O boală considerată a femeilor ucide mai des bărbații: sindromul inimii frânte. Cardiolog: „Poate fi confundat cu infarctul“

O boală „a femeilor“ ucide mai des bărbații: sindromul inimii frânte. Cardiolog: „Poate fi confundat cu infarctul“

„Sindromul inimii frânte“ (cunoscut medical sub denumirea cardiomiopatie Takotsubo) este asociat cu un risc semnificativ de complicații grave și deces, potrivit unei cercetări din 2025. Deși afecțiunea apare mult mai frecvent la femei, studiul arată că bărbații care o dezvoltă au un risc semnificativ mai mare de deces. L-am întrebat despre cazurile din România pe dr. Ștefan Busnatu, medic primar cardiolog la Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni“, doctor în științe medicale și prorector al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București, care ne-a explicat care sunt cauzele și posibilele tratamente pentru o inimă frântă.

O cercetare publicată în luna mai 2025 în Journal of the American Heart Association a arătat că, deși aproximativ 80% dintre cazurile analizate au fost femei, bărbații afectați de „sindromul inimii frânte“ au avut o evoluție mai severă. Motivele acestor diferențe de gen rămân încă neclare, mai ales că Takotsubo este o afecțiune rară – sunt necesare investigații suplimentare pentru a determina cu exactitate ce tipuri de pacienți dezvoltă forma gravă a bolii.

Mai mult, în perioada de cinci ani în care s-a desfășurat studiul, ratele de mortalitate asociate cu sindromul nu au scăzut, în ciuda progreselor realizate în sectorul îngrijirii cardiologice.

„Am fost surprinși să descoperim că rata de deces cauzată de cardiomiopatia Takotsubo a rămas relativ ridicată și constantă în cei cinci ani de studiu, iar rata complicațiilor în spital a fost, de asemenea, mare“, a declarat autorul principal al studiului, dr. Mohammad Reza Movahed, cardiolog intervenționist și profesor la Universitatea Arizona.

Afecțiunea este adesea legată de complicații majore, cum ar fi insuficiența cardiacă, fibrilația atrială, accidentul vascular cerebral și șocul cardiogen (apare atunci când inima nu mai poate să furnizeze suficient sânge organelor vitale ale corpului), potrivit Healthline.com.

Ce este sindromul inimii frânte

Forma capcanelor de caracatițe japoneze takotsubo este forma pe care o capătă ventriculul stâng pe ecocardiografie în cazul pacienților cu cardiomiopatie Takotsubo FOTO: Shutterstock

Sindromul inimii frânte sau cardiomiopatia Takotsubo este o afecțiune cardiacă temporară, declanșată adesea de o creștere bruscă a hormonilor de stres, ca reacție în urma unor experiențe emoționale sau fizice intense – cum ar fi pierderea/moartea unei persoane dragi sau un accident rutier. Acest val hormonal duce la slăbirea și dilatarea unei părți a inimii, afectând capacitatea acesteia de a pompa sângele eficient.

Cardiomiopatia Takotsubo a primit popular denumirea de „sindromul inimii frânte“ în primul rând pentru că această condiție poate fi declanșată de o pierdere bruscă, o traumă emoțională sau chiar o sperietură acută.

„Este vorba despre asocierea cu declanșatorii emoționali care stau adesea la baza acestei afecțiuni. De fapt, cardiomiopatia Takotsubo este o disfuncție temporară a camerei principale de pompare a inimii, a ventriculului stâng, care apare brusc, în urma unui episod intens de stres. Termenul «Takotsubo» vine din japoneză și face referire la forma specifică a inimii în timpul episodului acut, ce seamănă cu o capcană tradițională pentru caracatițe cu bază largă și gât îngust vizibilă la efectuarea ecocardiografiei“, explică dr. Ștefan Busnatu, medic cardiolog (foto jos).

Ștefan Busnatu, cardiolog
Dr. Ștefan Busnatu crede că sindromul Takotsubo este de multe ori confundat cu infarctul miocardic acut FOTO: Arhiva personală Ștefan Busnatu/Facebook

De ce bărbații au riscuri mai mari decât femeile

Cercetătorii au folosit baza de date publică Nationwide Inpatient Sample (NIS), care conține date anonimizate despre spitalizări, pentru a identifica pacienții cu cardiomiopatie Takotsubo între 2016 și 2020. Studiul a identificat aproape 200.000 de cazuri în această perioadă, femeile reprezentând marea majoritate (83%) a pacienților. Vârsta medie a pacienților internați cu sindromul inimii frânte a fost de 67 de ani.

Deși bărbații au reprezentat un procent mult mai mic dintre cei internați cu cardiomiopatie Takotsubo, aceștia au avut o probabilitate mai mult decât dublă de a evolua negativ și, în final, de a deceda: 11,2% comparativ cu 5,5% în cazul femeilor.

În România, nu există încă statistici detaliate sau registre naționale care să reflecte cu acuratețe prevalența și caracteristicile sindromului inimii frânte (cardiomiopatia Takotsubo), dar din experiența practică, dr. Ștefan Busnatu confirmă tendința identificată în studiile internaționale.

„Este însă foarte probabil ca această afecțiune să fie subdiagnosticată sau confundată cu infarctul miocardic, mai ales în serviciile medicale unde accesul la investigații imagistice avansate este limitat. Din experiența mea practică, pot confirma tendința observată în studiile internaționale: femeile sunt afectate semnificativ mai des, dar evoluțiile cele mai severe apar adesea la bărbați. Acest paradox, în care bărbații dezvoltă forme mai grave în ciuda unei incidențe mai mici, este în prezent explicat prin mai multe mecanisme posibile.“

Takotsubo poate fi declanșat de un divorț, dar și de un accident

Inimă cu ventriculul stâng mărit, așa cum apare în cazurile sindromului inimii frânte Ilustrație generată cu ChatGPT

Studiul menționat nu a putut determina motivele exacte ale acestui decalaj al mortalității, deoarece designul său observațional retrospectiv limitează destul de mult, mai ales în a stabili rapoarte de cauzalitate. Care ar putea fi totuși explicațiile pentru acest fenomen?

„Una dintre ipotezele principale este că bărbații se prezintă, de regulă, mai târziu la medic și ignoră simptomele, ceea ce amână inițierea tratamentului“, explică dr. Busnatu. În plus, mai spune medicul, „bărbații asociază frecvent comorbidități mai grave, precum afecțiuni cardiovasculare cronice, diabet sau hipertensiune arterială prost controlată“.

Apoi, la nivel fiziologic, „se bănuiește că există o diferență de răspuns între sexe în ceea ce privește reacția la stres acut, sistemul nervos simpatic fiind mai predispus să producă un impact brusc și sever asupra inimii în cazul bărbaților“, confirmă medicul.

Deși cauzele nu sunt pe deplin elucidate, știm că o descărcare bruscă și masivă de hormoni de stres, precum adrenalina, poate produce un fel de „paralizie“ temporară a unei porțiuni din mușchiul inimii, mai spune dr. Busnatu. „Astfel, inima nu mai pompează eficient, deși vasele coronare nu sunt blocate.“

„Poate fi declanșat de evenimente dramatice precum pierderea unei persoane dragi, divorțul, șocuri emoționale, dar și de factori fizici puternic stresanți, precum intervenții chirurgicale majore, accidente sau dureri acute.“

Revenind la studiul de la care am pornit, nu spune nimic despre caracteristicile clinice ale persoanelor cu această boală. Pacienții erau grav bolnavi și pot exista alte comorbidități care le-au influențat mortalitatea. Așadar, este foarte greu de spus ce a determinat-o. De fapt, prevalența acestei afecțiuni ar putea fi atribuită și unei mai bune conștientizări a afecțiunii în rândul medicilor, care altfel ar fi putut să o clasifice drept o altă formă de sindrom coronarian acut.

În același timp, autorii cercetării sugerează că stereotipul conform căruia sindromul inimii frânte este o „boală a femeilor“ ar putea juca un rol important în rezultatele mai slabe observate până acum la bărbați.

„Când o boală se manifestă așa cum ne așteptăm, pacienții se descurcă bine, dar cei care ies din tipare tind să aibă rezultate mai proaste. Pe vremuri, boala coronariană era considerată o boală a bărbaților. Așa că, atunci când femeile veneau la spital cu infarct, aveau rezultate mai slabe. Deci, este un fel de revers al acelei situații“, spune Abha Khandelwal, cardiologă și profesoară de medicină la Universitatea Stanford, citată de publicația Healthline.

Complicațiile cardiovasculare raportate cel mai des au fost:

  • insuficiență cardiacă congestivă (36% din cazuri),
  • fibrilație atrială (21%),
  • șoc cardiogen (7%),
  • accident vascular cerebral (5%).

Cine este mai vulnerabil?

Deși cardiomiopatia Takotsubo este, în general, o afecțiune tranzitorie, cu un risc redus de recurență, Khandelwal, care este și unul dintre coordonatorii studiului menționat, a întâlnit această afecțiune de mai multe ori în cariera sa, inclusiv un caz în care o bunică a dezvoltat cardiomiopatia Takotsubo după ce a fost speriată de nepotul ei mic.

Și dr. Ștefan Busnatu confirmă din propria experiență că media de vârstă a celor vulnerabili în fața sindromului inimii frânte este între 50 și 70 de ani.

„În ceea ce privește vârsta celor afectați, sindromul Takotsubo apare cel mai frecvent la femeile aflate după menopauză, cu o medie de vârstă între 60 și 75 de ani. Totuși, formele severe care se manifestă la bărbați sunt întâlnite, în general, la persoane cu vârste între 50 și 70 de ani, în special după evenimente cu un impact emoțional sau fizic foarte intens.“

De asemenea, această afecțiune este, în general, foarte dificil de diferențiat de un infarct miocardic în momentul prezentării.

Simptome: cum se diferențiază de infarctul miocardic

Manifestările clinice sunt extrem de asemănătoare cu cele ale unui infarct miocardic: durere toracică intensă, dificultăți de respirație, senzație de presiune în piept sau chiar pierderea stării de conștiență, explică dr. Busnatu.

Simptomele comune includ:

  • durere bruscă în piept,
  • senzația de presiune în piept,
  • dificultăți de respirație,
  • amețeli,
  • transpirații reci,
  • palpitații,
  • pierderea stării de conștiență.

De aceea, pentru a pune diagnosticul de cardiomiopatie Takotsubo, medicii trebuie mai întâi să excludă blocajele arterelor coronare și apoi să folosească investigații suplimentare, cum ar fi o ecocardiografie, pentru a detecta anomalii în ventriculul stâng al inimii.

„Electrocardiograma și analizele de sânge pot sugera un infarct, însă, în momentul în care pacientul este supus unei coronarografii, se observă că arterele coronare sunt permeabile, fără blocaje semnificative. Acest lucru ajută la stabilirea diagnosticului de Takotsubo. Diferența esențială între Takotsubo și infarctul miocardic este că, în cazul sindromului inimii frânte, vasele de sânge nu sunt înfundate, iar afectarea inimii este reversibilă. În infarct, însă, apare necroza miocardică, adică moartea ireversibilă a unei porțiuni din mușchiul inimii, ca urmare a blocării unei artere. Chiar dacă simptomatologia este aproape identică, evoluția și mecanismele sunt profund diferite, ceea ce face ca diagnosticul diferențial să fie esențial în stabilirea conduitei terapeutice“, mai explică dr. Busnatu.

Deși este adesea declanșată de stres emoțional, cardiomiopatia Takotsubo poate apărea și după traume fizice, precum accidente de mașină sau intervenții chirurgicale majore – de unde și denumirea alternativă de „cardiomiopatie indusă de stres“. Remarcabil este faptul că sindromul inimii frânte poate apărea uneori fără niciun declanșator identificabil, ceea ce îngreunează și mai mult identificarea cauzei precise.

Putem preveni o inimă frântă?

Tratamentul este în general conservator și are drept scop susținerea funcției cardiace până când mușchiul inimii își recapătă capacitatea de contracție a inimii. „Se folosesc frecvent beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie și, în cazurile cu insuficiență cardiacă asociată, diuretice. Spre deosebire de infarctul miocardic, care lasă adesea sechele și poate avea nevoie de intervenții de revascularizare, Takotsubo are, în cele mai multe cazuri, o evoluție favorabilă, cu revenirea completă a funcției inimii în decurs de câteva săptămâni.“

Totuși, raritatea acestei afecțiuni și natura ei imprevizibilă o fac dificil de prevenit. Există un prag de stres? Nu știm încă.

Însă, deși nu există o metodă clară de a preveni apariția sindromului, dr. Ștefan Busnatu confirmă că menținerea unui echilibru emoțional, identificarea și controlul factorilor de stres și sprijinul psihologic pot juca un rol important. În cazul persoanelor deja diagnosticate sau cunoscute cu o vulnerabilitate psihologică crescută, intervențiile terapeutice timpurii pot reduce riscul unui episod acut.“

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare