Nevoile copilului și nevoile cuplului sunt la fel de importante. Cum le țineți în echilibru

Deși este de dorit să fim atenți la nevoile copiilor, învățându-i astfel că sunt importanți, dar și că se pot baza pe cei din jur, este recomandat să știm să punem și limite, să avem grijă și de noi, părinții. Așadar, iată de ce sunt importante nevoile părinților și cum să ne ocupăm de ele fără sentimentul de vinovăție.

Întâi cuplu, apoi părinți

Înainte să devenim părinți suntem un cuplu, iar apariția copilului se datorează relației pe care o avem cu partenerul. Adesea însă, relația ajunge într-un plan îndepărtat atunci când întreaga atenție este acordată copilului și rolului de părinți. Uităm de rolurile de parteneri și multe dintre neînțelegerile dintre noi apar pe fondul neglijării nevoilor noastre de cuplu. 

Este adevărat că un copil mic va solicita mama foarte mult, însă ar fi recomandat ca înainte de conceperea unui copil să fim curioase să ne cunoaștem mai bine pe noi însene și să încercăm să corectăm anumite temeri, gânduri, comportamente ce pot fi intensificate de apariția copilului.

Numeroase mame se confruntă cu anxietatea, cu teama de a nu fi mame bune, cu grija de a nu i se întâmpla ceva copilului. Iar astfel de gânduri pot determina un comportament de grijă exagerată și preocupare exclusivă în direcția copilului. Tatăl poate ajunge un privitor, exclus din relația mamei cu copilul, uneori exclus și din cuplul aproape inexistent.

Pe de altă parte, sunt numeroase cazurile în care tatăl se retrage, consideră că nu este datoria lui să se ocupe de copil, lăsând toată grija pe umerii mamei. Sunt cazuri în care partenerul va intra (comportamental) în rol de copil, se va simți neglijat de partenera sa devenită mamă și, în loc să ofere sprijin, va deveni o sursă de anxietate, nesiguranță, presiune pentru femeie.

Înainte de a deveni părinți este recomandat să discutăm despre rolurile fiecăruia și modul în care ne vom implica, împreună, în creșterea copilului/copiilor.

În primul an de viață, mama se ocupă de nevoile copilului, iar tatăl de nevoile mamei. Tatăl își va asuma, la rândul lui, o parte dintre sarcinile legate de copil, dar și de întreținerea relației de cuplu.

Nevoile copiilor

Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, nici de împlinirea tuturor dorințelor și așteptărilor lor. Adesea, părinții au eșec în a-și frustra copiii, în a le educa abilitățile de adaptare și flexibilitatea. Văd adesea părinți care nu tolerează tristețea copilului, care fac eforturi ca acesta să nu se frustreze, care pun limite și apoi le retrag când copilul nu le respectă.

Trăim cu teama de a nu pedepsi pentru a nu traumatiza și uităm că rolul nostru nu este doar acela de a face pe plac copiilor, ci și de a le educa reacțiile și comportamentul, când nu primesc după bunul lor plac. Să ne gândim un moment că acești copii vor deveni adulți într-o lume care nu va ține cont de plăcerea și dorințele lor. Nu vrem să creștem copii incapabili să se adapteze sau îndreptățiți, așa cum nu vrem să creștem copii supuși, vulnerabili, incapabili să își apere drepturile sau să seteze limite sănătoase pentru ei.

Nevoile copiilor sunt cele de siguranță, de predictibilitate (care este susținută și de setarea și menținerea regulilor), de încredere în părinți că îi sunt alături și în propriile forțe (autonomie). Copiii au nevoie de un mediu sigur și armonios, iar acest lucru înseamnă, totodată, că au nevoie de părinți mulțumiți de viețile lor. Copiii adesea învață din ceea ce văd la părinți și din relația dintre aceștia.

Citește aici și care este cea mai importantă dintre nevoile umane: nevoia de conectare emoțională.

Cum avem grijă de nevoile părinților

Să avem grijă de nevoile noastre, de părinți, înseamnă și să setăm un model sănătos pentru copiii noștri. Deși uneori pot apărea sentimente de vinovăție, ne putem gândi la beneficiul pe care îl are pentru copii starea noastră de bine: vom fi mai disponibili pentru ei când noi avem o stare bună.

Vinovăția apare adesea când răspundem negativ la întrebări legate de abilitățile noastre de părinți, când punem prea ușor totul sub umbrela traumei copiilor, când avem așteptări nerealiste de la noi și ceilalți. Pentru a le putea oferi celor mici, avem nevoie de resurse, iar pe acestea ni le încărcăm având grijă de noi, de timpul acordat nouă înșine și cuplului din care facem parte. Ocupându-ne de nevoile părinților, ne ocupăm de nevoile copilului de a avea părinți echilibrați, mulțumiți

Chiar și atunci când ne ocupăm doar noi de creșterea copilului putem apela la prieteni apropiați sau la membri ai familiei care să stea cu copilul câteva ore și să ne permită timp pentru cuplu, așa cum putem prelua alternativ grija copilului pentru ca partenerul/partenera să aibă câteva ore pentru sine.

Nu am avut ocazia în terapie să aud despre traume legate de faptul că mama cu tata ieșeau o dată pe săptămână singuri în oraș sau pentru că mergeau la sală sau aveau și activități pentru ei. Acestea nu afectează negativ relația cu copilul, lipsa lor însă poate duce la nemulțumiri în relație cu noi înșine și cu celălalt, iar acestea se vor reflecta și în relația cu copilul. Avem nevoie de timp de calitate cu cei mici, dar avem nevoie și de timp de calitate cu noi. Echilibrul noi îl stabilim.

Află de aici cum iau naștere rănile, traumele în copilărie și cum modelează viața relația cu părinții.