De la 15 pastile pe zi la una singură. Povestea despre astm, infarct și ulcer a unui bărbat curajos

    Nicolae Balint are 52 de ani și e din Baia Mare. Și-a făcut curaj și ne-a scris pentru că vrea să-și spună povestea, în speranța că ea va fi utilă și altora. Pe scurt, primul lui e-mail suna cam așa: „2014 este anul în care devin bolnav cu acte: hipertensiune arterială gr.II. Decembrie 2017, după o răceală netratată fac un astm bronşic cronic. Martie 2018 devin vegetarian. Decembrie 2018, fac un infarct miocardic acut cu tromb în artera coronariană. Şanse de supraviețuire de 50%”. Într-un final, de la 15 pastile pe care ar fi trebuit să le ia zilnic pentru tensiune, astm și inimă, a rămas cu o singură pastilă pe zi. Cum a reușit să depășească atât de multe boli? Cu o alimentație exclusiv vegetală, fără sare și ulei, și cu sport cinci zile pe săptămână.

    Dacă optați pentru orice schimbări ale regimului alimentar, păstrați legătura cu medicii voștri și faceți analize periodic, pentru a vă verifica starea de sănătate!

    Până la 46 de ani, Nicolae Balint a avut un stil de viață dezordonat. Mânca mult și nesănătos, nu prea făcea sport și mergea mult cu mașina. Deși nu a fost niciodată fumător, mesele lui conțineau carne în fiecare zi, „dacă se putea, carne cu carne”, mânca în jur de 15 ouă pe săptămână și nu spunea nu nici la alcool, uneori.

    Nicolae Balint a început să facă mișcare în mod constant după 49 de ani.

    „Eram și sportiv, și nesportiv. Cam din 10 în 10 ani făceam câte o schimbare. Ultima schimbare mai spre bine a fost la 40 de ani, când m-am reapucat de sport, dar nu a ținut mult, cam trei ani. Jucam fotbal și tenis de masă. Mai mergeam și pe la sală, după 20 de ani în care nu mai fusesem. Dar m-a ținut vreo trei ani, după care nu am mai făcut absolut nimic. Numai mâncare nesănătoasă, condus mașina și cam atât. Cam la asta s-a rezumat mișcarea mea până la 49 de ani”, spune bărbatul, care acum are 52 de ani.

    Prima problemă: hipertensiune arterială gradul 2

    În 2014, când avea 46 de ani, Nicolae Balint s-a dus la medic, după trei zile cu dureri puternice de ceafă. „Aveam tensiunea 250-260 cu 130-140, o tensiune foarte mare”, spune Nicolae Balint. Tensiunea normală se consideră a fi de maxim 140 cu 90, însă un studiu publicat în noiembrie 2015 în New England Journal of Medicine arată că scăderea tensiunii la aproximativ 120/80 poate aduce beneficii mai mari.

    Lui Nicolae Balint i s-a pus atunci diagnosticul de hipertensiune arterială (HTA) gradul II. Medicii i-au stabilizat tensiunea și i-au dat medicamente „pe toată viața”.

    A doua problemă: astm bronșic cronic

    Trei ani mai târziu, în decembrie 2017, după o răceală puternică pe care nu a tratat-o, s-a ales și cu un astm bronșic cronic. „Am fost internat de două ori în spital. Nu puteam face cinci pași fără să stau jos, pentru că mă înecam, pur și simplu. Astmul bronșic cronic înseamnă, iarăși, medicație pentru toată viața”, explică el.

    De data aceasta, avea de luat cinci medicamente zilnic, sub formă de pastile sau puf-uri.  

    Cum a devenit vegetarian

    Decizia de a deveni vegetarian, n-a venit, culmea, din cauza bolilor, ci de pe Netflix: „În martie 2018, într-o sâmbătă, îmi pierdeam vremea prin casă și am găsit pe Netflix trei documentare care mi-au schimbat viziunea despre stilul de viață și de acolo a început schimbarea. Primul a fost Forks over knives, cu T. Colin Campbell, care este nutriționistul care a scris cartea The China Study, și Caldwell Esselstyn, este medicul cardiolog. The C Word a fost al doilea documentar, iar al treilea: What the Health. De acolo a început schimbarea” povestește Nicolae Balint.

