Crezi că totul este perfect, apoi, într-un minut, ești copleșit de vestea unei despărțiri ireversibile. Durerea respingerii și a pierderii unui partener romantic este cu atât mai mare când apare sub forma unui șoc, când te prinde nepregătit. Cum poți gestiona o despărțire surpriză?
„A fost un șoc pentru mine. Cu o seară înainte mi-a spus că mă iubește, a doua zi mi-a zis că vrea să ne despărțim”, spune Ana, în vârstă de 35 de ani, la câțiva ani după una dintre cele mai dureroase despărțiri pe care le-a trăit. „Încă mi se face pielea de găină când mă gândesc.”
„Părea că totul merge bine, apoi, într-o zi, mi-a zis să mergem la o cafea, a început să plângă spunându-mi că nu mai poate să continue așa”, povestește și Adrian. „Pentru mine, totul era perfect. Locuiam împreună, ieșeam cu prietenii, mergeam în vacanțe, râdeam des”, mai spune Adrian parcă și acum surprins de motivele despărțirii. „A zis că nu mai era fericită de mult timp. Nu mi se părea așa.”
Maria a experimentat același tip de despărțire-șoc doar că, de data asta, ea a fost de cealaltă parte a baricadei: „Lucrurile nu mai funcționau de ani de zile, am tot tras de relație până când am cedat. Când i-am spus că vreau să divorțăm, era atât de surprins, nu realizam dacă s-a prefăcut tot timpul că nu vede că relația noastră se destramă sau pur și simplu el nu a simțit niciodată așa.”
În toate cele trei povești de iubire, indiferent de pe ce scaun privești lucrurile, se repetă același tipar: unul dintre parteneri pare că nu a fost conștient de nefericirea partenerului și, implicit, nu a prevăzut iminentul final. Ceea ce amplifică durerea provocată de orice despărțire.
„Mi-a spus că mă iubește chiar și după ce m-a anunțat că se mută. Doar că nu mă mai iubea ca pe un partener, ci mai mult ca pe un frate. Am încercat aproape un an să reiau legătura, să discut mai mult cu ea ca să înțeleg ce s-a întâmplat cu adevărat, de ce nu puteam fi împreună dacă mă iubea”, mai explică Adrian.
Adrian a fost tot timpul atent, răbdător și permanent disponibil emoțional pentru partenera sa, conform mărturisirilor sale. Cu toate acestea, a conștientizat în timp că poate nu a fost foarte atent la nevoile ei. „Pentru mine era totul simplu: o iubeam, mă iubea, ne vedeam de viața de zi cu zi. Nu voiam mai mult, nu înțelegeam că are nevoie de altceva.”
Citește și: „Am divorțat și sunt fericită cu asta”
Prima etapă a șocului
Dacă ai trăit o astfel de experiență, cu siguranță știi cum se simte: inima îți sare din piept, ai senzația că creierul ți se blochează, transpiri sau ai frisoane.
Într-o primă etapă a șocului, nu știi ce să răspunzi sau cum să accepți această nouă realitate. Iar ce e mai rău tocmai urmează.
Te întrebi: „Cum de nu mi-am dat seama că partenerul meu era nefericit?!”. Tu credeai că totul era în regulă, iar în timpul acesta el își petrecea timpul calculând cum să încheie relația.
De parcă tu stăteai liniștit pe marginea unei prăpastii și cineva te-a împins pe neașteptate. Și de aici, o adevărată luptă cu tine și cu el.
Cele mai comune reacții în urma „despărțirilor-surpriză”
Orice despărțire implică un amalgam de emoții cărora li se spune generic „emoții negative”: sentimentul de pierdere, durere, confuzie, iluzia reconcilierii. Și nu puțini oameni se concentrează după o despărțire pe înțelegerea până la cel mai mic detaliu a ceea ce s-a întâmplat cu speranța că așa, despicând chirurgical relația, fie vor reuși să o închidă și să nu mai sufere – varianta nedorită, fie o vor putea recupera și repara – cea mai dorită variantă.
Doar că acesta nu este cel mai bun mod de a trece peste o despărțire, susține Lori Gottlieb, psihoterapeută și autoare a mai multor cărți devenite bestseller, precum „Poate ar fi bine să discuți cu cineva/ Maybe You Should Talk to Someone”.
„Una dintre cele mai comune reacții după o despărțire-surpriză este de a nu accepta explicația oferită. Persoana îți oferă un motiv, dar este unul pe care nu vrei să-l auzi, așa că începi să despici firul în patru.”
Lori Gottlieb, psihoterapeut, citată de publicația The Atlantic
De exemplu, fosta ta iubită/fostul tău iubit îți poate spune că, în ciuda tuturor aspectelor pozitive ale relației voastre, își dorește altceva. Nu contează cât de specifică sau, din contră, cât de abstractă este explicația oferită, cel mai probabil nimic din ce ar putea spune nu te va satisface.
