Tot ce trebuie să știi despre bolile de inimă

    Bolile de inimă reprezintă termenul general pentru orice afecțiune a inimii. România se află printre țările care înregistrează cele mai multe decese din cauza bolilor de inimă din Uniunea Europeană. În acest articol vorbim despre bolile de inimă, factorii de risc și cum ar putea fi prevenite unele dintre aceste afecțiuni.

    Spre deosebire de bolile cardiovasculare, care includ problemele întregului sistem circulator, adică și ale vaselor de sânge, bolile de inimă sau bolile cardiace se referă numai la afecțiunile și malformațiile inimii. 

    Cea mai frecventă boală a inimii este boala coronariană ischemică, care poate duce la infarct miocardic. Alte boli de inimă pot implica valvele inimii sau probleme legate de funcția de pompă a inimii.

    Printre factorii de risc ce pot duce la apariția unei boli de inimă se află hipertensiunea arterială, colesterolul mărit și fumatul. Există însă și boli de inimă congenitale (afecțiuni cu care oamenii se nasc).

    Bolile de inimă sunt principala cauză de deces în România

    Bolile de inimă reprezintă principala cauză de deces în România, potrivit datelor oferite de Ministerul Sănătății și Institutul Național de Sănătate Publică, Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică.

    La nivel național, „mortalitalitatea provocată de bolile cardiovasculare este de trei ori mai mare decât cea provocată de cancer, aproximativ 60% din totalul deceselor înregistrate la nivel naţional sunt provocate de boli cardiovasculare, faţă de 19% de cancer”, informează Ministerul Sănătăţii

    România ocupă locul patru în UE când vine vorba despre decesele survenite din cauza bolilor cardiovasculare, după țări ca Germania, Italia şi Marea Britanie, se arată în datele făcute publice de Eurostat. Anual, în România, pentru peste 50 de mii de locuitori, bolile de inimă sunt fatale.

    La nivel european, rata medie de deces cauzat de bolile de inimă ajunge la 12,3% din total. Se observă, însă, diferențe legate de sistemul de sănătate performant și stilul de viață mai sănătos. Spre exemplu, în Olanda, media deceselor din cauza afecțiunilor cardiovasculare se situează undeva la 6%, comparativ cu situația din Lituania, unde rata de deces survenit în urma bolilor de inimă este de peste șase ori mai mare, mai precis de 38% din totalul deceselor înregistrate.

    Datele arată că bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate în toată Europa, atât la femei, cât şi la bărbaţi, potrivit Cartei europene a sănătăţii cardiovasculare.

    Factori de risc care duc la îmbolnăvirea inimii 

    Vârsta. Înaintarea în vârstă crește riscul de îngroșare și deteriorare a arterelor coronare.

    Sex. Bărbații sunt mai expuși riscului să sufere de maladii cardiace. La femei crește probabilitatea să sufere de boli de inimă după menopauză.

    Istoricul familial. Istoricul medical al membrilor familiei poate oferi indicii despre riscul de a dezvolta boli cardiovasculare, mai ales dacă o rudă de gradul I s-a îmbolnăvit de o afecțiune cardiacă până la vârsta de 55 de ani, în cazul bărbaților, și până la 65 de ani, dacă este vorba despre femei, conform mayoclinic.org.

    Fumatul. Nicotina îngustează vasele de sânge, iar monoxidul de carbon afectează căptuşeala acestora, făcându-le vulnerabile la ateroscleroză. Infarctul miocardic este mai des întâlnit la fumători, comparativ cu cei care nu au acest viciu.

    Anumite tratamente chimioterapice şi radioterapii pentru cancer. Sunt proceduri specifice pentru combaterea cancerului care pot creşte riscul de a dezvolta boli de inimă.

    Alimentația deficitară. O dietă bogată în grăsimi saturate, sare si zahăr poate duce la apariția bolilor de inimă.

    Presiunea arterială ridicată. Tensiunea arterială ridicată care nu este ţinută sub control poate determina rigidizarea și îngroșarea arterelor și, implicit, poate limita fluxul sangvin.

    Nivel mare de colesterol. Un nivel mare de colesterol de tip LDL (colesterol rău) creşte riscul formarii  plăcilor de aterom şi de apariţie a aterosclerozei.

