„Cuplurile vin deseori la specialist crezând că e ceva grav.“ Principalele 5 probleme în cuplu și soluții de la sexologi și psihologi
Fie că e vorba de libido scăzut sau de conflicte nerezolvate, unele probleme în cuplu pot rupe relația sau o pot întări. Diferența o face doar modul în care le abordăm, au fost de acord specialiștii sexologi și psihologi prezenți la conferința Smart Couple, organizată de SmartLiving.ro.
1. Problemele cu libidoul
Cuplurile de durată pot trece prin perioade în care intimitatea lipsește. Motivele sunt foarte diverse, dar important e să știm că astfel de perioade sunt normale, seceta sexuală în cuplu e un fenomen pe care specialiștii îl întâlnesc adesea și nu înseamnă că a dispărut iubirea.
Dincolo de obișnuință, monotonie, lipsa provocărilor în cuplu, mai e și declinul natural al hormonilor responsabili cu dorința: „Testosteronul este principalul motor al dorinței, al libidoului în cazul bărbaților. La doamne, principalul motor sunt estrogenii“, a explicat dr. Radu Mihalca, medic primar endocrinolog, cu competență în andrologie și medicină reproductivă, specializat în sexologie în Italia. Invitat la conferința Smart Couple, organizată de SmartLiving.ro, dr. Radu Mihalca a explicat care sunt principalele piedici ale împlinirii sexuale în cuplurile de durată.
„Scăderile nivelului de testosteron la bărbați sunt lente și apar în timp, spre deosebire de fluctuațiile estrogenilor la femei, care sunt mai abrupte. Evaluarea libidoului presupune analize hormonale și identificarea unor potențiale afecțiuni medicale sau factori de stil de viață care contribuie la disfuncțiile dorinței sexuale”, subliniază specialistul.
Libidoul este puternic influențat de starea noastră generală
Dacă scăderea libidoului este legată de un deficit de testosteron sau de estrogeni, problema se poate rezolva prin administrarea unor terapii de substituție hormonală, însă aceasta se face sub stricta supraveghere a unui medic specialist androlog în cazul bărbaților și ginecolog în cazul femeilor.
Totuși, e important de știut că starea noastră generală influențează foarte mult activitatea hormonală și invers. „Hormonii reproductivi simt foarte mult starea noastră generală. Stresul zilnic, ratele la bancă, problemele profesionale – toate acestea pot afecta nivelul libidoului. Organismul nostru este programat să salveze întâi individul și abia apoi funcția reproductivă. Dacă nu suntem bine fizic și emoțional, dorința sexuală scade“, a precizat dr. Radu Mihalca.
Specialistul a povestit că a avut la cabinet pacienți care acuză lipsa dorinței sexuale, iar cauza principală nu este întotdeauna hormonală. În multe cazuri, stresul acumulat din viața profesională, obligațiile familiale sau presiunea financiară duc la scăderea libidoului. „Cuplurile vin deseori crezând că e ceva grav, dar, în realitate, oboseala și stresul sunt principalele probleme. Sistemul hormonal este foarte sensibil la aceste aspecte.”
„Fumatul omoară viața sexuală“
Stilul de viață ne influențează, de asemenea, viața sexuală, la fel cum o viață sexuală activă și sănătoasă este un „marker“ al sănătății generale.
Un obicei nociv, cu un impact negativ semnificativ asupra funcției sexuale și asupra libidoului îl reprezintă fumatul. Dr. Mihalca a avertizat asupra riscurilor asociate cu fumatul, care afectează sistemul vascular și, implicit, viața sexuală: „Fumatul omoară viața sexuală. Acesta afectează structura vasculară responsabilă de funcția sexuală, iar efectele se văd în timp. Mulți nu realizează că fumatul și lipsa de mișcare au efecte directe asupra vaselor de sânge, iar erecția depinde de o circulație sănătoasă”.
2. Pierderea conectării emoționale și sexuale
Psihologul Gabriela Marin, psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală și competență în sexologie clinică, întâlnește frecvent la cabinet cupluri care și-au pierdut conectarea emoțională și sexuală. Motivele pot fi conflictele nerezolvate, dar în cuplurile de durată poate fi vorba și despre schimbări în dinamica relațională.
