Cum îți dai seama că o relație nu mai merge? 5 semne subtile care capătă sens abia după ce dezastrul s-a produs
Cum îți dai seama că o relație nu mai merge înainte să ajungeți la pahare sparte FOTO: Shutterstock
„Unii oameni nu sunt pregătiți să vadă nici elefantul din cameră, așa că se vor uita spre tavan, adică în altă direcție, pentru că ar fi prea dureros pentru ei să admită că au o problemă în cuplu“, spune psihologul Raluca Cristian. Să conștientizezi că o relație nu mai merge, apoi să iei decizii care fie să repare lucrurile, fie să încheie agonia – nu e ușor. De la un punct încolo, dragostea devine o alegere, oricât de lipsit de romantism sună. Apoi, nu numai traumele mari, precum infidelitatea, au potențial de a distruge o relație, deseori relațiile încep să se stingă ușor cu mult timp înainte de despărțirea în sine, când ignorăm semnele subtile care arată că ceva nu (mai) funcționează. De aceea, am încercat să descoperim care sunt acele semne subtile ca să ne dăm seama când relația nu mai merge.
În 1981, trupa punk rock The Clash a devenit celebră în lume cu melodia „Să stau sau să rămân“/ „Should I Stay or Should I go“ și poate nu întâmplător încă auzim această melodie în cluburi și a ajuns la 12 milioane de vizualizări pe YouTube.
Sigur, sună bine, ritmul ei te face să dansezi, să sari, să dai din cap, dar cred că mai există un motiv pentru care a trecut testul timpului: întrebarea „Să rămân sau să plec?“ dintr-o relație este una dintre dilemele care ne pot urmări de-a lungul timpului, și apare chiar și în cele mai solide cupluri.
Doar că, în timp ce băieții cu veste de blugi, salopete roșii și chitare magice de la The Clash așteaptă o confirmare de la „ea“ pentru că îi „omoară“ incertitudinea dacă sunt sau nu doriți, în viața de zi cu zi a celor mai multe cupluri întrebarea capătă nuanțe și mai complexe.
Povestea ta de dragoste se poate să fi început de mult, să se fi consumat și transformat în diferite moduri și, spontan, poate în mijlocul unui conflict sau într-o dimineață calmă, să apară întrebarea din titlul piesei. Alteori pare că e sădită, câte puțin, de dorința puternică pe care orice om o are de a primi mai mult de la viață sau de a nu-și pierde timpul, viața, tot ce are de oferit alături de cineva cu care simte că nu se mai potrivește.
Cum îți dai seama că o relație nu mai merge: motive să rămâi, motive să pleci
În 2017, psihologii Samantha Joel, Geoff Macdonald și Elizabeth Page-Gould au realizat studiul Wanting to Stay and Wanting to Go: Unpacking the Content and Structure of Relationship Stay/Leave Decision Processes cu intenția de a descoperi care sunt motivele pentru care oamenii aleg să rămână cu partenerii lor sau aleg să se despartă. Așa că au intervievat 400 de indivizi care își puneau la îndoială propria relație. Dintre toate circumstanțele specifice, s-au conturat 50 de teme comune. Iată 10 dintre argumentele pro și contra:
Motive să rămâi
- Intimitate emoțională
- Investiție emoțională
- Responsabilitate familială
- Personalitatea partenerului
- Bucurie
- Siguranță emoțională
- Intimitate fizică
- Beneficii financiare
- Compatibilitate
- Grija pentru partener
Motive să pleci
- Personalitatea partenerului
- Pierderea încrederii
- Distanțarea partenerului
- Motive exterioare
- Distanță fizică
- Conflict
- Incompatibilitate
- Distanță emoțională
- Lipsa validării
- Lipsa beneficiilor financiare
În timp ce respondenții studiului erau reticenți și nu voiau să-și piardă timpul și efortul investit, ei se temeau totodată și să nu rămână singuri. S-au concentrat pe componente-cheie ale unei relații, precum atracția, intimitatea fizică și emoțională, sprijinul, și au considerat drept avantaje majore personalitatea partenerului, cât de mult s-au distrat împreună, dar au luat în considerare și aspectele practice, precum implicațiile financiare sau probleme la nivelul familiei.
Să faci liste este ușor, dar s-au întrebat și mulți dintre cercetători: Cum transformă indivizii factorii amintiți în decizii de viață? Cum ajung să decidă că o relație nu mai merge? De aceea, un alt studiu a fost realizat și de data asta participanții au fost urmăriți o perioadă de timp în care se gândeau să se despartă sau să divorțeze. Așa a fost descoperit un detaliu foarte important: aproximativ jumătate dintre participanți erau înclinați să rămână în relații chiar dacă aveau probleme.
Iar psihologii au găsit asta oarecum firesc punând rezultatul pe seama inerției – să rămâi este, de fapt, cel mai ușor sau oricum implică un efort mai mic decât acela de a pleca.
Pe de altă parte, la fel de mulți au fost înclinați să se despartă. Altfel spus (și aici apare problema): jumătate dintre ei înclinau să rămână, tot jumătate înclinau să se despartă. Însă ambivalența indicată este, în realitate, una foarte comună. Îndoielile legate de relații sunt comune, oamenii sunt adesea într-un conflict interior privind decizia de a continua sau nu o relație. Nu devii cu ușurință sigur că viața ta ar fi mai bună în alt loc, alături de altă persoană.
Relațiile sunt rareori clare, de cele mai multe ori variază și, odată cu transformările relației per se, și oamenii experimentează schimbări în angajamentul lor. În acest sens, în cadrul aceluiași studiu, Laura Machia și Brian Ogolsky au intervievat peste 400 de oameni în relații stabile, evaluând cât de probabil este să se căsătorească cu partenerul lor, de la 0% (siguri că nu s-ar căsători) la 100% (siguri că s-ar căsători). Cercetătorii au întrebat și de ce au făcut alegerea x sau y?
Cu peste 13.000 de fluctuații de angajament și o mulțime de posibile motive, autorii studiului au identificat cele mai puternice rațiuni ale deciziilor partenerilor. Ele aveau legătură în mare cu caracteristicile pozitive sau negative ale partenerului. Era el „grijuliu, distractiv, amabil“ sau nu?, în timp ce strict legat de funcționarea cuplului, declarațiile cele mai frecvente s-au concentrat în jurul frazelor precum „ne-am îndepărtat“.
Ce ne îndepărtează? Evenimentele neprevăzute?
Imediat după, în clasamentul motivelor, au intervenit evenimentele neprevăzute, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, un partener care se îmbolnăvește sau trebuie să se mute. Uneori, aceste circumstanțe creșteau și alteori scădeau nivelul de angajament, în funcție de dinamica cuplului. Ceea ce arată că evenimentele în sine nu reprezintă un factor determinant al destinului unui cuplu.
- Citește și: „11 calități esențiale pe care le-am observat la cuplurile care rezistă în timp, din rolul de psiholog”
Pe de altă parte, studiul a mai scos la suprafață un motiv pentru care relațiile înaintau spre căsătorie: schimbul de informații pozitiv (când cei doi parteneri își împărtășesc informații, încurajând sentimentele pozitive). Chiar și numai a-și spune unul altuia povești din copilărie a arătat că ajuta la o cunoaștere profundă și la consolidarea relației.
Ce vreau să spun: dragostea devine o alegere și rareori ea este o alegere clară. Ceea ce înseamnă că este dificil, de fapt, să îți dai seama când o relație nu mai merge cu adevărat. Relațiile sunt complicate, iar verdictul „relația noastră nu mai merge“ nu poate fi dat de pe o zi pe alta decât în foarte puține cazuri. Cele mai bune relații au problemele lor, în timp ce relațiile care ni se par dezastruoase pot avea virtuți și beneficii mai puțin vizibile.
Poate că, totuși, cunoscând anumite semne care de cele mai multe ori sunt subtile, dificil de indicat, te ajută să iei o decizie.
Semne subtile că relația s-a terminat deja
Când întrebarea „Să rămân sau să plec?“ începe să bântuie gândurile partenerilor, e foarte probabil ca în istoria cuplului deja să se fi adunat semne subtile care au tot încercat să arate că ceva nu funcționează, că trebuie reparat sau schimbat sau chiar că relația s-a terminat deja și nu facem decât să prelungim agonia. Semne subtile pe care deseori alegem să le ignorăm, sau pe care nu le putem observa în goana de zi cu zi.
Alain de Botton, în cartea sa „Ce se întâmplă în iubire“, spune că un divorț, deci o despărțire începe cu mult înainte ca ea să se producă: în ziua când ești ignorat de partenerul tău, când nu te mai ascultă, când tresari imediat cum pune mâna pe tine și nu într-un mod pozitiv.
Așa cum o căsnicie „nu începe cu o cerere în căsătorie și nici măcar cu o primă întâlnire. Ea începe mult mai devreme, când se nasc ideea de iubire și îndeosebi visul unui suflet-pereche“, așa și o despărțire începe cu mult înainte să ne întrebăm dacă merită sau nu să rămânem.
Însă, pentru a detecta astfel de semne, trebuie mai întâi să clarificăm un concept foarte important: ce înseamnă subtil?
„Dacă e să vorbim despre semne subtile, în primul rând e bine să știm că subtilitatea diferă pentru fiecare dintre noi. Unii oameni nu sunt pregătiți să vadă nici elefantul din cameră, așa că se vor uita spre tavan, adică în altă direcție, pentru că ar fi prea dureros pentru ei să admită că au o problemă în cuplu. Alții sunt însă hipervigilenți și, pentru ei, fiecare inconvenient sau orice deviază de la schema lor de gândire despre cum trebuie să fie un cuplu poate reprezenta un semn că relația nu mai merge. Prin urmare, e bine să fim precauți în abordarea acestui subiect, pentru că e cu depinde“, ne-a explicat psihologa Raluca Cristian (foto sus).
Mai mult, nu întotdeauna traumele mari, precum infidelitatea sau valori fundamentale diferite distrug o relație, ci chiar cele mai mici lucruri, completează Sabina Strugariu (foto jos), psihoterapeut integrativ și pozitivist, cu o formare de lungă durată în psihoterapie relațională.
„Dacă ar fi să ne creștem gradul de conștientizare asupra propriei persoane si am duce, cu curiozitate și puțină generozitate lupa către relațiile noastre, am putea observa și lucrurile mici de care riscăm să ne împiedicam: până la urmă, e buturuga mică cea care răstoarnă carul mare, cum zice o vorbă din popor și nu neapărat o traumă imensă și definitivă precum o infidelitate, o minciună absolut revoltătoare sau valori (reale și fundamentale) nenegociabile. Am putea observa cum din energia pe care o depunem să obținem o relație, tăiem treptat câte puțin si ducem în cu totul alte direcții, de parcă o dată obținută, relația și tot ce ține de ea vine de la sine: atenție, disponibilitatea față de partener, grija, interesul, atracția etc.“
Sabina Strugariu, psihoterapeut
Semne concrete că nu mai merge
Așadar care sunt mai exact acele lucruri care pot să ridice semne de întrebare – psihologa Raluca Cristian clarifică prin câteva exemple concrete:
1. Partenerul face glume răutăcioase la adresa ta
De exemplu, dacă partenerul tău, care în mod obișnuit era atent la tine și nu te rănea gratuit, intră într-o etapă în care e mereu iritat în prezența ta, dacă începe să îți vorbească urât sau face glume răutăcioase la adresa ta în public, e de preferat să nu-i cauți scuze spunându-ți că e stresat la job sau că trece printr-o pasă proastă și să iei în serios felul în care te tratează.
2. Mai puține planuri pentru voi doi
Un alt semn ar fi, să zicem, atunci când evită să petreacă timp în doi cu tine și nu mai face planuri pentru voi doi, după ce o bună perioadă de timp te-a obișnuit să te includă în astfel de planuri. Planurile comune dau un sens relației. Nu e nevoie sa fie un plan măreț, simplul fapt că discutați despre vacanța de Crăciun e un plan în sine. Așa că, dacă nu mai face planuri pentru voi, ci numai pentru sine, nu e exclus să nu mai vadă prea departe viitorul vostru comun.
3. Nu vă mai împărtășiți lucruri ca înainte
Prin urmare, lipsa planurilor comune, a timpului liber petrecut la comun și lipsa împărtășirii cu celălalt, de la detalii mici din viața ta la informații majore, poate indica că relația nu mai merge. „De regulă, cuplurile în care partenerii au ritualuri de petrecere a timpului liber împreună, care își împărtășesc lucrurile mici și mari de peste zi, din inimă și minte și care se străduiesc să ofere pe cât cer, au mai multe șanse să prindă un fir care începe să se destrame, înainte să se strice toată împletitura“, confirmă Sabina Strugariu.
4. Lipsesc gesturile de tandrețe
Un alt semn apare atunci când observi că partenerului tău nu-i mai place să îl atingi, completează Raluca Cristian. „Viața sexuală are suișuri și coborâșuri în relațiile de durată, dar gesturile de tandrețe demonstrează că încă vă e drag unuia de altul.“
Firește, toate acestea sunt valabile și invers, continuă să ne exemplifice Raluca:
„Când tu nu te poți abține din a-i reproșa partenerului tău tot felul de lucruri, dar nu deschizi o discuție deschisă despre nevoile tale, deci nu știi cum sau nu ești dispus să depui nici măcar acest efort, lucrurile nu sunt pe drumul cel bun. La fel, dacă ai încetat să mai proiectezi un viitor cu partenerul tău și simți tot mai des nevoia să îți faci planuri singur sau cu alte persoane, deși la începutul relației aveați activități comune, sau dacă obișnuiați să stați pe canapea îmbrățișați, dar acum nu-ți place să te mai atingă, ceva s-ar putea să nu meargă bine.“
Raluca Cristian, psiholog
5. Pasiv agresivitatea
Mai departe, atunci când, din diferite motive, alegi să te prefaci că nu există unele probleme și aduni continuu frustrări și dezamăgiri care la un moment dat se transformă în reproșuri printre dinți, aceasta este o formă de pasiv-agresivitate extrem de dăunătoare unui cuplu. Lipsa conflictelor nu arată neapărat că relația ta funcționează. Conflictele, oricât de mult le antipatizăm, sunt surse esențiale de creștere într-un cuplu, atunci când ele sunt gestionate corespunzător.
„Pasiv-agresivitatea se instalează treptat-treptat după ce fantezia și îndragosteala se metamorfozează și lasă mai mult spațiu realității de zi cu zi: invitația la asumare și maturitate poate fi ușor trecută cu vederea de cei care bagă capul în nisip sperând că ceea ce nu știi nu te doare și adunând frustrări, regrete și dezamăgiri care se transformă apoi în reproșuri, acuze, răceală, furie. Însă și lipsa conflictelor și a discuțiilor de orice fel, acea mândrie a unor cupluri: «noi nu ne certăm niciodată» este un semn de disfuncționalitate, nu de armonie – întrucât suntem oameni unici și de sine stătători – este greu de crezut că nu ne diferențiază nimic niciodată care să merite să ne reîntâlnim în limitele, dorințele, individualitățile noastre. Conflictele sunt, așa cum spunem și în terapia IMAGO, o șansă de a crește și a ne dezvolta, deci în niciun caz nu sunt ceva de evitat, cu siguranță nici de provocat, însă, atunci când apar – sunt de abordat, comunicat, negociat, crescut, luat decizii ș.a.m.d.“, ne-a mai spus Sabina Strugariu.
Capcana așteptărilor nerealiste
Dintr-o altă perspectivă, există situații când așteptările nerealiste ne pot duce pe o pistă greșită. „De exemplu, poți ajunge să crezi că, dacă te plictisești, ceva nu e bine în cuplu și poți fi tentat să abandonezi relația. Însă plictiseala nu e întotdeauna un semn că relația nu mai merge – deși poate fi și asta, dacă e asociată cu lipsa interesului, a afecțiunii și atenției către celălalt. Dar poate fi un semn de stabilitate și de predictibilitate care face ca o relație să fie bună. Însă, dacă tu ești o persoană obișnuită să trăiască senzații tari și ai avut, în trecut, relații marcate de suișuri și coborâșuri, vei percepe această plictiseală ca pe un sentiment extrem de neplăcut și de amenințător, doar pentru că e ceva necunoscut ție până acum.“, explică Raluca Cristian.
Uneori avem impresia că, doar pentru că am ajuns la vârsta maturității si personalitățile ne sunt în mare parte structurate, nimic nu se mai poate schimba, continuă Sabina Strugariu. „Considerăm că am ajuns la noi înșine și, prin urmare, cel/ cea de lângă noi rămâne la fel ca în ziua în care l-am ales/ am ales-o. În realitate, suntem mereu «work in progress», cum spun americanii (și bine spun) și e important să ne luăm timp și să ne dăm timp să verificăm cu noi înșine și cu partenerul/ a dacă evoluăm în direcții similare. Dacă o dată cu mutatul împreună, apariția copiilor, schimbatul casei/ jobului/ aspectului fizic, aflarea unui diagnostic, pierderea unui părinte și alte asemenea, ceea ce ne dorim și asteptăm de la celălat este încă pe masă sau nu. Să fim sinceri cu noi și cu celălat pentru a nu aștepta momentul în care punem cap la cap semnale mici care, o dată produs dezastrul au sens, dar înainte păreau prea mici pentru a le trece cu vederea.“
Ce e de făcut când unul dintre parteneri nu acceptă despărțirea
Să zicem că am ajuns la concluzia că relația chiar nu mai merge. Se prea poate să apară un alt scenariu: unul dintre parteneri nu acceptă despărțirea. Poate că el nu consideră că semnele subtile sunt relevante, sau își dorește (și crede) că mai aveți (mai meritați) o șansă.
„Una dintre cele mai comune reacții după o despărțire-surpriză este de a nu accepta explicația oferită. Persoana îți oferă un motiv, dar este unul pe care nu vrei să-l auzi, așa că începi să despici firul în patru” explică Lori Gottlieb, psihoterapeut, citată de publicația The Atlantic. Cel care este părăsit tinde să găsească o explicație și o soluție-instant, dintr-un sentiment de negare a realității. Ceea ce poate fi extrem de eronat pentru tine și pentru celălalt.
În articolul „Nu înțeleg de ce m-a părăsit.“ Cum gestionezi o despărțire surpriză poți afla mai multe despre ce e de făcut când unul dintre parteneri nu acceptă despărțirea.
Orice ar fi, discută cu partenerul tău
Auzim aproape obsesiv cât de important este să discuți cu partenerul tău, oricare ar fi statusul relației tale. Însă acesta este unul dintre marile adevăruri ale relațiilor. Iar în cazul semnelor subtile care ne indică nereguli sau provocări, cu atât mai mult comunicarea este primordială.
„Nu degeaba spunem că sunt semne subtile. Ci pentru că pot fi dificil de sesizat și pentru că ne putem înșela în privința lor. Așa că, dacă ai suspiciuni, pur și simplu deschide discuția cu partenerul tău și împărtășește-i îngrijorarea. Dacă te simți mai mereu amenințat de pierderea relației și ai avut mai multe discuții cu partenerul, care îți spune că nu e nimic în neregulă, caută ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut care te poate ajuta și să vezi lucrurile mai clar, dar și să reduci anxietatea“, încheie Raluca Cristian, psiholog.
Asta și pentru că, revenind la Alain de Botton, știm mult prea multe despre modul cum începe iubirea și prea puține despre cum ar putea continua și cum ar putea să se termine.