    Diabetul. Pacienţii cu diabet au un risc mai mare de a dezvolta şi afecţiuni cardiace. Ambele maladii prezintă factori de risc comuni, cum ar fi obezitatea şi hipertensiunea arteriala.

    Excesul de greutate. Obezitatea amplifică efectul negativ al celorlalţi factori de risc.

    Sedentarism.. S-a demonstrat ca persoanele sedentare au un risc cardiovascular de 1,5-2 ori mai mare comparativ cu persoanele care fac activitate fizica 30 minute pe zi.

    Stresul. Dacă nu este ţinut sub control creste riscul apariției unor boli de inimă.

    Igiena precară. Obiceiuri elementare cum ar fi spălatul pe mâini pot preveni maladiile cardiace, prin faptul că țin la distanţă infecţiile care pot afecta şi sănătatea inimii.

    Investigaţii care detectează bolile de inimă

    Afecţiunile cardiace pot fi identificate cu ajutorul unor analize și investigații medicale.

    Analizele de sânge. Imediat după producerea unui  infarct miocardic, trebuie să se facă dozarea enzimelor cardiace. Acestea enzime sunt eliberate în circuitul sangvin când celulele mușchiului inimii sunt afectate. Printre ele, se numără troponina, creatinfosfokinaza (CPK) și mioglobina. În primele ore după un infarct, nivelul lor crește temporar.

    Electrocardiograma. Test esențial în cardiologie, electrocardiograma (ECG) monitorizează activitatea electrică a inimii, oferind informații despre structura și funcționalitatea ei. Prin electrocardiogramă se înregistrează frecvența și ritmul cardiac și se detectează lezarea mușchiului inimii. ECG-ul arată existența unor zone de ischemie și/sau necroză specifice infarctului, modificări ale activității electrice (dezechilibre electrolitice) şi o eventuală inflamație a sacului care înconjoară inima (pericardită).

    Ecografia cardiacă. Altă analiză standard, nedureroasă, şi care utilizează ultrasunete, este ecografia cardiacă. Prin această investigație imagistică se analizează structuri ale inimii precum valvele, cavitățile și funcția inimii. Poate să detecteze zonele afectate de infarct şi să evalueze complicaţiile apărute în urma infarctului. 

    Coronarografia. Explorează vasele care alimentează mușchiul inimii – artere coronare – şi ajută la identificarea îngustării și a gradului de stenoza pe care îl au. Coronarografia este de folos și pentru alegerea unei metode de tratament. Prin coronarografie se vizualizează anatomia arterelor coronare, fluxul de sânge și blocajele de la acest nivel. 

    Monitorizarea Holter. Pentru evaluarea activității electrice a inimii, poate fi nevoie de monitorizare Holter. Aceasta constă în înregistrarea ritmului inimii în timpul activităților zilnice, pe o perioadă de 24 de ore. Monitorizarea Holter este asemănătoare cu electrocardiograma, diferența fiind data de aparatura purtată de pacient li de timpul înregistrarii. Monitorizarea Holter detectează aritmiile și ajută la identificarea cauzelor unor simptome precum leșinul, amețeala și dificultățile de respirație.

    Bolile de inimă au manifestări atipice la femei 

    Bairey Merz, coordonatorul Centrului de Cardiologie pentru Femei din cadrul Institului de Cardiologie Cedars-Sinai, sugerează că este necesară o abordare diferită în ceea ce priveşte detectarea şi tratamentul bolilor de inimă la femei.

    Potrivit site-ului Institului, Bairey Merz spune că femeile prezintă mai frecvent afectarea microcirculației coronariene (cu răspuns vasodilatator anormal și vasoconstrictie exagerată). La bărbaţi, problemele au adesea legătură cu depunerile de colesterol de pe artere coronare.

    Bolile de inimă cele mai frecvente, factori de risc și investigațiile necesare

    Cardiopatia ischemică

    Afecţiunea apare din cauza îngustării vaselor de sânge care irigă muşchiul inimii. Dacă nu este tratată la timp, afecţiunea poate fi fatală. Prin ischemie se înţelege dezechilibrul între cantitatea de sânge furnizată unui anumit organ – muşchiul inimii –, şi necesarul de consum al acestuia, într-o anumită perioadă de timp.