Una dintre cauzele fundamentale ale deconectării emoționale și sexuale este lipsa comunicării clare între parteneri. „Nu își exprimă foarte clar nevoile și preferințele erotice, iar lipsa comunicării înseamnă o distanțare emoțională și sexuală. Dacă nu spun ce mi-ar plăcea și nu ajungem să negociem, distanța crește“, subliniază psihosexologul.
- Citește și: Nedreptate în dormitor: femeile în relații heterosexuale au orgasm mai rar decât bărbații – studiu
În plus, modul în care abordăm diferențele privind dorința sexuală poate afecta modul în care ne raportăm la intimitatea în cuplu. De multe ori, cuplurile au diferențe în privința dorinței sexuale, unul dintre parteneri dorind mai mult sex decât celălalt. Această incompatibilitate poate fi gestionată prin comunicare și răbdare, pentru a găsi un ritm sexual armonios, precizează specialista.
Însă „dacă unul dintre parteneri pune o presiune prea mare pe celălalt, acest lucru poate să apese dorința sexuală și să creeze tensiune. Pe de altă parte, respingerea este foarte dureroasă și la un moment dat apare chiar o formă de reprimare. De exemplu, atunci când se simt respinși, bărbații pot interpreta acest lucru ca o problemă personală și pot ajunge să se simtă mai puțin doriți sau atractivi. Este important ca discuțiile despre diferențele de dorință sexuală să nu fie purtate atunci când suntem supărați sau imediat după un act sexual nereușit, pentru că atunci suntem cei mai vulnerabili. Un mod constructiv de a comunica este prin exprimarea a ceea ce îți dorești, fără agresivitate: «Mi-ar plăcea să faci asta»“, recomandă Gabriela Marin.
3. Ne punem etichete și asta ne îndepărtează
Mulți dintre noi, pe fondul bagajelor emoționale cu care intrăm în relațiile de cuplu, au adesea tendința de a eticheta partenerul/a ca fiind „toxic”, „narcisist” sau „indisponibil emoțional”, în special în momentele de conflict.
„Etichetele sunt, de multe ori, o resursă rapidă pentru a câștiga un argument sau a scăpa de disconfortul emoțional”, spune psihologul Iulia Barca. Totuși, etichetările nu doar că întrerup comunicarea, dar și transformă relația într-o competiție pentru „rolul de victimă”. Atunci când ne simțim copleșiți de emoții pe care nu știm cum să le gestionăm, etichetarea pare o soluție simplă, însă consecințele sunt profunde: partenerul se simte invalidat, iar dialogul autentic dispare.
Conflictele nu sunt despre cine spală vasele
Conflictele din cuplu sunt rareori despre motivul aparent al disputei. În realitate, ne certăm pentru „grijă și afecțiune, recunoaștere și apreciere sau putere și control”, explică Iulia Barca. De exemplu, în loc să spui „te simt distant, nu mai ești ca la început”, poți ajunge să spui „ești narcisist”. Această etichetă nu face decât să alimenteze defensiva celuilalt. „Ideal este să ne reamintim că rolul nostru într-o relație nu este să ne diagnosticăm partenerul, ci să fim curioși și deschiși față de emoțiile și nevoile lui”, adaugă psihologul.
Gaslighting: „Realitatea mea poate să difere de a ta”
Gaslighting-ul este un termen popular astăzi, dar nu orice diferență de percepție înseamnă manipulare. „Nu suntem camere video. Realitatea mea poate să difere de a ta”, a spus Iulia Barca la Smart Couple. Într-o relație, stresul și emoțiile pot distorsiona felul în care interpretăm acțiunile celuilalt.
Spre exemplu, un partener obosit care se așază pe canapea poate fi perceput ca fiind „ignorant” sau „nesimțit” de celălalt. „Când tragem concluzii pripite și aplicăm etichete, riscăm să escaladăm conflictele, în loc să construim punți de înțelegere.” În loc să ne grăbim să acuzăm, este mai sănătos să exprimăm cum ne simțim și să lăsăm spațiu pentru clarificare.
- Citește și: „Ești toxic!“ „Ești narcisist!“ „Mă invalidezi!“ Când folosim excesiv termenii psihologici în relații?
