Ce este cyberbullying-ul?

Pe măsură ce viața noastră cotidiană se desfășoară tot mai mult în spațiul digital, granițele dintre real și virtual devin tot mai estompate. Bullyingul nu mai este restricționat doar la curtea școlii, barul din colț sau biroul corporatist, ci se strecoară în telefoane, inbox-uri, comentarii virtuale. Bullyingul online, cunoscut și sub denumirea de cyberbullying, reprezintă o formă de agresiune care se exprimă prin mesaje, imagini, postări sau comentarii jignitoare, repetate și intenționate, având ca scop umilirea, intimidarea sau izolarea unei persoane.

De ce cyberbullying-ul este atât de periculos? 

Faptul că nu se oprește niciodată face cyberbullying-ul extrem de periculos. Nu iartă pe nimeni: nici copii și nici adulți. Nu există locuri sigure. Acasă nu mai este un refugiu, iar ecranul devine uneori o fereastră către o lume care rănește. În spatele tastelor agresorii devin mai curajoși, mai nemiloși, protejați de anonimat.

„Ca persoană publică mi-am asumat că vor exista opinii diferite și chiar critici. Dar nimic nu m-a pregătit pentru valul de ură anonimă care a venit peste mine după o simplă postare. Nu era vorba despre dezacorduri, ci despre atacuri la persoană, comentarii misogine, ironii repetate, amenințări și înjurături. În fiecare dimineață deschideam telefonul cu o durere de stomac… Încet, acele cuvinte răutăcioase începeau să se strecoare în încrederea mea. Mă întrebam dacă mai merită să vorbesc public” povestește Ioana, 38 ani.

Forme și caracteristici ale cyberbullying-ului

Bullying-ul online se manifestă printr-o varietate de forme, unele mai subtile, altele profund agresive. Printre cele mai frecvente se numără hărțuirea directă, care presupune trimiterea repetată de mesaje ostile sau amenințătoare, în timp ce defăimarea urmărește distrugerea reputației prin zvonuri sau conținut fals. Excluderea, subtilă dar dureroasă, izolează persoana din grupuri online, alimentând sentimentul de respingere. Furtul identității merge mai departe: agresorul creează un profil fals sau trimite mesaje în numele victimei, compromițând imaginea acesteia. Persecuția digitală (cyberstalking) constă în urmărirea obsesivă a unei persoane online, prin trimiterea constantă de mesaje sau prin monitorizarea excesivă a activității sale. Alte forme includ outing-ul – divulgarea publică a unor informații intime, flaming-ul – dispute aprinse în spațiul virtual, trolling-ul – provocări ironice menite să rănească, sau „happy slapping” – filmarea și distribuirea de umilințe. Un comportament extrem de invaziv este doxingul, adică publicarea fără acord a datelor personale (adrese, numere de telefon, poze intime). Aceste acte pot lăsa răni adânci asupra victimelor, fiind esențial să învățam să le recunoaștem și să le combatem.

Deosebirea dintre o simplă răutate și bullyingul online ține de mai mulți factori cum ar fi frecvența, intenția și impactul emoțional asupra victimei. O glumă nepotrivită sau un comentariu ironic poate fi supărător, dar dacă este un incident izolat, fără intenție clară de a răni, rămâne la nivelul unei greșeli sociale. În schimb, când comportamentul este repetat, conține elemente de umilire, intimidare sau excludere și provoacă anxietate, izolare sau teamă victimei, atunci vorbim despre cyberbullying. 

Psihologia agresorului și efectele asupra victimelor

Unul dintre cele mai importante mecanisme psihologice care explică de ce agresorii se simt liberi să atace este efectul de dezinhibare online. Atunci când comunicăm pe internet suntem adesea anonimi, nu vedem reacția directă a celuilalt și nu primim un feedback emoțional imediat. Acest lucru ne face mai îndrăzneți, mai puțin empatici și uneori mai cruzi decât cum am fi într-o interacțiune față în față. 

Agresorii din mediul online sunt persoane care adesea se confruntă cu probleme psihice și emoționale. Mulți dintre ei manifestă comportamente antisociale, pot avea tulburări de anxietate, stimă de sine scăzută, acumulează multă frustrare, neputință și o dorință de a-și recâștiga controlul sau statutul, chiar și prin metode distructive.

Cyberbullying-ul are efecte severe asupra sănătății psihice a victimelor, generând anxietate, depresie, izolare și idei suicidare. Ele pot fi însoțite de tulburări de alimentație, tulburări de somn sau somatizare prin dureri cronice de stomac și de cap. Studiile arată chiar și modificări neurologice asociate cu stresul digital cronic. 

Cum recunoști că cineva este victimă a cyberbullying-ului?

De multe ori victimele tac. Însă corpul și comportamentul vorbesc. Printre cele mai frecvente semnale de alarmă se numără: retragerea din mediile online, schimbări bruște de dispoziție, evitarea școlii, a colegilor sau a interacțiunilor sociale, o tristețe aparent fără motiv și adesea, o frică inexplicabilă de notificări sau mesaje primite. Aceste semne nu trebuie ignorate – ele pot fi strigăte de ajutor neexprimate direct.

„Am început să mă simt ciudat în propria piele. Fiecare notificare îmi provocă un nod în gât și o senzație de panică, ca și cum ceva rău urma să se întâmple. Nu mai voiam să deschid telefonul, îmi dezinstalasem aplicațiile una câte una. Părinții credeau că e doar o fază, o rebeliune adolescentină. Nu știau că, în fiecare zi, primeam mesaje anonime cu insulte și fotografii editate. Mi-era rușine. Mi-era frică. Am început să inventez motive ca să nu merg la școală. Într-o zi, mama a intrat în cameră și m-a găsit plângând în liniște, cu ecranul telefonului stins în palmă. Atunci am reușit, printre sughițuri, să spun pentru prima oară ce se întâmpla”, povestește Ana, 16 ani.

Prevenție și responsabilitate colectivă

Prevenția și reacția în fața cyberbullying-ului necesită o implicare activă din partea tuturor – victimă, martor, familie, instituții și comunitate. În calitate de victimă e vital să nu reacționam impulsiv, cu energie negativă, pentru că atunci fenomenul se amplifică. E util să păstram dovezi (capturi de ecran, linkuri), să blocăm agresorul și să căutăm sprijin din partea unei persoane de încredere (prieten / psiholog) sau  familie.

Pentru adolescenți e important să își păstreze profilurile private, să evite distribuirea excesivă de informații personale și să nu intre în jocul provocărilor online. Adulții pot modela prin propriul exemplu un comportament digital sănătos, manifestând moderație și gestionând dezacordurile fără dispreț. Când comentăm agresiv, ironizăm sau distribuim conținut umilitor, validăm acest tip de comportament. Pentru martori, responsabilitatea este de a nu ignora sau minimiza agresiunea, chiar dacă pare „o glumă”. O vorbă de sprijin un mesaj privat sau public, pot însemna enorm.

„Sunt profesor și am fost vizat de un grup de părinți care, în loc să vină să discutăm deschis, au început să comenteze ironic și jignitor pe pagina locală a școlii. Timp de câteva săptămâni am fost expus la critici care nu aveau nici o legătură cu realitatea. M-a durut, m-a supărat, m-a enervat, m-a revoltat, dar nu am vrut să mă bag în mocirla lor… am ales să răspund politicos și cu argumente întărite de fapte. Încet au venit alături de mine din ce în ce mai mulți părinți, chiar și din fostele generații, dar și colegi care m-au susținut. A fost greu, dar în final lucrurile s-au normalizat”, povestește Dan, 42 ani

În concluzie, cyberbullying-ul nu este doar o problemă a copiilor sau adolescenților – este o realitate care ne afectează pe toți, indiferent de vârstă sau statut. Tocmai de aceea, pentru combaterea lui este nevoie de o cultură colectivă a responsabilității digitale în care fiecare dintre noi (victimă, martor, comunitate) joacă un rol esențial. Toți trebuie să fim conștienți de impactul cuvintelor noastre virtuale aruncate în direcția celorlalți. Empatia, responsabilitatea, discernământul și curajul de a lua atitudine pot deveni firewall-ul nostru cel mai puternic – un scut împotriva cyberbullying-ului.