5 strategii surprinzătoare care îți pot îmbunătăți relația de cuplu

Fugim de singurătate, dar tocmai în singurătate avem ocazia să ne cunoaștem mai bine, să ne dezvoltăm autonomia și să ne dezvoltăm personal, așa încât nu vom mai căuta salvare într-o relație de cuplu. Iată câteva strategii pentru a-ți îmbunătăți relația de cuplu care te pot surprinde.

Oferiți-vă spațiu pentru a crea apropiere

Poate la o primă privire să dăm spațiu partenerului sună a distanțare în cuplu, nicidecum la apropiere. Totuși, acest spațiu înseamnă înțelegere, acceptare și susținere față de partener/ă astfel încât acesta/aceasta să își poate urma interesele personale care contribuie la dezvoltarea personală. Fie că vorbim despre interese educaționale sau profesionale, de un hobby sau prieteni diferiți de ai tăi/ai voștri, independența este necesară unei relații sănătoase. Când fiecare dintre parteneri susține independența sau autonomia celuilalt, vor avea o comunicare mai bună (mai multe de împărtășit), iar conectarea mai bună duce la o apreciere mai profundă și la intimitate.

„Chiar și prietenii mei îmi atrăgeau atenția că muncesc prea mult și că am un program dificil pentru orice partener… dacă îmi doresc unul. Eram singură, îmi plăcea programul pe care îl aveam, îmi dezvoltam partea profesională și, deși înțelegeam că programul meu poate fi incomod pentru un partener, știam că nu aș construi o relație care m-ar îngrădi din acest punct de vedere. Până la urmă contează calitatea timpului petrecut împreună, nu cantitatea neapărat. Când l-am cunoscut pe Gabriel, am avut parte de această înțelegere încă de la început. Mai mult, el lucrând pe cont propriu, ne armonizăm programul așa încât să petrecem și timp împreună. Pentru mine a fost și este un aspect important al relației noastre.” spune Alexandra, 41 de ani, din București. 

Atașamentul anxios dependent și dependența emoțională duc în cele din urmă la sufocarea partenerului cu așteptările noastre și nevoile pe care le avem. Ne oferim cu totul și ne așteptăm la simbioză în cuplu, sau cel puțin la aceeași reciprocitate. Nu ne dăm seama că dând totul, ne rămâne prea puțin pentru noi și ajungem să modelăm celuilalt tocmai faptul că noi funcționăm… cu puțin.

Când susținem independența fiecăruia, contribuim la interdependența noastră. Să facem un joc de imaginație: Cum se simte un copil pe care părintele îl încurajează să exploreze și să fie autentic, asigurându-l de iubirea și susținerea lui necondiționată și cum se simte un copil protejat excesiv, căruia i se interzic lucruri sau altfel va suporta consecințele? Nu mă gândesc să devenim părinți pentru partenerul de cuplu, dar să vedem această dinamică din perspectiva relațiilor și a efectului pe care anumite comportamente îl au asupra stării noastre și încrederii pe care o avem în relația respectivă.

Un angajament romantic pe care îl trăim pozitiv și avem dorința de a-l realege mereu devine o forță vitală a cuplului, versus un angajament restrictiv, condiționat. Iar aici, să nu uităm că pentru o relație mai puternică și echilibrată contează munca noastră interioară și flexibilitatea de care dăm dovadă. Așadar, iată câteva strategii pentru o relație de cuplu mai bună.

Acceptați-vă imperfecțiunile pentru a avea o relație mai bună 

Să încercăm să fim perfecți, să avem partenerul perfect sau relația perfectă sunt toate încercări sortite eșecului, dar și dăunătoare sănătății psiho-emoționale și conectării dintre doi parteneri. Iar dacă te gândești când citești aceste rânduri că „nu am vrut vreodată o relație perfectă”, află că perfecționismul nu înseamnă doar standarde nerealiste, ci aplecare către critică și intoleranță la greșeală și eșec, procrastinare, ignorarea lucrurilor pozitive și concentrare asupra celor negative, respingerea complimentelor și ignorarea succeselor mici. Perfecționism, în acest caz, poate însemna și așteptarea ca o relație să semene cu povestea din mintea ta despre cum este sau ar trebui să fie o relație. 