    „De pe o zi pe alta, am devenit vegerarian. Sâmbătă m-am uitat la documentare, iar de luni n-am mai mâncat carne”.

    Nicolae Balint, 52 de ani

    Totuși, a mâncat în continuare multă brânză, caș, cașcaval, ouă. Cu alte cuvinte, compensa lipsa cărnii cu lactate, multe dintre ele grase. 

    În familie, el e cel care gătește, dar și cel care e cel mai atent la alimentație. „În familie, eu sunt cel mai sever cu mine. Eu gătesc, îmi place, e o pasiune de-a mea. Soția mai mănâncă ce fac, iar fiul meu care încă locuiește acasă îmi cere uneori mâncare cu carne și îi fac, dar îmi cere foarte rar, poate de două-trei ori pe an. În schimb, ei mai fentează cu câte-un fast food. Încearcă și ei să mănânce ca mine”, spune bărbatul.

    A treia problemă: infarctul 

    În decembrie 2018, în timp ce juca tenis de masă cu un prieten la o sală de ping-pong din Baia Mare, Nicolae simte că începe să-l doară umărul. Pe moment, nu se îngrijorează, așa că mai joacă încă două seturi. „A început cu o durere latentă la umăr, am zis că nu-i nimic, am mai jucat două seturi, după care m-a luat durerea de piept. Era o senzație ca și când mă strângea în menghină la piept, în toată partea stângă. Când a apărut și durerea la mâna stângă, atunci mi-am dat seama că deja e bai (n.r. – problemă). L-am rugat pe prietenul meu să mergem la spital, am mers la spital, la urgență, și, de acolo, s-au accelerat treburile. M-au luat în primire și, într-o oră jumate, am fost pe masa de operație”, povestește el.

    „Era o durere ciudată, constantă, care se accentua. N-am stat cred că cinci minute până să mă ia în primire la camera de gardă. E un spital foarte bun în Baia Mare, Spitalul Județean. Nu mi-au spus de la început că am infarct, dar eu i-am tot întrebat: am infarct, am infarct?. Medicii au văzut că sunt agitat și, la camera de gardă, mi-au luat tensiunea, mi-au făcut EKG. Toate analizele îmi erau bune, numai EKG-ul arăta infarct fără niciun dubiu. Am făcut un infarct urât, am fost la limită. Infarct miocardic acut transmural al peretelui anterior, așa scrie pe scrisoarea medicală. Era un tromb (n.r. – cheag de sânge) în aortă”, mai spune Nicolae.

    „Hai că am un pic de problemă, am făcut un infarct”

    De la momentul la care i s-au declanșat durerile și până a ajuns la spital a trecut în jur de o oră. „A fost cam la limită, că la infarct contează timpul”, spune bărbatul. Abia după ce medicii au avut confirmarea și au rostit cuvântul infarct, Nicolae și sunat soția să o anunțe: „Am sunat-o și i-am zis din senin: Hai că am un pic de problemă, am făcut un infarct. Zice: No, bun, acum am și venit”. Soția mea are masterul în Psihologie, deci a reacționat civilizat, că ea are mereu treabă cu oamenii. A fost speriată, dar nu a arătat asta. Și a venit la spital cu amândoi băieții”, povestește el.

    Imediat după acest moment, personalul medical l-a dus dus în sală și au început protocolul pentru operație. „Medicul cardiolog Dan Filip a fost foarte prompt, a venit și m-a operat rapid. Operația se face cu pacientul fiind conștient. Nu e o operație deschisă, mi-au introdus prin mâna dreaptă, printr-o arteră, un cateter (n.r. – instrument tubular) cu care mai întâi au scos trombul și apoi, tot pe acolo, au introdus stentul (n.r. – dispozitiv cilindric) care se umflă în arteră. Se face o mică incizie și, cu un fir dirijat se urcă până în inimă”, explică bărbatul, care a început să se documenteze despre infarct imediat după operație.

    50% șanse de supraviețuire

    Operația nu a fost ușoară. La mai bine de o lună de la infarct Nicolae Balint a aflat de la soția lui că a avut 50% șanse de supraviețuire: „Am avut foarte puține șanse, ulterior am aflat. Medicul îi spusese soției mele că, în decurs de o lună de la operație, oricând poate să îmi explodeze inima. Bine că nu am aflat atunci, că ar fi fost un șoc pentru mine”.

    „Nu a fost o operație ușoară, am fost atenționat de medic să nu prea vorbesc pe parcursul ei, pentru că aveam o presiune de 25 de atmosfere în inimă, în timpul operației. Gândiți-vă că o roată de mașină are presiune de 2 atmosfere. Atunci m-am speriat, când am auzit că am presiune de 25 de atmosfere în piept. Eu vorbeam, ziceam că mă doare, și doctorul mi-a zis tăceți, vă rog, că aveți presiunea de 25 de atmosfere în inimă și nu-i bine. A fost un șoc pentru mine. După asta, n-am mai scos niciun cuvânt nici dacă m-au întrebat”.

    Nicolae Balint, 52 de ani

    În secunda în care medicul i-a montat stentul, n-a mai simțit nimic: „N-am mai avut nicio durere, nimic, parcă totul fusese o amintire ciudată”. 

    Apoi, în noaptea care a urmat, n-a dormit o clipă din cauza stresului. Abia atunci, după ce trecuse pericolul cel mai mare, a realizat că infarctul nu a fost o joacă. „O noapte întreagă am stat și-am judecat. Și mi-am făcut planurile de supraviețuire”, spune el.

    Două zile, cât a stat la terapie intensivă, nu a avut voie să se ridice din pat. Fizic s-a simțit bine după operație, dar psihic – nu. „Psihic a fost foarte greu, am fost cu psihicul la pământ. A doua zi am vorbit cu soția și mi-a mai ridicat moralul. Dar în primele două zile am fost jos cu moralul. După ce am ajuns în salon, unde eram două persoane, am început să-mi revin și am început să studiez ce aș putea să fac pentru sănătatea mea”, mai spune Nicolae.

    „Undeva, a fost normal să fac infarct”

    Cum a ajuns aici? Nicolae se gândește că, într-un fel, infarctul lui e explicabil. Pe de o parte, recunoaște că a „mai fentat” tratamentul pentru hipertensiune. Pe de altă parte, vorbește despre stilul lui de viață dezordonat de până la 50 de ani: „Mâncam mult și prost. Mâncam șapte zile pe săptămână carne, dacă se putea, carne cu carne. Mâncam minim 15 ouă pe săptămână, slănină, tot ce e nesănătos. Mai beam și alcool, mai beam și beri, câteodată mai mergea și o pălincă, iar mișcare aproape deloc. Undeva, a fost normal să fac infarct”. În plus, spune că nici felul în care a recurs la vegetarianism nu a fost sănătos, pentru că, deși nu mai consuma carne, mânca multe lactate grase și ouă. Cum și-au explicat medicii infarctul? Simplu: din cauza plăcilor de colesterol care se depun pe artere în decurs de o viață.

    Nicolae Balint, împreună cu fiul cel mic, într-una din primele drumeții de după infarct.

    Din punct de vedere psihologic, cel mai greu i-a fost să își conducă în continuare afacerea în perioada respectivă. Are o firmă de construcții și, exceptând săptămâna pe care a stat-o în spital, se simțea stresat din cauza angajaților, a faptului că a trebuit să umble în continuare după bani și încasări.

