„Cineva acolo sus are grijă de mine, mie nu mi se poate întâmpla nimic rău.” Supra-optimism sau gândire realistă?

Supra-optimismul înseamnă să nu avem o gândire echilibrată, realistă, să ne lăsăm cuprinși de convingeri superstițioase sau de fantezii legate de noroc și șansă. Această formă de optimism înseamnă totodată să nu ne accesăm resursele interioare, să nu calibrăm efortul pe care îl depunem, să nu fim atenți la ceea ce stă în controlul nostru. Când practicăm supra-optimismul și când gândirea pozitivă?

Supra-optimismul este la limita gândirii magice

Gândirea magică sau superstițioasă se referă la convingerea că anumite evenimente care nu au legătură sunt cumva conectate, și, chiar dacă lipsesc dovezile în acest sens, explicațiile pe care ni le dăm sunt din zona supranaturalului. Dacă citind aceste rânduri te gândești că ești la adăpost de astfel de conexiuni magice, iată un exemplu în care, poate, te vei regăsi și tu:

„Am fost foarte dezamăgită când proiectul propus de compania pentru care lucrez, în care urma nu doar să fiu leader, dar care trebuia să îmi aducă și un câștig mai mare, a fost anulat. Pur și simplu eram foarte sigură că se va realiza și am fost extrem de dezamăgită. Mi-a părut rău că le-am spus celor din jur despre el. De regulă, nu mă laud, nici nu îmi place să vorbesc despre planurile mele. Sunt convinsă că îmi poartă ghinion să știe alții ce proiecte am. Cred că cel mai bine e să nu știe nimeni decât poate după ce am încheiat ce planuri aveam. Indiferent de natura lor. Mi-am învățat lecția”, povestește A.M., o femeie de 32 de ani, din Iași.

Este o femeie inteligentă, capabilă, muncitoare, care a fost crescută de bunicii ei. Bunica era o persoană credincioasă, dar și cu foarte multe frici. Printre acestea, „să nu te știe lumea” a fost o convingere pe care a transmis-o și nepoatei ei, cu cele mai bune intenții, respectiv de a o proteja. Fără să delibereze asupra acestui tip de gândire și din loialitate față de bunică, A.M. a preluat mesajul, și l-a însușit și, atunci când se întâmplă lucruri care nu stau în controlul ei sau pentru care nu are altă explicație, îl folosește drept posibilă justificare.

Aș recomanda să verificăm fiecare ce astfel de mesaje folosim și când, de unde vin ele, cum am ajuns să le investim cu încredere, și cum am putea să le înlocuim cu variante raționale, cu gânduri alternative adaptate realității. Supra-optimismul adesea se bazează pe ele.

Mesajele supra-optimismului

Supra-optimismul poate include credințe precum „Cineva acolo sus are grijă de mine” (și prin asta nu contest în niciun fel credința, din contră, spiritualitatea în variatele ei forme poate fi un sprijin de neegalat în multe perioade dificile din viață), „Nu are cum să mi se întâmple mie așa ceva”, „Doar cei slabi au depresie, eu aleg să fiu fericit/ă” (negarea emoțiilor dificile și implicit a nevoilor din spatele lor) sau mesaje precum „Dacă fac X se va întâmpla Y” ori forma negativă („Dacă nu fac…”) gândire care stă și la baza anxietății („Îngrijorarea este necesară”, „Dacă nu mă îngrijorez, ceva rău se va întâmpla”).

Acestea sunt câteva dintre mesajele supra-optimiste care ne distanțează de evaluarea corectă, rațională a unei situații și de căutarea celor mai potrivite soluții. Este perfect în regulă să avem emoții dificile, le putem face față, putem chiar să le înțelegem și să învățăm să identificăm corect nevoile din spatele lor.

Totodată, deși ne este greu adesea să acceptăm acest lucru, suntem la fel ca toți ceilalți, avem aceleași vulnerabilități, iar ce li se întâmplă altora ni se poate întâmpla și nouă. În loc să ne „ferim” în spatele unor gânduri iraționale, putem face ce stă în controlul nostru pentru a preveni situații neplăcute, sau putem chiar învăța de la cei care s-au confruntat cu ele.

Principiul Pollyanna  

Am ales să menționez principiul Pollyanna, întrucât și acesta are la bază tendința ca, la nivel inconștient, să ne concentrăm pe aspectele pozitive, chiar dacă la nivel conștient atenția este spre cele negative. Putem, spre exemplu, încadra aici persoanele care se vaită și vorbesc adesea despre necazurile și nefericirile lor, dar în forul interior au convingerea că totul se va rezolva, ba chiar că va exista o răsplată pentru câte pătimesc, sau că tocmai acest comportament le va asigura bunăstarea sau fericirea pe care și le doresc.

Principiul a fost elaborat de psihologii Margaret Matlin și David Stang în 1978 și se referă la biasul pozitiv pe care îl au oamenii atunci când rememorează trecutul (amintirea unor experiențe ca fiind mult mai plăcute decât în realitate).

Cum arată supra-optimismul rezultat de aici? Să ne gândim la o generalizare a gândirii pozitive cu concentrare exclusivă asupra aspectelor plăcute și cum ar arăta adaptarea noastră în aceste condiții. Nu există viață fără obstacole, greutăți, tristețe sau suferință. Toate acestea ne vorbesc despre nevoile noastre, dificultățile în a le împlini sau cum trăim neîmplinirea lor.

Să ne concentrăm strict asupra aspectelor pozitive pentru a „evita” trăirile negative ar însemna să nu fim atenți la nevoile noastre, să ne negăm propriile suferințe, să nu ne dezvoltăm resursele interioare care ne ajută să depășim anumite perioade dificile, să nu ne creștem flexibilitatea și reziliența. 

Frica este o emoție naturală necesară vieții și ne-a ajutat să supraviețuim până în prezent. Rolul ei este să ne păzească de pericole (nu vorbim aici de frica exagerată și pericolele create de mintea noastră). Ce se întâmplă când noi privim totul ca pe un basm care ne va aduce sigur premiul mult așteptat: un deznodământ fericit, fără a implica eforturi din partea noastră? Vom fi dezamăgiți, iar toate trăirile ascunse sub masca supra-optimismului vor ieși la suprafață cumulate.

Biasul supra-optimismului

Psihologul Daniel Kahneman (laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2002), în cartea sa, „Gândire rapidă, gândire lentă” afirmă că oamenii au tendința de a fi exagerat de optimiști în legătură cu poziția lor în orice activitate în care se descurcă… moderat de bine. Spre exemplu, majoritatea șoferilor se vor evalua ca fiind mult mai buni la șofat decât mulți alții, chiar dacă abilitățile lor sunt mediocre. De la optimism la supra-optimism e doar un pas. Acesta din urmă însă, poate aduce cu sine o serie de riscuri nejustificate pe care ni le asumăm și vor duce la rezultate problematice pentru noi.

„Pentru mine falimentul a fost un șoc din care încă mă străduiesc să îmi revin, după doi ani. Afacerea îmi mergea bine, estimările mele în privința evoluției pieței au fost extrem de optimiste, prin urmare am investit în mai multă tehnologie, în spații, în oameni… mi-am asumat riscuri foarte mari. Piața nu a semănat cu nimic din ce estimasem eu, îmbătat de succesul pe care îl aveam la momentul respectiv. Și am pierdut tot”, povestește Paul, de 41 de ani, din Constanța.

Uneori, în baza unor dovezi promițătoare, tindem să generalizăm, să estimăm greșit, să nu luăm în calcul neprevăzutul și ce nu stă în controlul nostru, iar tocmai aceste aspecte vor decide rezultatul. Când luăm decizii, le putem lua doar în baza informațiilor pe care le avem, încercând să strângem cât de multe dovezi putem despre viitor și factorii care nu stau în controlul nostru. Dar aceste decizii vor arăta diferit când avem tendința de a fi supra-optimiști și când ne asumăm riscuri necalculate. Vă recomand cartea „Cum să decizi”, scrisă de Annie Duke, fostă jucătoare profesionistă de poker.

Comportamentul optimist sănătos

Una dintre dimensiunile optimismului este aceea că încurajează perseverența în fața obstacolelor, afirmă Daniel Kahneman. Tot el afirmă că acest bias optimist exagerat poate fi în detrimentul nostru: „Mulți dintre noi vor vedea lumea mai benignă decât este, calitățile noastre – mai favorabile decât sunt în realitate, iar obiectivele pe care ni le stabilim – mai tangibile decât sunt.”

Pentru a reveni la optimism în forma sa recomandată, ne vom referi la optimismul realist, la optimismul care nu spune „Așa ceva nu mi se poate întâmpla mie” ci, mai degrabă, „Dacă mi s-ar întâmpla asta, ceva tot aș putea face pentru mine, mă pot baza pe resursele mele, iar unde nu pot să mă descurc, voi cere ajutorul”. Optimismul realist poate fi cuprins în gândirea de tipul „Speră la ce este mai bun și pregătește-te pentru ce este mai rău”. Nu înseamnă să ne afundăm în anxietate, ci să luăm în calcul posibilele obstacole, pentru a ne putea dezvolta abilitățile necesare pentru a le depăși. 

Pentru a ne feri de supra-optimism, să fim precauți și când admirăm succesul extrem al unor persoane. Ele nu reprezintă o majoritate, iar iluzia succesului atins de ele ne abate atenția de la costurile plătite, dar și de la resursele noastre reale. Mai mult, să nu uităm că există mai multe cazuri de eșec (nu sunt la fel de mult documentate, nu există biografii sau autobiografii) decât de succes, așa cum ne ajută să ne reamintim că realitatea trebuie să reprezinte un factor mai important pentru noi decât optimismul deliberat.