    În condiţii de stres sau de efort fizic ingustarea arterelor coronare determina ischemie miocardica ce se manifestă printr-o durere puternică în piept sau dimpotrivă este asimptomatica (nu prezintă simptom clinic). Majoritatea pacienţilor care acuză durere toracică anterioara, retrosternala, iradiată în umeri sau în mandibulă, sunt diagnosticaţi cu cardiopatie ischemică, numită și angină pectorală.

    Există şi forme de cardiopatie ischemică nedureroasă – în acest caz pericolul constă tocmai în lipsa durerii, fiindcă boala nu poate fi depistată la timp pentru a fi tratată. Cardiopatia ischemică nedureroasă poate duce la moartea subită coronariană. 

    Când şi de ce apare boala

    Riscul cardiopatiei ischemice creşte odată cu înaintarea în vârstă. Persoanele trecute de 40 de ani înregistrează mai des astfel de evenimente coronariene. Însă stilul de viaţă haotic poate reduce şi mai mult vârsta când se poate declanşa o cardiopatie.

    Moştenirea genetică joacă un rol important în apariţia bolii, dar pot influenţa mult şi factori precum fumatul, nivelul crescut al colesterolului LDL din sânge, obezitatea, sedentarismul şi stresul. Hipertensiunea arterială şi diabetul zaharat sunt factori agravanţi.

    Ce investigații se fac

    Prima investigaţie care poate oferi informaţii importante despre boală este electrocardiograma (ECG). Aceasta se face în stare de repaus, când nu sunt dureri, şi la efort, în timpul crizei dureroase. Investigaţia se bazează urmărirea unui traseu specific al undelor denumite P, Q, R, S şi T. În caz de ischemie, se observă modificări ale undei T şi în segmentul ST.

    O altă investigaţie, ecografia cardiacă, utilizează ultrasunetele pentru evaluarea activităţii mecanice a inimii.

    Pentru diagnosticarea afecţiunii pot ajuta şi testele sangvine.

    Cea mai sigură metodă de despistare a boli este coronarografia sau angiografia coronariană, o investigaţie invazivă, efectuată sub anestezie locală. În artera femurală se introduce un tub subţire, numit cateter, care este dirijat spre vasul sangvin care trebuie investigat. Prin tub se injectează o substanţă de contrast. Aceasta permite vizualizarea anatomiei arterelor coronare şi, deci, se pot observa eventuale anomalii.

    Factori de risc

    Factorii de risc care contribuie la apariţia bolii coronariene ischemice sunt: fumatul, stresul, sedentarismul, hipertensiunea arterială, un nivel ridicat al colesterolului LDL (colesterol rău), lipsa unei alimentaţii bazate pe fructe şi legume. Pacienţii diagnosticaţi cu cardiopatie ischemicaă trebuie să efectueze un control cardiologic complet, bianual.

    Bolile de inimă. Hipertensiunea arterială

    Hipertensiunea sau tensiunea arterială crescută este o afecţiune care apare atunci când sângele exercită o presiune exagerată asupra pereţilor arteriali, ceea ce duce la complicaţii precum boli cardiace, accidente vasculare cerebrale sau boală renală.

    Hipertensiunea arterială suprasolicită inima. Nevoită să facă un efort suplimentar, pereții acesteia se îngroașă, ducând la riscuri mai mari de apariție a infarctului miocardic, a insuficienței cardiace și a cardiopatiei ischemice. 

    Când și de ce apare boala

    Forţa exercitată de sângele pompat de către inimă asupra pereţilor arteriali se exprimă prin două numere ((Ex.120/80mmHg)), unde primul reprezintă tensiunea sistolică, adică cea mai mare presiune care se înregistrează în momentul în care inima pompează sângele în corp, şi al doilea reprezintă tensiunea diastolică, adică presiunea care se înregistează la nivelul arterelor când inima se relaxează între două bătăi. 

    În cazul în care te expui unui efort fizic solicitat sau unui nivel mare de stres tensiunea creşte, urmând să scadă când intervine starea de repaus. 

