Cum poți să faci o schimbare în viață? Acceptă mai întâi o mică provocare

Ne plac schimbările atunci când ni le imaginăm, când le proiectăm în mintea noastră, întrucât proiecțiile vizează, de regulă, rezultatul final: schimbarea deja implementată. Traseul poate fi anevoios dacă nu știm cum arată pașii pe care îi avem de făcut și nu ne asumăm efortul necesar pentru a păși pe un nou drum. Eficiența unei schimbări depinde de planificare, disciplină, de schimbările mici care ne vor ajuta să ajungem la rezultatul final.

M-am gândit la toate acele schimbări mari pe care ni le dorim și cât de des suntem dezamăgiți că avem eșec. Așadar, cred că o bună predicție a capacității de a face schimbări mari sunt schimbările mici. Știm, spre exemplu, că pentru sănătatea noastră este necesar să ne hidratăm. Câți dintre noi beau zilnic cantitatea de apă pe care o recomandă medicii? Aș risca să spun că nu majoritatea. Motivele sunt variate, iar credința că alcoolul, cafeaua și sucurile contribuie la hidratare este greșită. Toate cele menționate deshidratează. 

Proporția apei în corpul uman este între 50% și 70%, iar 75% din masa creierului este reprezentată tot de apă. Studiile corelează deshidratarea cu probleme de sănătate fizică, precum și o afectare negativă a creierului și funcțiilor cognitive.

Un studiu din China, efectuat pe 12 bărbați, dovedește că deprivarea de apă pe o perioadă de 36 de ore a avut un efect negativ atât în privința energiei corpului, cât și asupra stimei de sine. Deshidratarea a afectat negativ performanțele cognitive, precum memoria pe termen scurt și atenția. 

Profesorul Gabor Szinnai, șeful departamentului de diabetologie și endocrinologie de la Spitalul Universitar Pediatric din Basel, Elveția, a efectuat un studiu cu 16 participanți, observând că după 24 de ore de deprivare de apă (voluntară), vigilența scade semnificativ, instalându-se oboseala. De asemenea, în cazul femeilor, timpul de reacție a crescut semnificativ, notându-se o lentoare a acestora. Un studiu diferit, de data aceasta condus de Nadan M. Petri, de la Institutul Medical Naval din Croația, arată că după 24 de ore fără să bea apă (în mod voluntar și aici), la cei 10 participanți s-a observat o deteriorare cognitivă notabilă în timpul necesar pentru a rezolva anumite probe psihologice.

Un alt studiu, de data aceasta pe atleți, condus de dr. Mark Smith de la Universitatea din Lincoln, demonstrează că după doar 12 ore fără consum de apă, performanța sarcinilor cognitiv-motorii a scăzut, respectiv aprecierea corectă a distanței sau țintei vizate.

Pentru sănătatea noastră este, în primul rând, important să ne informăm asupra unor astfel de cercetări și să facem schimbări acolo unde este necesar.

• Citește și: Câtă apă trebuie să bei pe zi? Cele mai noi recomandări ale medicilor

Cum procedăm cu schimbările majore?

Schimbările majore, cum spuneam, necesită planificare și disciplină. Dacă ne așteptăm să nu existe efort, vom renunța rapid. Dacă ne așteptăm să reușim de la prima încercare, vom renunța rapid. Dacă ne așteptăm să menținem schimbarea fără dificultăți, vom renunța rapid. Nu ne place ideea de constrângere, nici când vine din partea noastră. Mai mult, să ne păstrăm vechile obiceiuri, oricât de neplăcute sau nesănătoase sunt, nu presupune niciun efort. Acelea sunt căile bătătorite ale minții noastre, cele pe care pornim automat, din obișnuință, fără consum de energie, fără prea multă conștientizare, decât, poate, pe parcurs.

O schimbare majoră începe prin a vedea pașii necesari atingerii ei, iar fiecare pas în parte e necesar să reprezinte un obiectiv de sine stătător. Odată ce atingem primul obiectiv, respectiv facem primul pas, avem nevoie de consolidarea comportamentului, repetarea acestuia – până energia consumată realizării lui nu mai reprezintă un consum important – dar și de feedback pozitiv, de recompensarea reușitei.

Știu că avem obiceiul să ne recompensăm pentru reușite majore, dar satisfacția în viață, sentimentul de împlinire vine din compasiune, din atenția pe care o acordăm și lucrurilor mici din viața noastră. Dacă vreți, din abilitatea de a le recunoaște și aprecia, fără a ne uita imediat la obiectivul următor, fără a ne compara (alții fac mai repede, mai bine, mai mult) și fără o voce critică prezentă.

Nu, nu vom da petrecere pentru că am reușit să cumpărăm mâncare sănătoasă în loc de snacksuri, de exemplu, dar putem zâmbi și ne putem mulțumi că începem să ne îngrijim cum avem nevoie. Chiar și atunci când mai găsim niște ciocolată într-un sertar și nu ne putem abține, în loc de critică, ne putem uita spre momentele în care am spus nu.

Gândirea dihotomică, de tipul „totul sau nimic”, este o eroare de gândire pe care o facem adesea și care presupune să anulăm eforturile pe care le facem, atunci când greșim ceva: „Ce dacă am mâncat sănătos săptămâna aceasta, azi am mâncat o prăjitură… am stricat tot ce am făcut”. Realitatea este că nimeni nu șterge cu buretele săptămâna în care am reușit ceea ce ne-am propus. Doar noi facem acest lucru, de regulă, din lipsă de compasiune.

Clarifică-ți obiectivele și strategia

E important când facem o schimbare să avem un răspuns detaliat la întrebarea „De ce?”, precum și flexibilitate în a ajusta obiectivul final. 

De exemplu, dacă îmi propun să slăbesc 10 kg în patru luni, e un eșec dacă am slăbit doar 8? Dacă nu reușesc nici măcar atât, dar am o alimentație mult mai sănătoasă și o viață mai activă, sunt în eșec? Lipsa de flexibilitate duce la dezamăgire în relație cu noi, iar dezamăgirea reprezintă terenul fertil renunțării. Flexibilitatea, precum și concentrarea atenției asupra reușitelor sunt elemente-cheie pentru a putea continua pe drumul schimbării.

Spre exemplu, „vreau să fac mișcare” urmat de multe motive pentru a nu face: suntem obosiți, nu avem timp, nu ne place să mergem la sală, este prea cald/frig afară, nu avem condiția necesară și nu ne simțim în largul nostru printre ceilalți etc. Ne putem recunoaște în aceste exemple… Dar cum sună dacă spun „în fiecare zi îmi propun să fac 10 minute de exerciții fizice”? Puțin, irelevant, insuficient? Într-o săptămână voi aduna mai mult de o oră de sport. Am pornit de la zero. Oare nu este un câștig?

• Citește și: Antrenamentele fizice cele mai scurte sunt mai eficiente decât cele de lungă durată pentru forța musculară și sănătatea inimii

Mai sus puneam accent și pe răspunsul la întrebarea „De ce?”. Răspunsurile, pentru a contribui la schimbare, e necesar să fie subiective: „Ce înseamnă pentru mine această schimbare, ce mă motivează să fac efortul pentru a o obține?”. Dacă vreau să fac o schimbare pentru că „așa trebuie” sau „așa e mai bine” sau „alții așa fac” ori „alții mi-au spus”, probabilitatea e ca eu, în realitate, să „nu vreau” acea schimbare, iar rezultatele vor fi pe măsură (cel mai probabil renunțăm rapid și decidem că „nu putem”).

E greu să ne asumăm un „nu vreau” dacă, cel puțin cognitiv, ne asumăm faptul că schimbarea este bună. Dar emoțional cum o simțim? Care sunt obstacolele pe care le întâmpinăm? Ce considerăm a fi realmente dificil să facem? Răspunzând la astfel de întrebări înainte de a începe schimbarea, putem găsi soluții pentru fiecare problemă în parte: „Ce pot face atunci când întâmpin problema X? Ce mă poate ajuta?”.

Schimbarea vine din acceptare

Celebrul psiholog american Carl Rogers afirma: „Paradoxul este că abia atunci când mă accept așa cum sunt, atunci mă schimb”. Acceptarea nu înseamnă să ne complacem într-o situație, ci reducerea vocii criticului interior, accentuarea vocii compasiunii, a blândeții. Acceptare înseamnă „să mă plac pe mine, cu plusuri și minusuri, să fiu de partea mea, să mă încurajez să fac ceea ce îmi propun, fără a pune presiune pe rezultate”. Odată cu acceptarea, vine iubirea de sine, iar schimbarea este posibilă pentru că suntem mai motivați să facem lucruri „pentru o persoană dragă, pe care o iubim”.

Desigur, vocea criticului poate fi extrem de activă și ne poate sabota demersurile. Dar cum am răspunde la întrebarea: Care este rolul criticului? Ce face pentru mine? Odată ce înțelegem rolul lui, care este adesea de a ne ajuta sau proteja, putem schimba această voce, care cu toate intențiile bune, produce daune, putând fi înlocuită cu o voce blândă. 

Schimbarea pe care o putem susține este bine să fie aliniată cu valorile noastre, cu persoana care vrem să devenim și locul în care ne vedem peste 5, 10, 20 de ani. Un stil de viață sănătos, vindecarea anumitor răni psiho-emoționale, creșterea anumitor abilități, asumarea anumitor riscuri și o mai mare încredere în noi, toate pot fi atinse cât timp le formulăm cu claritate și le planificăm în funcție de resursele noastre.

Așadar, revenind la nevoia noastră de schimbare, cum ar fi să acceptăm provocarea schimbărilor minore? Cum putem exersa făcând schimbări mici? Spre exemplu, ce ar fi să începem prin a ne hidrata corespunzător?