4. Problemele de fertilitate
O problemă cu un profund impact emoțional și relațional într-un cuplu de durată o reprezintă infertilitatea. Dr. Bogdan Geamănu Trifon, medic specialist genetician în cadrul Clinicii Sante, atrage atenția că, deși fertilitatea este adesea asociată cu factori hormonali sau stil de viață, cauzele genetice joacă un rol major în diagnosticarea infertilității. „În cazul pierderilor repetate de sarcină sau al dificultăților în obținerea unei sarcini, testele genetice devin obligatorii, mai ales după ce au fost excluse alte probleme medicale”, explică medicul.
E foarte important momentul realizării investigațiilor genetice. Testele ar trebui efectuate încă de la prima pierdere de sarcină, mai ales dacă aceasta are loc după cinci săptămâni de gestație. În astfel de cazuri, analiza produsului de concepție poate identifica anomalii cromozomiale, cum ar fi trisomia 21 (sindromul Down), o cauză frecventă a avorturilor spontane. „Atunci când există suspiciuni, trebuie să investigăm istoricul familial al ambilor parteneri, inclusiv până la gradul al doilea. Consultația genetică este complexă și aduce răspunsuri esențiale pentru diagnostic și tratament”, subliniază dr. Geamănu Trifon.
Pe lângă cauzele genetice, fertilitatea este puternic influențată de stilul de viață al cuplului. Factori precum stresul cronic, dezechilibrele hormonale sau alimentația dezechilibrată pot amplifica dificultățile de concepție. „Infertilitatea este un subiect delicat, dar care necesită deschidere și cooperare în cuplu. Atitudinea pozitivă, adoptarea unui stil de viață echilibrat și implicarea ambilor parteneri în procesul de diagnostic și tratament sunt esențiale pentru a depăși acest obstacol”, concluzionează medicul.
5. „Nu vreau să mă cert, așa că tac“
Cearta nu e doar inevitabilă într-un cuplu sănătos, ci e chiar de dorit, a subliniat Diana Vijulie, psiholog, psihoterapeut și terapeut de cuplu certificat de The Gottman Institute, în cadrul evenimentului Smart Couple.
Totuși, modul în care gestionăm conflictele poate face diferența între o relație care se destramă și una care devine mai solidă. Psihoterapeuta Diana Vijulie spune că „cearta poate fi un spațiu de reconectare și creștere, dacă învățăm să o privim ca pe o oportunitate”. În cabinet, Diana observă adesea că partenerii se tem să abordeze subiecte sensibile din frica de conflict. „O clientă mi-a spus chiar: «Nu vreau să mă cert, așa că tac». Dar tăcerea ei nu a dus la armonie, ci la acumularea frustrărilor, care, într-un final, au erupt în reproșuri mai puțin controlate.“ Evitarea conflictului nu rezolvă problemele, ci le adâncește.
Un exemplu comun pe care Diana îl întâlnește în terapie este legat de exprimarea nevoilor. „El nu îmi mai acordă atenție, dar când îi spun asta, se simte criticat și ne certăm”, a mărturisit o altă clientă.
Conflictul poate apărea mai ales atunci când un partener exprimă o nevoie, iar celălalt se simte atacat. Diana sugerează o abordare diferită: „În loc să spunem «Nu mă mai bagi în seamă», putem reformula: «Am nevoie să petrecem mai mult timp împreună, pentru că îmi lipsești».” Această schimbare de limbaj poate transforma cearta într-o conversație constructivă, în care nevoile fiecăruia sunt ascultate și respectate.
Diana Vijulie explică, de asemenea, că tipul conflictelor ne poate dezvălui răni mai vechi. „Un soț mi-a spus că îl deranjează când soția îi controlează deciziile financiare. Când am explorat mai profund, am descoperit că el resimțea asta ca pe o lipsă de încredere, o rană veche din copilărie.“
Aceste conflicte, deși dureroase, pot fi o oportunitate de vindecare. „Atunci când partenerii aleg să asculte fără să judece și să răspundă cu empatie, nu doar că rezolvă problema prezentă, dar își întăresc și conexiunea emoțională.“ Conflictele, în final, devin un spațiu în care putem învăța să fim vulnerabili și să creștem împreună, consideră psihoterapeuta.