    Ce investigații se fac

    Tensiunea arterială se măsoară cu un tensiometru de brat, după o perioada de repaus de cinci minute, în poziția culcat, la ambele maini, apoi în ortostatism, după câteva secunde de la schimbarea poziției.  

    Nu trebuie să se consume cafea, tutun și se evită efortul fizic cu o jumătate de oră înainte de măsurătoare.

    Braţul se ţine la nivelul inimii.

    Pentru un diagnostic cu acurateţe mare, sunt necesare trei determinări realizate pe parcursul mai multor luni. 

    Tensiunea arterială (TA) trebuie măsurată la ambele brațe. Dacă există diferențe, se ia în considerare valoarea cea mai mare. 

    Valorile normale ale tensiunii arteriale nu trebuie să depăşească 140 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică şi 90 mmHg pentru tensiunea arterială diastolică. Aceste valori reprezintă limita superioară a normalului, dar valorile optime sunt chiar mai joase (sub 130/85 mmHg).

    Factori de risc

    Factorii posibili implicați în creșterea numărului de pacienți hipertensivi, conform studiului epidemiologic SEPHAR III, sunt consumul excesiv de sare (in medie 12,5 g/zi față de un necesar de 6 g/zi), obezitatea în continuă creștere la copii, adolescenți și tineri, dislipidemiile, precum și creșterea prevalenței diabetului zaharat.

    „Hipertensiunea arterială este cea mai importantă cauză a deceselor care pot fi prevenite, atât la nivel global, cât și în România. Mulți români nu știu că au hipertensiune arterială. Nu există simptome și unii oameni află că sunt hipertensivi abia după ce suferă un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. Zeci de mii de persoane mor în fiecare an din cauza complicațiilor legate de tensiunea arterială crescută, decese care ar putea fi evitate usor prin diagnosticarea și tratarea la timp. Tratamentul reduce semnificativ riscul bolilor de inimă și al accidentelor vasculare cerebrale“, confirmă Prof. Dr. Dragoș Vinereanu, Președinte al Societății Române de Cardiologie.

    Potrivit studiului SEPHAR III, în România există aproximativ 7,4 milioane de persoane (45% dintre adulți) cu hipertensiune arterială. Dintre aceștia, se estimează că doar 59% urmează un tratament.

    Societatea Română de Cardiologie atrage atenţia că hipertensiunea arterială este responsabilă, prin complicațiile sale, pentru 45% din totalul deceselor cauzate de boli cardiovasculare și 51% dintre decesele cauzate de accidente vasculare cerebrale, care împreună sunt cele mai mari cauze ale morbidității și mortalității la nivel mondial. 

    Bolile de inimă. Infarctul miocardic

    Cunoscut şi sub denumirea de atac de cord, infarctul miocardic este o adevărată problemă de sănătate publică. Nu doar cei în vârstă sunt afectați, ci și tinerii. 

    Dacă la nivelul unei plăci de aterom se producere o microruptură, se formează brusc un cheag de sânge și vasul se închide complet sau aproape complet, mușchiul din zona respectivă rămâne dintr-o dată fără oxigen, iar celulele încep să moară. În urma unui infarct, inima nu mai este capabilă să pompeze eficient sânge în corp.

    Când și de ce apare boala

    Principala cauză a infarctului miocardic este ateroscleroza. Plăcile de aterom se formează treptat pe pereții arterelor şi reduc foarte mult diametrul arterelor coronare, afectând serios circulaţia sângelui la mușchiul cardiac. Când placa de aterom se rupe, corpul încearcă să repare această ruptură prin formarea unui cheag de sânge în jurul ei. Ruperea cheagului de sânge poate bloca în totalitate artera și, astfel, apare infarctul. Infarctul poate fi declanşat şi de anomalii congenitale ale arterelor coronare, embolii coronariene și afecțiuni ale valvei aortice.

    Afecțiunea se manifestă prin blocaje, care apar la nivelul arterelor coronariene și care împiedică alimentarea muschiului inimii cu sânge. Poți recunoaște infarctul prin senzaţia de durere care poate iradia spre umeri și la baza gâtului, după presiunea resimțită la nivelul pieptului, lipsa de aer şi accelerarea ritmului cardiac.