Acceptarea imperfecțiunilor este echivalentul unei vieți de cuplu liniștite, satisfăcătoare. Este ceea ce permite conectarea autentică în cuplu și o legătură durabilă, bazată pe încredere și acceptare. Desigur, anumite comportamente le putem schimba, însă vânarea greșelilor celuilalt sau a ceea ce percepem noi ca fiind greșeli creează distanță, înstrăinare, resentimente și este o practică periculoasă într-o relație de cuplu. Acceptarea este una dintre nevoile noastre de bază.

Odată ce învățăm să acceptăm imperfecțiunile, se vor diminua motivele de conflict, nu vom mai folosi critica, nu vom dezvolta așteptări negative de la cealaltă persoană și vom cultiva iertarea, esențială în orice relație. Îmbunătățirea unei relații se bazează tocmai pe acceptarea imperfecțiunilor.

Vreți o relație armonioasă? Certați-vă!

Sună paradoxal, nu? Precum un război menit să apere pacea… Problema într-un cuplu nu sunt certurile, ci modul în care avem dezacorduri sau neînțelegeri. Adresarea directă a unei probleme, atunci când apare, înseamnă comunicare clară, stabilirea granițelor sănătoase în cuplu și verbalizarea nevoilor fiecăruia, iar studiile arată că un conflict este un mod de a preveni resentimentele față de celălalt și de a construi o fundație mai solidă. 

„Am învățat din propria experiență că lipsa conflictelor sau a discuțiilor contradictorii nu înseamnă neapărat o relație armonioasă, ci una în care cel puțin unul dintre noi nu își spune punctul de vedere și nu își comunică nevoile. Eram într-o relație de doi ani de zile când ne-am certat prima dată… și a fost definitivă ruptura. Ceea ce părea armonie, era de fapt o acumulare de resentimente din partea partenerului meu care se aștepta să fiu „altfel” din multe puncte de vedere… pe care, însă, nu mi le transmitea și mie. Nu pentru că m-aș fi modelat după gustul lui, dar cu siguranță am fi negociat și urmărit găsirea unor compromisuri sănătoase. Am aflat ulterior că el aștepta să îmi dau eu seama. Încă nu îmi e clar de ce anume, însă am devenit mai vocală în relația mea prezentă și am schimbat la mine teama de conflict, care a permis ceea ce s-a întâmplat anterior.” povestește Dana, 34 de ani, din Botoșani.

Se spune că uneori este necesar să dărâmi ceva pentru a reconstrui mai trainic. Certurile constructive presupun asertivitate, respectiv să vorbim despre ceea ce ne supără fără a critica sau leza drepturile celeilalte persoane. Să considerăm certurile ca situații în care putem comunica anumite probleme, nu de a ventila emoții negative. Desigur, există momente în care ridicăm tonul, în care emoția devine intensă, dar putem lua o pauză, ne putem ocupa de ceea ce simțim, pentru a putea comunica ulterior.

După un conflict, mai ales dacă a avut loc sub umbrela unor emoții intense, să nu apelăm la tehnica struțului. Să nu ne prefacem că „a trecut” doar pentru că nu mai ridicăm tonul și nu mai suntem supărați, dacă  simțim că problema nu este adresată complet, iar soluția nu a fost găsită. După certuri, discuțiile reparatorii sunt cele care vor salva o relație. Discuțiile în care ne responsabilizăm pentru partea de vină, fără a învinovăți pe celălalt, în care ne cerem iertare, în care discutăm cu calm despre rezolvare. Conflictul poate facilita o mai bună înțelegere, iar cuplurile care se pot numi fericite știu să îl transforme în unealtă de creștere și dezvoltare, nu de distanțare în relație.

