O formă de abuz subtil: încălcarea drepturilor emoționale

Drepturile emoționale sunt acele drepturi prin care îți sunt recunoscute și acceptate sentimentele în mod adecvat și neîngrădit. Nu sunt negociabile, la fel cum prezența emoției nu necesită evaluare sau judecată din partea celorlalți, ci o simplă acceptare. Iată câteva repere despre ceea ce simțim și efectele încălcării drepturilor emoționale.

Drepturile emoționale ale copiilor

Încă de la naștere, este dreptul copilului să plângă, să râdă, să descopere lumea prin intermediul emoțiilor, iar părintele să îi răspundă cu înțelegere și compasiune. 

Manifestarea și controlul emoțiilor sunt învățate de copil de la părinți sau de la persoanele cu care formează un atașament. Limbajul emoțiilor este prima limbă pe care o învățăm și o manifestăm, de la vârste timpurii.

Până la vârsta de 5 ani, copilul face progrese în dezvoltarea emoțională și devine mult mai bun în a-și regla emoțiile dar și vorbește cu ușurință despre ele. De asemenea, devine mai bun în a-și controla impulsurile. Tot până atunci ni se formează stilul de atașament, cel în funcție de care ne implicăm în mod sănătos (sau nu) în orice tip de relație.

Cum se formează emoția – fizica emoției: acțiune și reacțiune

Emoția fiecăruia dintre noi este influențată de „elemente” interne și externe. Pe plan intern, emoțiile noastre sunt rezultatul gândurilor proprii și al chimiei corpului. În exterior, elementele care influențează emoțiile sunt încorporate în toți stimulii pe care îi întâlnim – tot ceea ce vedem, auzim, gustăm, mirosim, digerăm sau ne amintim ne poate schimba starea de spirit (emoția).

O persoană va fi activată (triggered) emoțional atunci când „elementele” emoționale sunt impuse asupra ei cu suficientă urgență și intensitate și când persoana în cauză le acordă o anumită semnificație. Astfel, unele subiecte au o forță emoțională mai puternică decât altele, iar unii oameni sunt mai greu de emoționat decât alții.

Pentru fiecare emoție a noastră, există o reacție egală și exprimată din partea celorlalți (cu excepția cazului în care avem de-a face cu persoane cu tulburări mintale, caz în care aceste reguli pur și simplu nu se aplică). 

De exemplu: durerea stârnește empatie. 

Insultele declanșează rușine. 

Reușita stârnește gelozie. 

Furia activează frica. 

Bunătatea declanșează recunoștință. 

Izolarea declanșează dor. 

Un lucru necesar pentru noi înșine, pentru copilul nostru, pentru partenerul nostru este să observăm ce elemente ne declanșează o anume emoție, pentru a deveni conștienți de reacția noastră și a celuilalt.

Care ne sunt drepturile emoționale 

Drepturile emoționale sunt date de nevoile emoționale. Prin naștere, copilul are dreptul la, siguranță, afecțiune, acceptare, autonomie, atenție, exprimarea emoțiilor, stabilitatea și predictibilitate.

Ca adulți avem aceleași nevoi pe care uneori știm să le cerem adecvat, alteori nu reușim să o facem. Dar atunci când drepturile noastre emoționale ne sunt respectate, suntem echilibrați, cerem și oferim în mod corect, onest orice avem nevoie în relația noastră, ne dezvoltăm armonios, fără să dezvoltăm emoții negative la adresa noastră sau a celor din jur.

Cum ne cerem drepturile emoționale în mod sănătos 

Dacă din copilărie ne-au fost respectate manifestările emoționale, ca adulți știm ce și cum să cerem – pare „ceva normal” de făcut. Dar, dacă provenim din familii abuzive, am avut parte de restricții, neglijare emoțională, traume sau alte forme de îngrădire a manifestărilor emoționale, ca adulți ne va fi dificil să cerem – fie ni se pare că nu avem dreptul, că am părea oameni slabi, că nu-i pasă nimănui de ceea ce simțim noi, sau că e penibil, rușinos sau „sub demnitatea noastră” să vorbim despre nevoi emoționale. 

Ca să putem să ne cerem nevoile emoționale, trebuie să ne simțim într-un cadru sigur și de încredere, unde exprimarea noastră își va găsi alinare. Adică, într-un cadru relațional sigur, unde emoția noastră va declanșa o emoție coerentă, de alinare, reconfortantă din partea partenerului de relație.

Așadar, este sănătos să îți dorești să îți manifești afecțiunea în mod corect în raport cu partenerul/a, copii. Este sănătos să spui când te simți copleșit de muncă, probleme, emoții. Este sănătos să spui când ești trist și deznădăjduit. Este sănătos să plângi când totul pare greu. Este sănătos să spui când și pentru ce ești furios sau speriat. Este sănătos să ceri să fii iubit/ă sau ținut/ă în brațe. Este sănătos să ceri să fii ascultat uneori când doar vrei să ventilezi anumite emoții. Este sănătos să vorbești despre temerile tale și să te aștepți să primești o încurajare.

Când ne sunt încălcate drepturile emoționale 

Drepturile noastre emoționale ne sunt încălcate când manifestarea emoțiilor nu este posibilă, nu este permisă sub nicio formă.

Atunci ni se confirmă tocmai ce am învățat poate în copilărie sau în alte relații abuzive din istoria noastră de viață: nu avem dreptul, nu merităm, nu suntem suficient de buni, nu trebuie să arătăm slăbiciune, toți sunt la fel, nimeni nu ne iubește etc. 

Care sunt efectele nesatisfacerii nevoilor emoționale 

Atunci când nevoile noastre emoționale nu sunt respectate în mod repetat, devenim nemulțumiți, anxioși sau furioși, ne simțim constrânși sau suntem submisivi și este posibil avem relații disfuncționale sau abuzive. Se poate întâmpla să facem eforturi mari pentru a păstra o aparentă stare de fericire, deși suntem foarte, foarte triști și deznădăjduiți. Așa cum e posibil să nu vedem rostul zilei de mâine și al efortului nostru constant.

Pot rezulta de aici probleme de gestionare a furiei și agresivității, cu declanșarea unor conflicte frecvente. Încălcarea drepturilor emoționale poate explica, într-o anumită măsură, problemele de infidelitate din viața adultă, sau probleme în a păstra o relație care „pare” că devine serioasă. Ajungem adesea să avem probleme în a avea încredere în toți ceilalți, pentru că „nimeni nu ne înțelege” sau pentru că „toți mint și se prefac”. 

Efectele nesatisfacerii drepturilor de exprimare emoțională pot avea efecte pe termen foarte lung și pot fi uneori devastatoare. Alteori se pot transmite transgenerațional, fără să înțelegem exact cum și de ce și pot afecta și generațiile următoare. 

Ce limite să pui în relații

În orice situație în care te simți presat, obligat, neascultat, nerespectat sau ignorat din orice motiv, este necesar să te gândești la a pune limite sănătoase în relația/relațiile tale. Aceste limite sănătoase se pot regăsi în exemplele următoare sau le poți formula tu, cu condiția să fie limite asertive, nu agresive și să exprime nevoia ta, nu reproșul tău (la adresa celuilalt): 

• Să fii acceptat așa cum ești, pentru ceea ce ești.
• Să ți se respecte dreptul la alegerea tipului de educație/muncă.
• Să ți se respecte intimitatea și alegerile făcute.
• Să ți se respecte manifestările emoționale sănătoase.
• Să ceri și să primești afecțiune.
• Să îți fie respectat timpul pentru odihnă și relaxare.
• Să ți se solicite ajutorul fără presiune și/sau amenințare.
• Să ți se respecte deciziile și libertatea de exprimare de orice fel.
• Să ți se ceară permisiunea în legătură cu modificările care au legătură cu tine, cu viața ta.
• Să nu fii judecat, criticat, pedepsit fără verificarea faptelor.
• Să nu-ți fie impuse convingerile altora prin orice formă de constrângere.
• Să ți se respecte dreptul la a alege și a avea bunurile tale.