Un parazit de la pisici îi poate predispune la schizofrenie pe stăpânii lor, arată un studiu amplu
Pisicile cu acces afară și care vânează șoareci, șobolani și alte animale sălbatice se pot infecta cu Toxoplasma gondii și pot transmite parazitul și stăpânilor FOTO: Shutterstock
Proprietarii de pisici sunt de două ori mai predispuși să dezvolte schizofrenie. Aceasta e concluzia cercetătorilor australieni, după ce au analizat 17 studii publicate în 11 țări, inclusiv Statele Unite și Regatul Unit, în ultimii 44 de ani.
Oamenii de știință au subliniat însă că majoritatea studiilor analizate au fost de tipul caz-control, care pot identifica asocieri între factori, dar nu demonstrează o relație de cauzalitate. Mai exact, deși aceste studii au descoperit o asociere între deținerea unei pisici și riscul de schizofrenie, nu au demonstrat în mod concludent că pisicile reprezintă cauza directă a dezvoltării acestei tulburări.
„Concluziile noastre susțin o asociere între expunerea la pisici și un risc crescut al tulburilor schizofrenice. Am descoperit că persoanele care dețin pisici au avut un risc de aproximativ două ori mai mare de a dezvolta schizofrenie“, au scris autorii în analiza lor, publicată în revista Schizophrenia Bulletin.
Ce e schizofrenia
Schizofrenia afectează aproximativ 24 de milioane de oameni la nivel mondial, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Acest lucru înseamnă că una din 300 de persoane din întreaga lume suferă de această boală psihică severă care poate influența capacitatea de a percepe realitatea. Primele simptome pot fi confundate cu depresia și apar în jurul vârstei minime de 15-17 ani. „Există și ceea ce se numește late-onset schizophrenia (n.r. – schizofrenie cu debut tardiv), care debutează undeva spre 50 de ani, dar e mult mai puțin frecventă această posibilitate. De obicei, debutează între 15 și 30 de ani“, spune aici dr. Sorin Pletea, medic primar psihiatru, șef de secție în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia“ din București.
Schizofrenia se poate manifesta și prin:
- halucinații auditive sau vizuale: senzații sau percepții care nu există în realitate, cum ar fi auzul unor voci imaginare sau imagini distorsionate;
- delir: gânduri care pot fi adesea paranoice sau persecutorii;
- gândire dezorganizată: dificultate în organizarea și exprimarea gândurilor sau în legătura logică dintre ele;
- comportament haotic: comportament imprevizibil, lipsa motivației, pierderea interesului pentru activități sau dificultate în menținerea unui comportament social adecvat;
- declin funcțional: persoanele cu schizofrenie pot avea dificultăți în gestionarea activităților zilnice, cum ar fi îngrijirea personală sau menținerea unui loc de muncă.
- afectarea cogniției: probleme cu memoria, atenția și abilitățile cognitive.
Schizofrenia este o afecțiune complexă și poate avea multiple variante și niveluri de severitate. Cauzele precise ale schizofreniei nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că o combinație de factori genetici, biologici, psihologici și de mediu ar putea contribui la dezvoltarea acestei tulburări.
Medicul psihiatru Sorin Pletea menționează că, deși genele pot să ducă la o probabilitate mai mare de a face schizofrenie, e nevoie și de un factor declanșator pentru ca aceasta să se manifeste. Traumele psihice, incapacitatea de adaptare, consumul de marijuana, mai ales la vârste tinere, și stimulentele de tipul cocaină și amfetamine sunt printre cei mai studiați factori declanșatori pentru dezvoltarea schizofreniei.
Un parazit transmis de pisici, posibil factor de risc pentru schizofrenie
Ipoteza conform căreia deținerea unei pisici ar putea fi un factor de risc pentru schizofrenie a fost formulată inițial într-un studiu din 1995. Acest studiu a sugerat că expunerea la un parazit cunoscut sub numele de Toxoplasma gondii ar putea fi factorul declanșator asociat. Cu toate acestea, rezultatele obținute în urma cercetărilor efectuate până în prezent au fost mixte și nu au reușit să ofere o perspectivă clară asupra acestui aspect.
Unele studii au sugerat că expunerea la pisici în copilărie ar putea influența predispoziția unei persoane de a dezvolta schizofrenie; cu toate acestea, nu toate cercetările au confirmat nici această asociere.
Anumite studii au evidențiat o legătură între expunerea la pisici și înregistrarea unor scoruri mai ridicate în privința trăsăturilor asociate schizofreniei – acestea afectând modul în care gândurile, sentimentele și comportamentele unei persoane se manifestă – precum și a experimentării unor simptome similare psihozei. Însă, în mod paradoxal, alte cercetări nu au reușit să stabilească această legătură.
Pentru a obține o imagine mai clară, cercetătorii recunosc că sunt necesare o revizuire și o analiză amănunțită a tuturor cercetărilor în aceste domenii.
Află de aici în ce constă managementul schizofreniei.
Ce e Toxoplasma gondii și cum se transmite
Toxoplasma gondii este un parazit în mare parte inofensiv, care poate fi transmis prin carne insuficient gătită sau apă contaminată. De asemenea, este important de menționat că mușcătura unei pisici infectate sau contactul cu fecalele acesteia pot constitui căi de transmitere ale parazitului T. gondii. Nu există nici vaccin, nici un agent de deparazitare împotriva parazitului Toxoplasma gondii.
Totuși, nu toate pisicile transmit Toxoplasma gondii, după cum explică acest articol de pe site-ul SynevoVet.ro:
„Dacă pisica dumneavoastră este o pisică de apartament, riscul ca aceasta sa fi intrat in contact cu parazitul este foarte mic. De obicei, pisicile care au acces liber afară prezinta acest risc, mai ales cele care obișnuiesc să vâneze și să consume șoreci, șobolani, vrăbiuțe etc.
Dacă respectați minime reguli de igienă, este foarte improbabil să contractați acest parazit de la o pisică. Mai mult decât atât, conform unor studii americane, s-a demonstrat că femeile care nu dețin pisici au prezentat rate de infecție cu acest parazit de până la 3 ori mai mari decât femeile care dețin pisici.
Cel mai simplu test pentru a vedea dacă pisica dumneavoastră elimină acest parazit în fecale este să colectați o probă proaspătă de fecale într-un recipient de unică folosință destinat acestui scop, și să duceți proba unui laborator veterinar pentru examenul coproparazitologic. Eliberarea rezultatelor unui astfel de test durează doar o zi și veți putea ști cu siguranță nu numai dacă pisica este eliminatoare de Toxoplasma, ci și dacă este eliminatoare de alți paraziți intestinali care pot infesta omul.“
Majoritatea oamenilor infectați cu Toxoplasma gondii sunt asimptomatici sau prezintă simptome ușoare, asemănătoare gripei. Cu toate acestea, pentru persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau pentru femeile însărcinate, infecția poate predisune la riscuri mai mari. În cazul gavidelor, infecția cu Toxoplasma gondii poate fi periculoasă pentru făt și poate provoca complicații grave. De aceea, în protocolul de sarcină intră și analize care identifică anticorpii gravidei pentru acest parazit (profilul TORCH).
Cercetătorii continuă însă să exploreze consecințele neobișnuite pe care le poate avea infecția cu acest parazit. Odată ce pătrunde în organism, Toxoplasma gondii are capacitatea de a penetra sistemul nervos central și de a influența neurotransmițătorii. Acest parazit a fost asociat cu diferite modificări de comportament și de personalitate, precum și cu apariția unor episoade psihotice și cu diverse tulburări neurologice, inclusiv schizofrenia.
Totuși, e important de subliniat că doar identificarea unei asocieri nu confirmă în mod automat că Toxoplasma gondii este cauza directă a acestor modificări sau că parazitul a fost transmis de la pisică la un om. Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine legătura dintre acest parazit și efectele observate asupra comportamentului și stării psihice.
Legătură între deținerea unei pisici și declanșarea schizofreniei
Noua analiză efectuată asupra celor 17 studii a evidențiat „o asociere semnificativă și pozitivă între deținerea unei pisici și un risc crescut de tulburări asociate schizofreniei“, au concluzionat cercetătorii.
Cu toate aceastea, autorii au evidențiat că mai multe dintre studiile analizate au fost de o calitate scăzută. Înregistrarea rezultatelor a fost inconsecventă între diverse studii, însă cele de calitate superioară au indicat că asocierea observată în modelele inițiale ar putea fi influențată de factori ce ar fi putut distorsiona rezultatele.
Unul dintre studii nu a evidențiat nicio corelație semnificativă între deținerea unei pisici înainte de vârsta de 13 ani și dezvoltarea ulterioară a schizofreniei, cu excepția situației când deținerea pisicii a fost limitată la un interval specific (între 9 și 12 ani), caz în care s-a identificat o legătură semnificativă. Această discrepanță sugerează că perioada în care riscul expunerii este mai crescut nu este precis definită sau înțeleasă în mod clar.
Un alt studiu, desfășurat în Statele Unite, ce a implicat 354 de studenți la psihologie, nu a identificat o relație între posesia unei pisici și scorurile asociate schizotipiei, un set de trăsături de personalitate sau comportamente care pot fi prezente la anumite persoane și care sunt similare, dar mai puțin severe, decât simptomele specifice schizofreniei. Cu toate acestea, indivizii care au fost mușcați de pisici au înregistrat scoruri mai ridicate în comparație cu cei care nu au avut această experiență.
Sunt necesare mai multe cercetări pentru o concluzie clară
Un alt studiu, care a implicat atât indivizi cu tulburări mintale, cât și fără astfel de afecțiuni, a identificat o corelație între mușcăturile de pisici și scoruri mai ridicate în cadrul testelor care evaluau anumite experiențe psihologice. Cu toate acestea, cercetătorii au sugerat că alți agenți patogeni, precum Pasteurella multocida, ar putea fi responsabili în locul Toxoplasmei gondii pentru aceste efecte observate. Pasteurella este o bacterie care poate duce la pneumonie și este transmisă tot prin mușcături și zgârieturi de pisică sau de câine.
Cercetătorii sunt de părere că e nevoie de investigații extinse și mai riguroase înainte de a formula concluzii definitive.
„În urma analizei noastre, susținem existența unei legături între deținerea de pisici și tulburările asociate schizofreniei. Pentru o înțelegere mai profundă a modului în care deținerea de pisici poate influența tulburările mintale, este imperativă desfășurarea unor studii de înaltă calitate, care să se bazeze pe eșantioane ample și reprezentative“, concluzionează autorii studiului.
Citește și:
„În casă vorbeam cu vocile, dar printre oameni încercam să fiu cât mai ok”.
„Din ’90 până în ’95 am avut anual recăderi.“ Depresia, schizofrenia și alte probleme de viață
