Introvertit sau extrovertit? Cum îți poți defini personalitatea și ce spune asta despre relațiile tale

Ești o persoană timidă și retrasă sau mai degrabă sociabilă și zgomotoasă? Cam asta se întreabă oamenii când încearcă să diferențieze între a fi introvertit sau extrovertit. Însă cele două moduri de a fi sunt la capetele unui spectru, iar între ele se află o mulțime de moduri de a fi ambivert.

La Congresul de Psihanaliză de la München, din 1913, Carl Gustav Jung, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice jungiene, a vorbit despre tipurile psihologice. El spunea, încă de pe-atunci, că există două tipuri fundamentale ale libidoului (înțeles, din punct de vedere psihanalitic, nu numai ca impuls sexual, ci ca totalitatea impulsurilor creative și motivaționale ale omului): extraversia și introversia.

Pornind de aici, Jung a afirmat că există două tipuri de oameni: extraverții – adică persoanele care au un interes orientat către lumea exterioară – și introverții – al căror interes este orientat către sine.

Jung era de părere că fiecare individ posedă atât mecanismul introversiei, cât și pe cel al extraversiei, dar că anumite circumstanțe externe (mediul) și dispozițiile interioare favorizează una dintre componente și o restricționează pe celălaltă. Din acest motiv, dar și pentru că indivizii umani au o aplecare către gândirea de tip dihotomic, spunem acum despre un om că este introvertit sau extrovertit.

În timp, împărțirea în cele două tipoligii a început să fie considerată prea simplistă, deoarece aproape nimeni nu poate fi descris ca fiind în totalitate introvertit sau extrovertit. Majoritatea oamenilor se află undeva între cele două tipuri numite de Jung, adică sunt ambiverți (termenul a fost introdus mai târziu, nu îi aparține lui Jung), iar tendințele de introversie și extraversie coexistă oarecum în echilibru, una sau alta manifestându-se mai pregnant în momente diferite, în funcție de situație.

Cele patru tipuri de personalitate ale oamenilor fericiți și cum poți să-ți schimbi personalitatea

Introvertit sau extrovertit?

Pentru că tot au fost introduse în psihologie, în timp, cuvintele introvert și extravert au devenit parte din vocabularul comun – sub forma introvertit sau extrovertit – prin care îi descriem pe cei din jur sau pe noi înșine.

Etichetarea în introvertit sau extrovertit nu a venit însă fără o urmă de judecată, pentru că, după cum spuneam, avem tendința de a gândi dihotomic – bun sau rău, alb sau negru. În felul acesta, a fi extrovertit a devenit o trăsătură dezirabilă în societate, pentru că extrovertitul își poate face prieteni cu ușurință și poate fi centrul atenției în grupuri, inclusiv la serviciu, unde se poate remarca în fața șefilor, chiar dacă nu are o performanță mai bună din punct de vedere profesional, ci pentru că e mai vocal și se bagă în față. În cultura populară, o persoană extrovertită este considerată de succes și fericită – adică ce ne dorim aproape toți – ceea a generat în ceilalți, „neextroverții”, dorința de a copia aceste calități.

„Zâmbește și tu mai mult” sau „fii și tu mai sociabil” sunt cele mai la îndemână exemple la care pot să mă gândesc pentru a portretiza cât de dezirabili sunt extraverții comparativ cu introverții. Treptat, acest interes pentru oamenii sociabili a făcut ca introverții să fie din ce în ce mai neglijați și chiar să capete, în unele medii, o conotație negativă, astfel că, în anii mai recenți, au apărut autori care au scris despre beneficiile pe care le poate avea introversia, cum este cartea Linișteee! Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare, a lui Susan Cain.

Intoversia și extraversia sunt la capetele unui continuum, iar locul în care ne plasăm pe acest spectru e influențat atât de biologie, cât și de mediu.

Ce înseamnă a fi introvertit

Conform lui Jung, o persoană introvertă este preocupată mai ales de lumea ei interioară, de concepte și idei, spre deosebire de cele extraverte, care sunt mai orientate către mediul înconjurător și ceilalți. Altfel spus, introvertiții sunt mult mai atrași de introspecție. Un alt element care descrie o persoană introvertă este modul în care aceasta se simte după o interacțiune socială, pentru că, de multe ori, o persoană considerată puternic introvertită se simte epuizată după ce socializează mult (poate excesiv, din perspectiva ei) și are nevoie să se reîncarce petrecând timp în solitudine.

Persoanele introvertite tind să:

• se concentreze mai mult asupra lumii lor interioare,
• își recapete energia după o interacțiune reflectând asupra ideilor, experiențelor și amintirilor,
• își acorde timp pentru reflecție,
• prefere comunicarea prin scris, uneori evitând să telefoneze sau să se întâlnescă,
• fie mai sensibile la stimuli,
• aleagă relații puține, dar în care pun accent pe intimitate, conectare și liniște,
• agreeze stabilitatea și zona de confort,
• gândească lucrurile în profunzime înainte de a acționa, fiind mai rezervate,
• ia inițiativa atunci când ceva este important pentru ele,
• se concentreze pe câteva interese/hobby-uri, pe care le aprofundează,
• separe viața personală de cea profesională.

Ce înseamnă a fi extrovertit

De cealaltă parte, Jung descrie extravertul ca fiind un individ care, de obicei, „valorizează lumea exterioară, atât în aspectele sale materiale, cât și imateriale”, care caută aprobarea socială și tinde să se conformeze standardelor societății din care face parte.

Altfel spus, extraverții tind să fie sociabili și mai încrezători, ceea ce le permite să își facă prieteni cu ușurință, sunt deschiși la noi experiențe și schimbări, ceea ce face ca activitățile lor să fie, în mare parte, în afara casei. Sunt mai dezinhibați, iar uneori pot avea tendințe superficiale, materialiste și încăpățânate.

Persoanele extraverte tind să:

• se concentreze asupra lumii exterioare, fiind sociabile și îndrăznețe,
• își recapete energia interacționând cu alți oameni,
• acționeze rapid, fără să se gândească prea mult sau prea în profunzime,
• prefere comunicarea directă, verbală,
• caute să aibă mulți cunoscuți, să se integreze în grupuri mari de prieteni,
• își asume inițiativa cu ușurință, fiind în căutare de adrenalină,
• aibă multe interese, variate și extinse.

Preferința fiecăruia dintre noi pentru introversie sau extraversie influențează modul în care ne reîncărcăm cu energie la sfârșitul unei zile, felul în care abordăm interacțiunile cu ceilalți, alegerea mediului de lucru în care să ne simțim bine, interesele și hobby-urile noastre.

Mai sunt și ambiverții

Dincolo de diferențierile pe care suntem tentați să le facem între a fi introvertit sau extrovertit, e esențial să înțelegem că majoritatea oamenilor nu se află la extreme, ci acționează și se comportă pe un continuum, fluctuând între a fi mai tăcuți și mai precauți în relații și a fi mai deschiși și mai entuziaști, în funcție de situație. De altfel, nu degeaba se spune că introverții, când se întâlnesc unii cu alții, sunt foarte vorbăreți.

Psihologul american Edmund S. Conklin a introdus, în 1923, deci la numai 10 ani după Jung, termenul de ambivert, pentru a descrie individii care se poziționează la mijlocul spectrului dintre introvert și extravert.

Personalitatea noastră nu rămâne neschimbată pe măsură ce trec anii, ba chiar unele studii spun că, pe parcursul carierei (sau în școală), este posibil să învățăm să fim mai extraverți din nevoia de a satisface cerințele la locul de muncă, însă, pe măsură ce îmbătrânim, se observă deseori o diminuare a extraversiunii și o creștere a introversiunii.