Un studiu preclinic publicat în revista Cancer Research arată că nanoparticule ultramici de dioxid de siliciu, concepute să țintească celulele cancerului de prostată, ar putea crește eficiența imunoterapiei într-o boală în care acest tip de tratament are încă rezultate limitate. În experimente pe șoareci cu tumori agresive, combinația dintre aceste particule și tratamente care stimulează răspunsul imun a redus puternic tumorile și, în unele dintre modelele testate, a dus la remisiuni complete la până la jumătate dintre animale.
Rezultatele sunt considerate promițătoare, dar rămân deocamdată la nivel experimental. Dr. Gheorghe Niță, medic primar urolog, spune pentru SmartLiving.ro că descoperirea poate fi „un prim pas în creșterea eficienței și indicațiilor imunoterapiei”, mai ales în cancerul de prostată, una dintre cele mai frecvente boli oncologice la bărbații trecuți de 50 de ani.
Medicul atrage însă atenția că datele nu trebuie interpretate ca un tratament disponibil în prezent. Până la a ajunge la pacienți, sunt necesare studii care să confirme siguranța și eficiența acestei abordări la oameni.
Un tratament care declanșează direct moartea celulei tumorale
Nanoparticulele au fost create inițial pentru imagistică medicală, ca să facă tumorile mai vizibile în timpul operațiilor și să îi ajute pe chirurgi să delimiteze mai precis țesutul care trebuie îndepărtat. Au ajuns deja în faze avansate de studii clinice pentru chirurgia ghidată prin imagine, însă cercetătorii au observat între timp că efectul lor nu se oprește aici și că particulele pot distruge celule canceroase fără să afecteze țesuturile sănătoase din jur.
Noul studiu arată că, în cancerul de prostată, aceste particule acționează pe două căi. Pe de o parte, împing celulele tumorale spre un tip de moarte celulară controlată de stresul oxidativ. Pe de altă parte, schimbă mediul din jurul tumorii, astfel încât sistemul imunitar să poată reacționa mai eficient împotriva cancerului.
„Suntem foarte încurajați de aceste rezultate; un tratament care declanșează direct moartea celulei tumorale și, în același timp, schimbă microambientul imunitar, așa cum se întâmplă aici, ar reprezenta o nouă paradigmă clinică”, a declarat, pentru Cornell Chronicle, autoarea principală a studiului, dr. Michelle Bradbury, profesor de cercetare imagistică în radiologie și director al Molecular Imaging Innovations Institute de la Weill Cornell Medicine, din SUA.
Moartea prin „ruginire”
Mecanismul prin care particulele atacă tumora se numește feroptoză. Este o formă de moarte celulară legată de acumularea fierului și de stresul oxidativ. Mai simplu spus, grăsimile din membrana celulei încep să se degradeze prin oxidare, într-un proces asemănător ruginirii metalului sau râncezirii uleiului. Când membrana nu mai rezistă, celula moare.
Cercetătorii nu știu încă exact de ce acest proces este declanșat mai ales în celulele tumorale. Ipoteza lor este că particulele, proiectate inițial pentru a transporta substanțe de contrast folosite în imagistica medicală, atrag din sânge ioni de fier încărcați pozitiv și îi duc în interiorul celulelor canceroase. Acolo, fierul accelerează reacțiile de oxidare, până când celula tumorală este împinsă spre autodistrugere.
O întrebare care rămâne deschisă ține chiar de dioxidul de siliciu (silică). Siliciul se găsește în natură și este prezent inclusiv în alimente precum frunzele verzi, cerealele și algele. Ulrich Wiesner, profesor în departamentul de știința materialelor de la Cornell și coautor al studiului, spune că efectele observate par greu de explicat printr-un singur mecanism.
Citește șiCancerul de prostată agresiv: ce tratamente există în 2026 pe fiecare stadiu, ce șanse de supraviețuire au pacienții și ce terapii moderne au ajuns deja în RomâniaDe la tumori „reci” la tumori „calde”
A doua direcție importantă a studiului ține de felul în care particulele modifică mediul din jurul tumorii. În oncologie, unele tumori sunt descrise drept „reci”, iar altele drept „calde”. O tumoră „rece” este slab infiltrată de celule imunitare active sau reușește să blocheze răspunsul imun. Din acest motiv, imunoterapiile moderne pot avea efecte limitate. O tumoră „caldă”, în schimb, este mai ușor recunoscută de sistemul imunitar și poate răspunde mai bine la tratamentele care stimulează apărarea organismului.
Cancerul de prostată intră adesea în categoria tumorilor „reci”, lucru care explică de ce imunoterapia a avut până acum rezultate modeste în această boală. În noul studiu, particulele de dioxid de siliciu au schimbat acest mediu tumoral într-unul mai favorabil răspunsului imun. Cercetătorii au observat modificări la nivelul mai multor tipuri de celule aflate în preajma tumorii, inclusiv limfocite T și macrofage, care au trecut dintr-o stare pasivă sau favorabilă cancerului către una mai activă împotriva acestuia.
Echipa a observat și schimbări metabolice importante în celulele din jurul tumorii, asociate cu încetinirea dezvoltării cancerului. De altfel, titlul tehnic al studiului rezumă tocmai această combinație de efecte: reprogramarea unor căi legate de feroptoză, metabolism și răspuns imun, cu scopul de a face blocarea punctelor de control imun mai eficientă în cancerul de prostată.
Pentru a ajunge mai precis la celulele bolnave, particulele au fost echipate cu o moleculă care recunoaște PSMA, o proteină aflată pe suprafața celulelor de prostată. PSMA este deja folosită ca țintă în diagnosticul și tratamentul modern al cancerului de prostată. În plus, chiar și în țesuturile unde particulele s-au acumulat temporar, cum este splina, cercetătorii nu au observat semne de toxicitate.
Remisiuni complete la jumătate dintre animalele tratate cu terapie combinată
Cele mai spectaculoase rezultate au venit din experimentele de supraviețuire pe șoareci cu forme agresive de cancer de prostată. Luate separat, nici particulele, nici imunoterapia nu au făcut minuni: fiecare a prelungit moderat supraviețuirea față de animalele netratate. Diferența a apărut în timpul asocierii lor. Când particulele au fost aministrate împreună cu o imunoterapie numită blocarea punctelor de control imun, patru din zece șoareci au ajuns la remisiuni complete sau aproape complete și au supraviețuit pe termen nedefinit. Adăugarea unui al treilea tratament, care țintește macrofagele asociate tumorii, a ridicat cifra la cinci remisiuni complete din zece.
Blocarea punctelor de control imun merită o explicație, pentru că este cuvântul-cheie al imunoterapiei moderne. Tumorile se ascund de sistemul imunitar apăsând un fel de „frâne” pe care celulele T le au în mod normal, ca să nu atace țesuturile sănătoase. Medicamentele din această clasă eliberează frânele și lasă celulele imunitare să atace tumora. Problema, în cancerul de prostată, este că frânele eliberate nu ajută prea mult dacă în jurul tumorii nu există celule imunitare active. Aici intervin particulele de dioxid de siliciu, care aduc trupele pe câmpul de luptă înainte ca imunoterapia să le dea liber.
„Credem că nu mai există nimic altceva care să aibă un efect atât de puternic și de durabil de suprimare a creșterii tumorale”, a subliniat dr. Bradbury.
Un alt coautor, dr. Jedd Wolchok, director al Parker Institute for Cancer Immunotherapy de la Meyer Cancer Center, a atras atenția asupra combinației neobișnuite dintre cele două efecte: „Prin crearea unor condiții care susțin un răspuns imunitar antitumoral mai eficient, aceste particule ar putea debloca întregul potențial al imunoterapiei în cancerul de prostată, unde răspunsurile durabile au fost dintotdeauna greu de obținut.”
Citește șiMedic urolog: „Orice pacient care are cancer de prostată localizat poate fi tratat și vindecat”Urolog român: o descoperire promițătoare, dar cu drum lung până la pacient
Dr. Gheorghe Niță, medic primar urolog, amintește că imunoterapia a schimbat deja fața oncologiei. „Imunoterapia a adus modificări radicale în tratamentul afecțiunilor oncologice, determinând o creștere a speranței de viață la pacienți care nu aveau prea multe șanse anterior introducerii acestui tratament”, a explicat medicul.
În opinia sa, noile particule ar putea împinge imunoterapia mai departe tocmai în această boală. „Descoperirea legată de aceste nanoparticule poate fi un prim pas în creșterea eficienței și indicațiilor imunoterapiei, mai ales în cancerul de prostată, una dintre afecțiunile oncologice cele mai frecvente la bărbații de peste 50 de ani”, a menționat dr. Niță.
Medicul avertizează însă că la acest moment sunt primele rezultate publicate în urma studiilor pe animale. „Până la introducerea în uzul curent mai sunt necesare teste care să confirme siguranța și eficiența acestora la oameni. Acest lucru necesită de regulă timp, de multe ori sunt necesari circa 5 ani până la introducerea unui tratament nou”, a atras atenția dr. Niță.
În final, urologul a punctat și rolul, dar și limitele, inteligenței artificiale în acest proces. „Desigur, IA poate ajuta enorm la analiza datelor obținute în urma studiilor, dar nu cred că poate înlocui efectuarea studiilor de siguranță și eficiență”, a subliniat dr. Gheorghe Niță.