    Senzaţia de „gheară în piept“ şi durerea pot fi insotite de greturi, vărsături şi dificultăți de respiraţie. 

    Simptome

    Durerea toracică intensă este cel mai întâlnit simptom al infarctului miocardic, care se poate produce brusc sau poate să fie prevestit prin semne chiar şi cu câteva zile înainte. Alte simptome ale infarctului miocardic sunt:

    Respiraţia greoaie

    Transpirații reci, paloare

    Teamă (anxietate)

    Palpitații (bătăi neregulate ale inimii)

    Grețuri

    „Dacă aceste simptome persistă mai mult de 15 minute, luați în considerare un infarct de miocard şi sunaţi imediat la 112!“, atrage atenţia Societatea Română de Cardiologie,

    Factori de risc

    Principalii factori care pot provoca un infarct miocardic sunt fumatul, tensiunea arterială mărită (hipertensiunea), nivelul de colesterol LDL mărit (colesterol rău), diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea. 

    Bolile de inimă. Insuficienţa cardiacă

    Afecțiunea se referă la incapacitatea inimii de a pompa  sânge suficient  către ţesuturi şi organe.

    „În România sunt aproximativ 650.000 de persoane care suferă de insuficienţă cardiacă, iar 1 din 3 pacienţi moare sau se reinternează în anul următor ultimei spitalizări“, informează Societatea Română de Cardiologie. În fiecare an, aproximativ 25.000 de persoane sunt diagnosticate cu insuficienţă cardiacă şi spitalizate din această cauză. Mai puţin de 9 din 10 pacienţi nu ştiu că suferă de insuficienţă cardiacă, potrivit aceleași surse.

    Când și de ce apare boala

    Insuficienţa cardiacă se instalează atunci când inima nu mai poate asigura un debit cardiac potrivit necesităţilor organismului.

    Cele mai frecvente cauze ale insuficienţei cardiace sunt boala coronariană, boli ale muşchiului inimii (cardiomiopatii, miocardite), valvulopatii, hipertensiune arterială, boli ale pericardului, aritmii.

    Simptome

    Cele mai întâlnite simptome care anunţă instalarea insuficienței cardiace sunt senzaţia de sufocare, initial la efort apoi chiar si in repaus, ameţelile, durerea în piept, umflarea gleznelor. 

    Factori de risc

    În cele mai multe cazuri, pacienții ajung să sufere de insuficiență cardiacă dacă nu țin sub control principalii factori de risc cardiovascular: fumatul, tensiunea arterială mărită (hipertensiunea), nivelul de colesterol LDL mărit (colesterol rău), diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea. 

    Bolile de inimă. Aritmia

    Aritmia reprezintă bătaia neregulată a inimii. Inima poate să bată prea încet sau prea repede.

    Când și de ce apare boala

    Aritmiile apar atunci când impulsurile electrice de la nivelul nodului sinusal, care coordonează bătăile inimii, nu funcționează corect. Acest lucru face ca inima să bată diferit de cum ar trebui – prea repede, prea lent sau prea haotic. 

    Există mai multe tipuri de aritmii: tahicardia (când inima bate prea repede), bradicardia (când inima bate prea încet), extrasistolele atriale, extrasistolele ventriculare și fibrilația atrială (când inima bate neregulat).  

    Simptome 

    În unele cazuri, boala nu manifestă simptome, dar medicul poate detecta o aritmie în timpul unei examinări de rutină sau a unui ECG. Simptomele diferă, însă, în funcție de tipul de aritmie, câteva simptome sunt comune: palpitații, dureri în piept, amețeală, stare de leșin, senzația de lipsa de aer.

    Factori de risc

    Printre factorii de risc se numără: abuzul de alcool, diabetul, consumul excesiv de cafea, fumatul, stresul, hipertensiunea și afecțiunile tiroidei. 

    La un moment dat,  majoritatea persoanelor poate experimenta extrasistole resimțite ca palpitații, dar dacă acestea se intensifică, sunt însoțite de amețeli sau apar pe fondul unei alte afecțiuni a inimii, trebuie luate în serios și tratate. Aritmiile pot fi fatale.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook