6 provocări în relația de cuplu. „E chiar periculoasă așteptarea să nu mai fim atrași de alte persoane“

Chiar dacă știm că nu există relație perfectă, adesea, inconștient, ne așteptăm ca a noastră să fie. Nicio relație nu este scutită de probleme și provocări, de perioade dificile sau de momente în care cei doi parteneri se distanțează. Important nu este că astfel de momente apar, ci cum le gestionăm. Iată câteva dintre cele mai frecvente provocări în cuplu.

Atracția față de alte persoane

Tentații vor exista mereu, iar interes din partea altor persoane sau către alte persoane pot manifesta fiecare dintre cei doi parteneri. Pe de-o parte este în natura noastră să simțim atracție și să apreciem validarea pe care o primim din partea cuiva de sex opus. Este chiar periculoasă așteptarea ca, atunci când ne găsim partenerul pe termen lung, să nu mai simțim atracție față de alte persoane.

Este ca și cum am spune că dacă încheiem o relație nu o să mai simțim atracție față de nimeni, toată viața. Ori oamenii au iubit înainte de o anumită relație romantică și pot iubi din nou și după încheierea ei, oricât ar dura doliul. Partenerii care nu profită de ocaziile care se ivesc sunt cei care iubesc cu adevărat și prioritizează relația de cuplu. Realegerea partenerului/partenerei, indiferent de tentațiile care apar, este dovada calității relației pe care o au.

Evoluția în ritmuri sau în direcții diferite

Poate atunci când ne cunoaștem corespundem nevoilor din acel moment. Dar ce ne facem când nevoile noastre se schimbă, când interesele noastre nu mai sunt comune, când ceea ce odată era suficient acum nu ne mai satisface? Adesea aud despre frustrări privind aceste aspecte ale vieții – „De ce eram bun/ă acum trei ani și acum nu mai merge relația?”. Mi-a plăcut mereu perspectiva scriitorului și jurnalistului britanic Alain de Botton asupra relațiilor romantice și îndemnul lui de a ne gândi nu doar că „nu ne găsim partenerul potrivit” ci și „oare noi suntem un partener potrivit?”. 

Aș vrea să precizez că în acest context nu vorbesc despre căsniciile care se destramă după ani de conviețuire, când unul dintre soți/parteneri găsește pe cineva mai tânăr părăsindu-și familia. Acolo vorbim despre infidelitate, despre relații eșuate cu mult înainte de producerea incidentului, de persoane care adesea „se sacrifică” lângă un partener nepotrivit… doar pentru a fi dezamăgite de deznodământ.

Ne referim la acele situații în care un partener poate vrea să plece din țară, iar celălalt este mulțumit de viața pe care o are. Despre o schimbare majoră de carieră care presupune plecarea din oraș/țară a unuia dintre parteneri și refuzul (poate) de a-și sacrifica propria carieră a celuilalt. Despre un partener care vrea să economisească, pe când altul își dorește să călătorească. Despre interesul unuia pentru propria dezvoltare personală și refuzul celuilalt de a-și dezvolta acest interes. De maturizarea unuia dintre parteneri și încăpățânarea celuilalt care nu vrea „să se schimbe”.

Dacă ne dorim o relație de durată, este necesar să fim în aceeași echipă. Nu e necesar să ne adoptăm hobby-urile și interesele, să ne imităm până la confundare unul pe altul și nici să devenim siamezi. Însă să rămânem flexibili, să ținem pasul cu anumite schimbări, să ne observăm propria rigiditate și să facem eforturi de a fi mai maleabili – acestea sunt trăsături de care o relație de cuplu are nevoie.

Suferința

Nimeni nu poate ști ce obstacole va întâmpina pe parcursul vieții, iar în cuplu nu există garanții că vom fi mereu doar fericiți. Chiar și cuplurile în care există o legătură solidă între cei doi parteneri pot fi puse la încercare atunci când apare suferința, fie a unuia dintre ei, fie una care îi afectează pe amândoi.

Moartea unei persoane dragi, pierderea unui loc de muncă, boala sau dificultățile financiare sunt astfel de încercări în care rezistența relației este pusă la încercare. Dacă suferința este acceptată și văzută, dacă există sprijin reciproc și ajutor necondiționat din partea ambilor, astfel de încercări pot apropia și mai mult o relație. Totodată, tot acestea sunt și momentele în care multe relații cedează presiunii. Nu știm cât durează o perioadă dificilă și este posibil să avem nevoie de sprijin pentru a o putea traversa. În acest sens recomand să apelați la un specialist. Nu spune nimeni că trebuie să duceți singuri anumite poveri.

Comportamente dificile

La începutul unei relații observăm comportamentele dificile ale partenerului/partenerei, dar euforia începuturilor și tendința de a fi mult mai permisivi cu cineva pe care abia îl cunoaștem ne fac să ignorăm acele lucruri care ne deranjează sau să le considerăm minore. Dacă la început ne concentrăm asupra aspectelor pozitive, apropierea într-o relație, timpul petrecut împreună, spațiul pe care îl împărțim, prin urmare expunerea mult mai îndelungată la acele comportamente ne fac să le tolerăm mult mai greu și chiar să le respingem. De exemplu, cineva care întârzie tot timpul. Cineva care prioritizează alte angajamente în detrimentul cuplului. Critica. Scuze care devin minciuni. Accesele de furie. Promisiunile nerespectate. Lipsa de responsabilitate privind activitățile casnice. 

Aș recomanda să fim atenți la anumite lucruri încă de la începutul relației și să vorbim despre ce ne deranjează, să negociem, să observăm flexibilitatea celuilalt și disponibilitatea de a ține cont de nevoile și confortul nostru. „Dacă mă placi, mă accepți așa cum sunt” în anumite situații este o dovadă de rigiditate și inflexibilitate. Poți rămâne neschimbat atunci când ești single, dar în relații, dacă ne dorim cu adevărat un parteneriat, ținem cont și de nevoile celuilalt. Așa cum știm să cerem, învățăm să și oferim. Iar când oferim, e bine să ținem cont de ceea ce ni se cere.

Secretele din trecut

Evităm la începutul unei relații să discutăm despre trecutul fiecăruia, deși este un moment bun pentru a clarifica anumite aspecte ale vieții noastre, anumite experiențe sau probleme. Uneori nu povestim despre lucrurile dureroase din trecutul nostru, în speranța că nu va fi niciodată cazul să le discutăm. Totuși, există moduri în care anumite lucruri ies la suprafață, iar prea târziu expuse par minciuni ce pot îndepărta un partener/o parteneră care va considera că nu ne cunoaște cu adevărat.

Trauma din copilărie, un copil dintr-o relație anterioară, o fostă căsnicie, o relație tumultuoasă cu o persoană care nu poate lua distanță, probleme cu familia de origine, boala psihică a unui membru de familie, o boală fizică serioasă despre care nu am discutat… toate aceste secrete pot reprezenta motive de ruptură. Acestea nu sunt momentele de suferință menționate anterior, ci părți din noi pe care nu le dezvăluim celeilalte persoane și care, în cele din urmă, o vor determina să-și piardă încrederea în noi.

Schimbarea priorităților în cuplu

Relația dintre cei doi parteneri e necesar să rămână prioritară chiar și atunci când apar situații care ne solicită și ne consumă atenția și energia. Așteptarea ca relația să meargă de la sine, pe fundal, fără niciun fel de efort, este nerealistă. Fiecare relație are nevoie de timp și atenție atunci când apar alte situații care ne distrag: schimbarea carierei sau un job solicitant, apariția unui copil, boala cuiva din familie sau a unuia dintre parteneri etc. Atunci când nu ne facem timp și pentru relație, începem să pierdem angajamentul pe care îl avem față de cealaltă persoană.

De multe ori, relațiile nu rezistă în timp nu din cauza factorilor de stres, ci din cauza modului în care ne raportăm la stresul respectiv. Lipsa de empatie față de un partener, așteptarea ca el/ea să se descurce singur/ă cu o problemă, așteptarea ca stresul, găsirea unei soluții potrivite și rezolvarea problemei să dureze un timp cât mai scurt, egoismul prin care ne prioritizăm confortul nostru considerându-l pe celălalt, atunci când „nu corespunde așteptărilor noastre”, o povară, o problemă, o persoană dificilă, toate sunt motive pentru care relațiile nu mai trec proba timpului. Așadar, să ne cultivăm compasiunea, să învățăm ce înseamnă disponibilitatea emoțională și să ne asumăm că o relație de cuplu durabilă va presupune întotdeauna muncă, efort.