    Totuși, la un an de la operație, a trecut printr-o perioadă mai grea și a căutat sprijin la soția lui, cu studii în psihologie: „Aproape după un an de la infarct am început să am dubii și să o întreb. Mai speriat am fost după un an decât atunci când am avut infarcul. Mi-am dat seama prin ce am trecut și mi-a luat cam un an să mestec totul”.

    Medicamentele și decizia de a deveni vegan

    După ce a luat vreme de un an, zilnic, cele cinci medicamente pentru astm, când a făcut infarcul a trebuit să renunțe la ele, pentru că nu mai erau compatibile cu noua lui stare de sănătate. Ar fi trebuit să se ducă la pneumologie, ca să i se prescrie un alt tratament pentru astm, dar el nu s-a mai dus, pentru că s-a simțit bine. Așa că, după ce a observat că poate să stea fără pastilele de astm forțat de împrejurări, a decis să nu le mai ia deloc. „Primăvara, când e mai ceață sau plouă, simt puțin, dar e o senzație vagă, nu mă împiedică deloc să-mi trăiesc viața și fără cortizon și fără ce se dă la astm”.

    Ce recomandări a primit de la medic după infarct? Opt medicamente. „Din păcate, sistemul nostru medical se bazează pe medicamente. Noi doar atenuăm starea bolnavului, nu o vindecăm. Menținem acea stare de siguranță prin medicamente. Medicamentele trebuie consumate, dar eu am ieșit din cercul ăsta vicios”, spune Nicolae Balint. Totuși, la început și-a luat pastilele.

    Și stilul de viață? Alimentația? Medicii nu i-au spus nimic despre asta la început.

    „Eu eram deja vegetarian și atunci m-am convins că trebuie să devin vegan. Medicii nu mi-au zis ce să mănânc, dar am auzit o conversație pe un hol, când externau un pacient după infarct și i-au zis doar să o lase mai moale cu carnea de porc, în rest, nimic. Nici în America nu se zice schimbă-ți stilul de viață, da’ păi la noi, în România. Nu e mai ușor să iei o pastilă decât să-ți schimbi stilul de viață?”.

    Nicolae Balint, 52 de ani

    Așadar, a ieșit din spital și s-a făcut vegan. Adică a renunțat la toate alimentele de origine animală. Abia la prima evaluare de după operație, care a avut loc o lună mai târziu, i se recomanda: regim hiposodat, hipolipidic, hipocaloric, hipoglucidic, evitare fumat și controlul greutății, măsurare periodică a tensiunii arteriale, efort fizic la limita toleranței. 

    Adică mai puțină sare, grăsimi, calorii, zaharuri și mișcare, atât cât se poate. Numai că el a putut destul de mult. După trei luni deja mergea în drumeții montane. „E bine să faci mișcare, dar nu așa, de nebun, cum am făcut eu. Că prima tură mi-a fost de 18 kilometri, în martie, și o săptămână mai târziu am făcut o tură de 25 de kilometri pe munte. Când i-am zis medicului cardiolog, a zis că sunt nebun, că puteam muri oricând. Dar m-am simțit bine, n-am simțit niciun fel de problemă. Și-atunci am mai stat o vreme mai moale, dar acum deja fac sport intens”, spune bărbatul.

    A patra problemă: ulcer duodenal

    Nici nu și-a revenit bine după infarct că, în mai 2019, are iar probleme. Era marți când a început să se simtă rău, iar a doua zi a chemat ambulanța: „Au venit și au zis că nu am nimic. M-am temut de un nou infarct”. Joi i-a fost și mai rău, iar vineri deja nu se mai putea ridica din pat. Amețea și nu putea să stea decât la orizontală, nu avea deloc putere.

    La Budapesta, cu două zile înainte de apariția simptomelor de ulcer duodenal.

    „Vineri am chemat din nou salvarea și le-am spus că nu accept să nu mă ducă la spital. Când am ajuns la spital a început calvarul. Aveam hemoglobina 5, în condițiile în care normalul, la bărbați, este de 15. Sub 5 deja organele încep să cedeze. Rinichiul, ficatul, inima nu mai pot să funcționeze. Ulcerul duodenal înseamnă pierdere de sânge. E o rană pe stomac, o rană care sângerează. Am avut o hemoragie internă și externă, sângele se elimina și prin scaun. Patru zile la rând, eu am eliminat sânge prin scaun. Doamna doctor mi-a zis că un adult are în jur de șase-șapte litri de sânge, iar eu eliminasem patru. În spital, am primit patru transfuzii, m-au pus pe picioare și m-am externat cu hemoglobina 7”, povestește Nicolae.

    „Ulcerul l-am făcut din cauza aspenterului, mi-au zis imediat când am ajuns la spital. Aspenterul e aspirina normală, care fluidizează sângele și care trebuie luată, după infarct, toată viața. Mi-a făcut o rană pe stomac, am pierdut vreo patru litri de sânge în patru zile și am ajuns la spital într-o stare deplorabilă, nici nu mă puteam ridica din pat”.

    Nicolae Balint, 52 de ani

    Ulcerul duodenal este o afecțiune care nu se operează, ci se tratează cu antibiotice. Iar Nicolae Balint a luat timp de o lună cele două antibiotice.

    „La infarct, m-am lăsat de pastilele de astm și la ulcer de pastilele de după infarct”

    Pe durata tratamentului pentru ulcer, nu i-a mai fost permis tratamentul dat după infarct. „Când m-au internat pentru ulcer, n-am avut voie să iau pastilele pentru infarct, pentru că îmi făceau rău la stomac. Cât am stat în spital atunci, am putut să iau doar anticoagulantul, în formă injectabilă, în rest, n-am avut voie să iau nimic. Și, după ce m-au externat, n-am mai luat eu nimic”, mărturisește el. 

    „La infarct, m-am lăsat de pastilele de astm și la ulcer de pastilele de după infarct. În mai am avut ulcerul, iar în august am fost la controlul cardiologic. Doamna doctor mi-a prescris trei medicamente și i-am zis că n-o să le iau. Atunci, m-a rugat frumos ca măcar unul, care e anticoagulantul, să-l iau. Anticoagulantul e singurul pe care îl mai iau, că acolo nu te joci. Că, dacă mai fac un tromb sau un infarct, nu mai scap”, spune Nicolae Balint, conștient că, dacă nu ar fi făcut niște schimbări ale stilului de viață, ar fi trebuit să ia, în fiecare zi, câte 15 pastile.

    Un regim vegan alimentar și mai strict urmat de analize bune

    După ulcerul duodenal, s-a gândit că tot nu e destul de sănătos felul în care mănâncă, așa că a adoptat ceea ce el numește „o alimentație integral vegetală”. Cum adică?, l-am întrebat, știind că era deja vegan. Se poate și mai strict de-atât? Nicolae Balint mă lămurește care e diferența dintre un regim vegan și noua schimbare prin care a trecut: „Poți să fii vegan și să mănânci toată ziua cornuri, covrigi, cartofi prăjiți. Și ești vegan. Dar nu e bine. Când spun alimentație integral vegetală mă refer la faptul că nu e nimic procesat și nimic de origine animală, fără ulei adăugat”.

    Ca și cum nu era suficient, în martie 2020 a renunțat complet și la ulei și la sare. Zahăr mai consumă doar extrem de rar, când urcă pe munte și are nevoie de câte o ciocolată pentru energie.

    „De două luni am renunțat și la ulei și sare. M-am enervat, că nu puteam să scad tensiunea sub 130 cu 80 și ceva, care deja e o tensiune normală. Dar m-am enervat și le-am scos și pe astea și, de atunci, am tensiunea arterială 125 cu 75. Prin simplul fapt de a scoate sarea din alimentație poți să-ți reglezi tensiunea și să nu mai fii obligat să iei medicamente toată viața. Și nu depinde de vârstă”.

    Nicolae Balint, 52 de ani

    Ultima dată a fost la control cardiologic tot în martie, înainte de izolare. Toate analizele i-au ieșit bine. Hemoglobina, care era 7 după ulcerul duodenal, este 17 acum, „fără un gram de proteină animală”, se mândrește el.      

    Acum, mănâncă multe fructe, legume, leguminoase, nuci și semințe. De multe ori, le consumă crude. În rest, nu mănâncă alimente procesate și nu mai folosește ulei și sare. Rareori, mănâncă pâine sau paste, dar numai integrale. La fel și orezul, integral. Pentru a-și asigura necesarul de proteine, Nicolae consumă zilnic fasole, linte, mazăre, năut, nuci și semințe.

    Așa arată un prânz obișnuit pentru Nicolae Balint: o salată consistentă, care conține proteine vegetale.

    Cum au fost primele mese fără sare? „Destul de nasoale”, recunoaște el. „Îți ia două, hai, trei săptămâni, să îți schimbi gusturile. Și papilele gustative nici nu mai simt că nu folosești sare după maxim trei săptămâni, să zicem”.

    Regimul lui alimentar arată cam așa: la micul dejun mănâncă lapte de migdale cu ovăz, în care pune o lingură de semințe de in sparte, la prânz o salată consistentă, iar seara, fructe. „O lingură de semințe de in sparte îți reduce tensiunea mai mult decât orice statină (n.r. clasă de medicamente pentru reducerea colesterolului)”, spune el.

    În timp, a slăbit de la 108 kilograme la 87. A început să slăbească de cum a devenit vegetarian, dar mai accentuat în ultimul an, de când a rămas doar cu alimentația vegetală.

    „Am ajuns, după atâtea boli, să mă simt mai tânăr cu 20 de ani. N-am absolut niciun fel de problemă, nu sunt obosit niciodată, am energie toată ziua. Mă trezesc dimineața la ora 6.00 plin de energie. Am intrat în ritm. Eu nu pot să dau înapoi, numai înainte, că, altfel, toate bolile revin”.

    Nicolae Balint, 52 de ani

    S-a ambiționat să-și schimbe stilul de viață ca să fie sănătos. Recunoaște că nu i-a fost întotdeauna ușor. „Când a început problema cu astmul a fost destul de greu, că eram și supraponderal, obez, mă mișcam greu, oboseam de la orice. A fost o perioadă în care mi-a fost greu din punct de vedere fizic”, spune el. 

    De când a observat că alimentația și mișcarea i-au îmbunătățit considerabil viața, ar vrea ca și alții să fie mai atenți la sănătatea lor: „Am prieten cu trei stenturi, are 120 de kilograme și i-am zis că-l ajut. Dar el nu, mai bine fumează, ia medicamente și salut!”.

    Sport minim cinci zile din șapte

    Nicolae s-a reapucat și de mișcare. A revenit la sport după infarct, iar din iulie 2019 a luat mișcarea și mai în serios. Acum, face o formă de sport în cinci-șase zile din săptămână. Se duce pe munții din apropierea orașului Baia Mare, se dă cu bicicleta, iar înainte de intrarea în izolare se ducea zilnic la înot. Recent, a început și să alerge.

    Nicolae Balint face deseori plimbări împreună cu cei patru câini ai lui. Aici, trei dintre ei.

     „Nu există săptămână în care să nu fac 100 și ceva de kilometri cu bicicleta. Drumeții montane la sfârșit de săptămână, câte 25 de kilometri cu diferență de nivel 1.500-1.700 de metri. Nu pot să stau fără sport, deja e ca o boală. Am și patru câini maidanezi pe care i-am salvat, cu care mă duc la plimbare, cam din două în două zile”, spune el.

    După discuția noastră, Nicolae Balint are program cu câinii Moris, Ava, Pufi și Lucky. Se duce cu ei în afara orașului, unde are un teren, și se plimbă vreo șase kilometri, aleargă și se joacă.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook