.

Simptome legate de capacitatea de comunicare:

• dificultăți sociale,
• dificultăți de vorbire,
• lipsa cvasi-totală a contactului vizual,
• lipsa îndemânării,
• prezența obsesiilor.

Ce teste și investigații sunt necesare

„Diagnosticarea sindromului Asperger necesită o investigație complexă. Atât o evaluare psihologică, cu intrumente de screening, care vor evidenția dificultățile pe partea de comunicare, interacțiune socială, anumite comportamente sociale, cât și o examinare psihiatrică, vor determina o diagnosticare cât mai precisă.“

Ana-Maria Anghel, psihoclinician

În mod ideal, atunci când părinții observă la copil simptomele descrise, ar trebui să se adreseze unui specialist. Un neurolog pediatru cu experiență, un psiholog pentru copii sau un psihiatru ar putea să diagnosticheze sindromul Asperger, afecțiunea neputând fi identificată printr-un singur test. Este important de observat cum se comportă cu alți copii la școală și la joacă. Chestionarele de screening pentru profesori și părinți pot fi de ajutor.

Sindromul Asperger nu trebuie confundat cu tulburarea de deficit de atenție, chiar dacă simptomele pot include dificultăți de învățare, impulsivitate și aparentă intoleranță la frustrare.

Tulburare de spectru autist la adulți

În cazul adulților, diagnosticul este mai dificil de pus, simptomele fiind de multe ori diferite de cele ale copiilor. De altfel, mulți adulți care nu au primit diagnosticul de sindrom Asperger sau de altă tulburare de spectru autist în copilărie au învățat să trăiască și să se adapteze manifestărilor de autism.

Totuși, diagnosticarea este extrem de utilă chiar și la o vârstă mai înaintată, din mai multe motive, dintre care cel mai important este acela că își pot explica anumite comportamente și manifestări, apoi – că pot avea acces la terapii special create pentru persoanele cu acest diagnostic.

Cristian a căutat singur explicația pentru manifestările care simțea că-l diferențiază de ceilalți oameni încă din copilărie: „Simțeam că ceilalți copii sunt o specie și eu sunt alta“. În 2011, când avea 26 de ani și se afla între două facultăți, Cristian a căutat de unul singur soluția pentru a primi un diagnostic. De unul singur, și-a analizat simptomele și, când a ajuns la concluzia că ar avea autism, a contactat o organizație neguvernamentală, actualul Autism România.

Medicul din cadrul organizației l-a văzut și i-a pus un diagnostic, „dar a scris că e descoperită în copilărie. I-a zis ceva de genul Tulburare de spectru autist în copilărie, ca parte a tulburărilor polimorfe. Pe atunci, nu se putea da diagnosticul de tulburări din spectrul autist la adulți“.

Din 2013, există legislație pentru acest diagnostic și după 18 ani.  

„Era o senzație de diferență clară, intrinsecă, între mine și cei mai mulți copii. Simțeam ceva de genul că ei sunt o specie și eu sunt alta. Percepeam că majoritatea erau, prin felul lor de a fi, ostili. Se ajungea la niște stări conflictuale care degenerau inclusiv în niște violențe fizice. (…) De obicei, educatoarele credeau că, eu fiind ciudățenia, tot eu sunt vinovat pentru toate conflictele și pe mine mă pedepseau. De exemplu, mă urcau sus pe mobilă, ca să nu mai pot să interacționez cu ceilalți, pentru că ele considerau că eu perturb.”

Cristian, adult cu autism

Simptomele tulburării de spectru autist la adulți

Majoritatea adulților cu sindrom Asperger prezintă puține întârzieri cognitive și de limbaj. De fapt, unii dintre ei au o inteligență peste medie. Totuși, adulții cu tulburare de spectru autist pot manifesta alte simptome, iar o bună parte dintre ele pot afecta viața de zi cu zi.

Simptomele de tulburare de spectru autist înalt funcțională pot include:

Simptome emoționale și de comportament:

• Comportamente repetitive. De exemplu, dacă faci întotdeauna aceleași lucruri în același mod în fiecare dimineață înainte de muncă, dacă deschizi ușile într-un anumit fel întotdeauna, dacă rotești un obiect mereu de același număr de ori – toate acestea pot fi semne ale TSA, dar nu înseamnă că ai neapărat TSA. Și ale tulburări se pot manifesta astfel.
• Incapacitatea de a înțelege emoțiile celorlalți. Persoanele cu TSA pot întâmpina dificultăți în a interpreta situații sociale sau emoționale, cum sunt frustrarea și durerea emoțională.
• Focus pe propria persoană. Adulții cu TSA pot întâmpina dificultăți în a vedea lumea din perspectiva altei persoane. Astfel, ei vor avea un grad redus de empatie și de grijă față de cei din jur.
• Reacții emoționale exagerate. Uneori, adulții cu sindrom Asperger nu fac față emoțiilor de frustrare, de exemplu, ceea ce conduce la ieșiri necontrolate.
• Reacții anormale la stimuli senzoriali. Poate fi vorba despre hiper- sau hipo-sensibilitate la senzații. De exemplu, adulții cu TSA pot atinge în mod excesiv anumite obiecte sau persoane, pot prefera să stea pe întuneric, fiind deranjați de lumină sau pot mirosi obiecte în mod repetat.

Simptome legate de abilitățile de comunicare:

• Dificultăți de socializare. Adulților cu TSA le este greu să întrețină conversații ușoare cu cei din jur.
• Dificultăți de vorbire. Persoanele cu sindrom Asperger pot avea o vorbire rigidă, „robotică“ sau repetitivă. În plus, pot avea probleme în a-și modula vocea în funcție de mediu, astfel că vorbesc foarte tare indiferent că se află afară sau la interior.
• Un vocabular ieșit din comun. Unii adulți cu TSA pot avea un vocabular vast, mai ales în ariile de interes.
• Abilități non-verbale sub medie. Adulții cu TSA nu pot, de regulă, să înțeleagă semnalele non-verbale ale celor din jur, cum sunt gesturile, expresiile faciale, limbajul corpului.
• Evitarea contactului vizual.

Alte simptome:

• Lipsă de îndemânare. Coordonarea motorie poate fi deficitară la adulții cu sindrom Asperger. De exemplu, le poate fi greu să meargă corect, să-și lege șireturile sau să deschidă un plic.
• Obsesii. Un alt simptom posibil al adulților cu TSA este hiperconcentrarea, de obicei pe un anumit subiect. Dezvoltă obsesii pentru un domeniu anume, pe care-l stăpânesc foarte bine și despre care pot vorbi cu un vocabular foarte vast. De exemplu, Cristian are o obsesie pentru stâlpii de iluminat, despre care vorbește aici.

Simptome pozitive

Unele dintre manifestările enumerate mai sus pot fi considerate avantaje ale indivizilor cu sindrom Asperger. De exemplu, capacitatea de a se concentra pe un anumit subiect îi face să devină experți în subiectul respectiv. În plus, atenția la detalii îi ajută în mod deosebit în rezolvarea problemelor.

Tratament multidisciplinar

„Tratamentul presupune o atitudine multidisciplinară: terapie cognitiv – comportamentală pentru deficitele specifice, comunicarea slabă, rutinele obsesive și neîndemanarea motorie, dar și tratament medicamentos pentru atenuarea unor simptome.“

Ana-Maria Anghel, psihoclinician

Persoanele cu sindrom Asperger pot beneficia de terapie individuală sau de grup, mai ales dacă au alte simptome precum rutine obsesiv-compulsive sau depresie. Ei pot avea nevoie de ajutor pentru a-și gestiona furia și anxietatea care rezultă din respingerea socială sau agresiune.

Depresia devine adesea o problemă pentru ei în adolescență, când se pot simți excluși social și disprețuiți de membrii de sex opus fără să înțeleagă prea bine de ce.

Citește aici ce trebuie să știi despre depresia la adolescenți ca să-i înțelegi pe cei care o au.

Tipuri de terapii

• Formarea abilităților sociale. În grupuri sau în sesiuni individuale, terapeuții pot învăța copilul cum să interacționeze cu ceilalți și să se exprime în moduri adecvate. Abilitățile sociale sunt adesea învățate cel mai bine prin modelarea după comportamentul tipic.
• Terapie logopedică. Acest tip de terapie ajută la îmbunătățirea abilităților de comunicare ale copilului. De exemplu, va învăța cum să folosească tonalitatea. De asemenea, va primi lecții despre cum să mențină o conversație bidirecțională și să înțeleagă indicii sociale, cum ar fi gesturile mâinilor și contactul vizual.
• Terapie cognitiv-comportamentală (TCC). Ajută copilul să-și schimbe modul de gândire, astfel încât să-și poată controla mai bine emoțiile și comportamentele repetitive, pentru a fi capabil să se ocupe de dificultăți precum crizele și obsesiile.
• Educația și formarea părinților. Părinții vor învăța multe dintre tehnicile pe care le învață și copilul, astfel încât să poată lucra la abilitățile sale sociale acasă.
• Analiza comportamentală aplicată. Este o tehnică cu scopul de a încuraja abilitățile sociale și de comunicare pozitive ale copilului și descurajează comportamentul nedorit. Terapeutul va folosi laude pentru a obține rezultate.

Medicamentele tratează doar simptomele asociate

Nu există medicamente aprobate care să trateze, în mod specific, sindromul Asperger sau tulburările de spectru autist. Unele medicamente, totuși, pot ajuta în cazul simptomelor asociate, cum ar fi depresia și anxietatea. Medicul poate prescrie unele dintre acestea:

• Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei,
• Medicamente antipsihotice,
• Medicamente stimulatoare.

Sfatul psihoterapeutului pentru părinții copiilor cu sindrom Asperger: „Învată să intri în mintea și sufletul copilului tău alături de o echipă multidisciplinară, psiholog, psihiatru și kinetoterapeut pentru a realiza decodificarea potrivită a comportamentului și sistemului de gândire. Astfel încât împreună să putem realiza recuperarea sănătății psihice, fizice și emoționale a copilului.“

Psihoterapeutul menționează că foarte mulți copii recuperează din dificultățile sociale si de comportament pe timpul maturității, dar unele particularități ale acestora se mai pot observa și la vârsta adultă.