Impulsiv, emoțional sau rațional? Care sunt cele trei straturi ale creierului și care dintre ele deține controlul?
Este complicat să ne înțelegem creierul, întrucât totul este interconectat, dar în mijlocul complexității acestui organ, Robert Sapolsky, profesor la Universitatea Stanford din SUA și autor, vorbește despre o cale simplificată de a ne gândi la anumite aspecte ale funcționării lui când vine vorba despre comportamentele noastre. Iată cele trei straturi ale creierului, cum comunică între ele și cum putem influența această comunicare.
Cele trei straturi ale creierului
Fizicianul american și cercetător în domeniul neuroștiințelor Paul MacLean avansează ideea de creier tripartit (triunitar – „triune brain” în limba engleză), alcătuit din ganglionii bazali (complexul reptilian), sistemul limbic (complexul paleomamalian) și neocortexul (complexul neomamalian). Potrivit acestui model, ganglionii bazali sunt responsabili de instinctele primare, sistemul limbic este responsabil de emoțiile noastre, iar neocortexul este responsabil pentru gândurile obiective și raționale.
În privința creierului reptilian (ganglionii bazali) nu suntem diferiți de o șopârlă, întrucât complexul are aceeași funcție și este cea mai veche structură, fiind asociat cu reglarea internă (dacă temperatura corpului se schimbă, simte acest lucru și cauzează transpirație sau tremur). Este responsabil de acțiuni precum eliberarea hormonilor sau monitorizarea glicemiei.
Putem apoi considera stratul următor, respectiv sistemul limbic, partea emoțională a creierului. Acesta este deja apanajul mamiferelor, șopârlele nefiind cunoscute pentru viața lor emoțională bogată, spune profesorul Robert Sapolsky.
O meta-analiză din 2019 ar contrazice această perspectivă, demonstrând că anxietatea, stresul, entuziasmul, frustrarea, durerea și frica sunt emoții prezente și în cazul reptilelor, lucru care pune sub reflector experiențele lor în captivitate și nevoile pe care le au. Cel de-al treilea strat, neocortexul, este cea mai recent dezvoltată parte a creierului și controlează raționamentul.
Cine comandă cui?
Din punct de vedere al funcționării noastre, ne putem gândi simplist la fluxul comenzilor: stratul al doilea, sistemul limbic, poate activa ganglionii bazali (stratul unu) – întrucât stările emoționale cauzează activarea creierului reptilian care va replica prin semnale fiziologice (avem, spre exemplu, o reacție de stres nu pentru că ne reacționează corpul pentru a regla o funcție internă, ci pentru că am asociat o emoție unei situații externe sau unui gând).
Apoi, ne putem raporta la stratul al treilea, aria corticală care comandă sistemului limbic să aibă un răspuns emoțional în urma modului în care percepe mediul extern (sau intern) întrucât transformă cogniția abstractă într-un răspuns emoțional (atunci când ne uităm la un film și reacționăm emoțional, deși ceea ce vedem sunt niște pixeli).
Neocortexul poate influența și primul strat, când vedem ceva supărător sau ne gândim la ceva ce ne afectează negativ – spre exemplu, teama de moarte, de a ne înceta bătăile inimii, ne poate cauza o creștere temporară a ritmului cardiac. Nu ești hipotensiv, nu ai glicemia scăzută, practic nimic din funcționarea organismului nu justifică reacția creierului reptilian, ci o stare cognitivă anume.
Neocortexul este mereu în control?
În timp ce ganglionii bazali sunt cea mai veche structură, neocortexul pare cea care ar deține mai mult control asupra deciziilor și comportamentelor noastre. Dacă sunteți curioși de modul în care creierul reptilian ne poate influența necortexul, gândiți-vă cum luați decizii atunci când vă este foame. Sub imperiul foamei, suntem înclinați să judecăm mai aspru, să fim mai duri, de asemenea, devenind și irascibili sau furioși (sistemul limbic este activat și el de ganglionii bazali).
Așadar, dacă ne gândim că acest complex reptilian nu ar trebui să aibă influențe asupra neocortexului, profesorul Sapolsky subliniază influența importantă a acestuia. De asemenea, să ținem cont să nu luăm decizii sub imperiul emoțiilor, aceasta fiind influența sistemului limbic asupra cortexului, fiind știut faptul că stresul sau alte emoții puternice ne determină să luăm decizii impulsive sau de-a dreptul proaste, chiar dacă pe moment ne par potrivite.
Cum putem controla interacțiunea celor trei straturi ale creierului
Comunicarea, transmiterea informațiilor este încorporată în biologia acestor straturi definite de dr. MacLean. Interacțiunea dintre ele pare un proces mecanic, chiar inconștient, dar cum putem conștient (prin intermediul cortexului) regla o emoție (sistemul limbic)? Simplu, spune prof. Sapolsky. Să ne gândim la cel mai minunat lucru care ni s-a întâmplat în trecut, iar cortexul ne va evoca o amintire care va antrena sistemul limbic, care îi va ține isonul cu o emoție pozitivă.
Similar, să ne gândim conceptual la o problemă serioasă fie legată de propria mortalitate sau de încălzirea globală, va activa și creierul reptilian și vor exista modificări fiziologice în consecință. Ceva mai greu este să activăm în sens invers.
Să ne imaginăm că avem hipertensiune arterială, iar calea cea mai utilizată de a regla valorile crescute este să luăm tratament medicamentos. Putem însă să folosim tehnica de biofeedback și să ne amintim unul dintre cele mai fericite momente din viața noastră, despre una dintre vacanțele cele mai frumoase sau că suntem într-un loc încântător, iar dacă vom apela la aceste gânduri, în mod natural bătăile inimii vor încetini ritmul, iar tensiunea arterială va scădea.
Evident, baza biofeedback-ului este să învățăm ce tip de stare conștientă putem evoca pentru a activa creierul reptilian într-o direcție bună pentru sănătatea noastră și să repetăm exercițiul până reușim să aplicăm tot mai bine tehnica în situații stresante, care ne cresc tensiunea. Astfel are loc reglarea conștientă a unei părți extrem de autonome a creierului nostru, numită complexul reptilian.