Fii vulnerabil/ă pentru a prinde putere în cuplu

Poate părea înfricoșător să lăsăm garda jos și să permitem altcuiva să ne descopere în varianta noastră vulnerabilă, însă baza oricărei relații sănătoase este încrederea. Vulnerabilitatea nu este o boală și nu trebuie tratată ca atare. Cu toții suntem vulnerabili, cu atât mai mult când ne atașăm de o persoană, iar modul în care putem proba relația în care ne aflăm este această expunere, pentru a observa cum este tratată vulnerabilitatea noastră. De aici se naște intimitatea emoțională autentică, din împărtășirea fricilor și nesiguranțelor, iar iubirea din partea celuilalt nu vine pentru că suntem perfecți, ci pentru că suntem autentici.

De multe ori, la începutul unei relații, aproape inconștient, din dorința de a arăta „părțile noastre cele mai bune” sau din credința interioară că suntem dificili și greu de iubit, nu permitem celuilalt să ne vadă complet, autentici, vulnerabili. Fără să ne dăm seama, ajungem adesea în relații cu oameni atrași de acea mască a noastră, de putere, autosuficiență, independență, lipsă de greșeală. Iar când ne simțim pregătiți să fim vulnerabili putem fi dezamăgiți, partenerul/a fiind luat/ă prin surprindere de această latură a noastră. 

Nu, nu putem fi vulnerabili oricând și cu oricine, dar dacă vrem să dăm o șansă reală relației și vrem să ne clarificăm asupra partenerului ales, atunci e necesar să ne permitem să fim vulnerabili. Acest lucru permite susținerea reciprocă în relație, vindecarea rănilor emoționale (cândva, în experiența noastră relațională, am învățat că suntem în siguranță doar dacă nu suntem vulnerabili) și ne ajută să construim o relație mai puternică. Puterea în relație vine din curajul de a fi sinceri și deschiși față de cealaltă persoană.

Dacă vrei să fii auzit, învață să asculți

Ascultarea activă este o abilitate pe care mulți dintre noi o avem de îmbunătățit. Să ascultăm fără a emite judecăți, fără a pregăti răspunsuri, fără a deveni defensivi sau ofensivi când nu ne place conținutul comunicării, sunt pașii necesari pentru a dezvolta moduri de a comunica mai eficient în cuplu.

O bună comunicare este baza unei relații de durată, iar buna comunicare nu înseamnă nicidecum să fim mereu de acord sau să avem numai opinii pozitive unul despre celălalt. Tot ca parte din dependența emoțională și atașamentul anxios dependent este și așteptarea că, dacă celălalt mă iubește, nu va avea niciodată un feed-back negativ la adresa mea. Dar dacă nu accept critica înseamnă doar că am o stimă de sine scăzută și multă neîncredere în mine, nu că aș fi perfect/ă. O bună comunicare nu înseamnă neapărat să vorbim mai mult, ci să devenim ascultători mai buni. 

Chiar dacă o ascultare activă ne duce cu gândul că suntem pasivi într-o conversație, aceasta ajută cealaltă persoană să se simtă înțeleasă, valorizată, apreciată. Ascultarea activă presupune și curiozitate față de experiența pe care ne-o împărtășește cealaltă persoană, precum și dorința de a înțelege, în special dacă în respectiva comunicare sunt adresate nemulțumiri în cuplu sau comportamente ale noastre care dăunează partenerului/partenerei și relației. Când ne auzim unul pe celălalt ne înțelegem mai bine nevoile și suntem mai puternici în fața problemelor inevitabile în cuplu.

Când avem un parteneriat sănătos, bun pentru noi, știm că suntem parte dintr-o echipă și ne trăim viața mai armonios. Când învățăm să iertăm, să acceptăm diferențele, să respectăm persoana de lângă noi și să ne dorim să îi fim alături, susținând-o și încurajând-o, avem șansa să dezvoltăm acea complicitate necesară unei vieți de cuplu satisfăcătoare.