Sau partenera ori partenerul spune că vrea să simtă mai multă pasiune, cel părăsit cel mai probabil va contraargumenta că, de fapt, există o chimie uluitoare. Dacă ea/el spune că vrea mai multă liniște, cel mai probabil, cel părăsit va susține că doar în urmă cu câteva zile relația a avut parte de multă liniște.
Cel care este părăsit tinde să găsească o explicație și o soluție instant, dintr-un sentiment de negare a realității.
Citește și: 10 comportamente de evitat după o despărțire
Prezent și viitor în despărțire
Una dintre capcanele despărțirilor în general și cu precădere a celor în care unul dintre parteneri nu a văzut sau nu a vrut să vadă iminentul sfârșit constă în concentrarea pe durerea din prezent: adică pierderea ritualurilor zilnice, cum ar fi faptul că nu mai gătiți împreună cina, nu vă mai uitați la Netflix în fiecare seară, nu vă mai spuneți „Noapte bună” când vă puneți în pat.
Iar obsesia pentru gesturile mici (lipsa lor) nu mai permite o viziune de viitor. Apar întrebări de genul: „De ce nu vrea să se mai întâlnească cu mine măcar o dată?“ „Oare îi este dor și ei/lui de mine?“ „Ce face acum?“ „Se gândește la mine?“.
Și psiholog Iulia Barca a explicat pentru SmartLiving.ro, aici, despre importanța pierderii cursului vieții și etapele doliului care sunt parcurse de asemenea și de cei care se despart:
„Lauren Ogren, psihoterapeut din California, specializată în terapiile de cuplu și familie, vorbește despre pierderea cursului vieții, așa cum erai familiarizat/ă cu ea, despre deplângerea amintirilor legate de trecut, dar și renunțarea la visurile și dorințele legate de viitorul care includea „acea” relație de cuplu. Fiind vorba despre un doliu în urma despărțirii, etapele lui (negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea) nu sunt liniare, nici predictibile.“
Iulia Barca, psiholog
Există o diferență foarte mare între iubire, pierdere, durere și obișnuința de a locui cu cineva. Apoi, te poate ajuta mai mult să deplângi posibilul viitor al relației decât prezentul sau trecutul acesteia.
„Desigur, trebuie să plângi prezentul cu toate tabieturile lui, dar există o diferență între sentimentele de iubire și «locuință». Apoi, este mult mai sănătos să plângi pierderea viitorului unei relații pentru a putea merge mai departe cu mai multă ușurință și pentru a construi un viitor nou”, consideră Lori Gottlieb.
Dacă rămâi paralizat în prezent fără să te adaptezi la un nou viitor, realitatea se distorsionează, mai explică autoarea.
Acceptarea explicației – primul pas
De fapt, nicio explicație nu îți va înlătura durerea și, cu siguranță, nu numai că nu o înlătură, dar neacceptarea explicației pe care ai primit-o, oricare ar fi ea, nu face decât să prelungească suferința și agonia.
Vei petrece zile, săptămâni și luni încercând să treci peste despărțirea din mintea ta într-o buclă infinită de confuzie, încercând să analizezi și cele mai mici detalii, explică psihoterapeut Lori Gottlieb.
„În schimb, pentru a merge mai departe, trebuie să recunoști un adevăr dificil și greu de digerat: cineva poate iubi multe trăsături de-ale tale, și totuși să nu vrea să-și petreacă viața alături de tine. Poți fi atrăgător și interesant și amabil și iubitor – pe scurt, o partidă perfectă – și totuși să nu fii partenerul potrivit pentru fostul tău iubit.”
Lori Gottlieb, psihoterapeut
Doar momenul când accepți un astfel de adevăr crud poate să oprească vortexul din minte ta, obsesiile care se nasc, ghicitul și presupozițiile.
Fostul tău partener nu este antidotul suferinței tale
„I-am tot repetat că vreau să divorțăm, că sunt nefericită din varii motive, că nu mă mai simt vie, că am murit pe interior. Dar el nu făcea altceva decât să insiste să rămân oricum alături de el pentru că va fi bine. Pentru că nu poate trăi fără mine”, povestește Maria.
Durerea despărțirii și neputința înțelegerii și acceptării că partenerul tău nu mai simte așa cum o faci tu poate naște un fel de narcisism toxic. Totul se învârte dintr-o dată doar în jurul suferinței tale.
Uneori duce la o formă de idealizare a relației și de căutare asiduă a argumentelor care arată că, contrar a ceea ce ți s-a spus, relația ta nu s-a deteriorat la modul concret. Îți amintești dintr-o dată numai (și toate) aspectele minunate, ignorând orice aspect negativ. Începi să crezi că partenerul tău are nevoie de ajutor, poate nu este foarte bine cu el însuși și tu îl poți ajuta să își revină. Și, mai periculos, senzația că antidotul pentru suferința ta este doar el, partenerul.
Doar că niciunul dintre aceste drumuri pe care poți începe să explorezi nu îți va atenua suferința, din contră, o va amplifica.
Psiholog Andreea Enăchescu face diferența între iubire și suferință, explicând pentru SmartLiving.ro, aici, de ce le confundăm adesea:
„Psihanalistul Sigmund Freud afirma că «nu suntem nicicând mai vulnerabili în fața suferinței decât atunci când iubim». Atunci, firesc, ne este greu să înțelegem acest concept că «iubirea nu înseamnă suferință». În realitate, adesea, suferința este o consecință a pierderii iubirii și nu a prezenței ei. Durerea emoțională nu este doar dramatism, iar studiile arată că ea este resimțită precum o durere fizică, câteodată mai acut, activând aceiași centri din creierul nostru ca în cazul celei din urmă.”
Andreea Enăchescu, psiholog
Prin urmare, deși manifestată chiar și la nivel fizic, adică nu doar o închipuire, suferința apare odată cu scăderea stimei de sine, pierderea încrederii în propria persoană, nevoia de control, instalarea mai multor dependențe și a neputinței.
„Intrăm în aceeași capcană mentală care face parte din viața noastră, avându-și rădăcinile în trecut”, consideră psiholog Andreea Enăchescu.
Nicio relație nu este sau nu a fost ideală dacă unul dintre parteneri nu o mai vrea, oricât de dificil este să acceptăm asta. De fapt, singurul antidot pentru suferința ta ești doar tu, consideră psihoterapeutul Lori Gottlieb.
Despărțirile au o notă de ambiguitate
Lipsa concretului ce definește numeroase, dacă nu chiar toate despărțirile într-o formă sau alta, face ca durerea să fie copleșitoare. Persoana pe care o iubești nu a murit (un element concret), dar se simte de parcă ar fi murit (element ambiguu). Ea este în viață și totuși nu o mai poți vedea, nu o mai poți întâlni.
Acesta este paradoxul despărțirilor: te fac să cauți evidențe pragmatice, concrete când ele în sine sunt extrem de ambigue.
Trebuie să renunți la a căuta concretul, materialul, și să accepți natura abstractă a despărțirilor. De aceea, vindecarea necesită timp și implică o doză uriașă de autocompasiune și răbdare cu durerea ta.
„Cu cât adaugi mai puțină suferință de tipul căutării răspunsurilor corecte, cu atât durerea se atenuează mai repede. Pe măsură ce se întâmplă asta, vei începe să umpli golurile pe care le simți atât de acut cu moduri de gândire ceva mai productive, activități care te interesează și conexiuni sociale care îți hrănesc sufletul și mintea. Toate acestea, la rândul lor, te vor ghida să găsești partenerul potrivit pentru tine”, spune psihoterapeutul Lori Gottlieb.
Apoi, chiar înainte de toate, adresează-ți ție însuți următoarele întrebări, conform psihologului Jill P. Weber, citată de publicația Psychology Today.
S-ar putea ca răspunsurile lor să îți arate că nu trebuia să fii chiar atât de surprins(ă) de decizia partenerului/partenerei.
Întrebările pe care să ți le adresezi
A vorbit partenerul tău vreodată cu tine despre aspectele negative ale relației?
Cei care iau decizii de acest gen, care își surprind partenerii cu despărțiri pe nepusă masă încearcă de-a lungul relației să își comunice sentimentele, dar, pentru că evită emoțiile negative, se opresc imediat cum observă că partenerul lor se supără sau începe să sufere.
Era partenerul tău un people-pleaser? Îți spunea greu „Nu”?
Blindsiders (n.r. – termen folosit în engleză pentru cei care produc despărțiri-surpriză) sunt de obicei persoane care doresc în mod compulsiv să facă pe plac celor din jur. Nu critică pe nimeni, își interiorizează emoțiile, toate pentru a fi plăcut de ceilalți. Ca un fel de oală sub presiune care la un moment dat explodează. Pentru că toate emoțiile suprimate îi copleșesc dintr-o dată, pot lua decizii-surpriză pentru cei din jur.
Eviți emoțiile puternice în general?
Ești în contact cu emoțiile tale de obicei? Te gândești din când în când cum te simți sau cum se simte partenerul tău? Sentimentele conștientizate (sau nu) devin măsura relațiilor tale. Cu cât ești mai conștient de propriile emoții, cu atât mai ușor îl vei înțelege pe partenerul tău.
Au existat în relația ta probleme pe care le-ai ignorat?
Privește-ți relația dur, rece, de la distanță, măcar pentru câteva minute. Dacă ai fost luat prin surprindere sau, altfel spus, ai fost orbit de-a lungul relației, e foarte posibil să fi ascuns sub preș unele probleme.
Nu te pune nici pe tine, nu îl pune nici pe partener pe un piedestal. Despre ce probleme nu ați vorbit niciodată, de fapt? Ce v-ați spus despre aceste probleme într-un limbaj non-verbal?
Fiecare despărțire are povestea ei. Cu cât vei încerca mai mult să percepi versiunea ei completă, cu atât mai ușor o vei gestiona.
