„Menopauza nu e o rușine, e reinventare.” Greșelile femeilor după 40 de ani, explicate de psihologul Iulia Barca
La 40+, viața femeii se rescrie. E o vârstă în care biologia, psihologia și relațiile se intersectează într-un carusel emoțional complex, iar echilibrul înseamnă adaptare și blândețe față de sine. Psihologul Iulia Barca, speaker la conferința „Îmbătrânesc și NU îmi pare rău”, explică de ce această etapă este atât de intensă emoțional, cum putem transforma frica de schimbare în curiozitate și ce înseamnă, în fapt, acceptarea de sine.
Este o conversație despre redefinire, vulnerabilitate și putere autentică, despre femeia care învață să ceară ajutor, să se aleagă pe sine și să-și accepte corpul și emoțiile fără vinovăție.
Când corpul și emoțiile se schimbă
Pe 22 noiembrie 2025, la Commons Unirii, în București, Iulia Barca va urca pe scena conferinței „Îmbătrânesc și NU îmi pare rău”, alături de dr. Anca Sultan (ginecolog), dr. Tatiana Niță (dermatolog), dr. Andrei Zanfir (psihiatru și psiholog), dr. Alina Lemeni (cardiolog), Ioana Ginghină (actriță) și dr. Florin Ioan Bălănică (psihonutriționist). O zi dedicată femeilor 40+, cu discuții reale despre corp, minte, relații și reinventare. Găsești mai multe informații și BILETE AICI.
SmartLiving.ro: De ce e vârsta de 40+ atât de intensă emoțional pentru femei?
Iulia Barca, psiholog: Perioada de vârstă cuprinsă între 40 și 65 de ani este considerată o perioadă de tranziție pentru femei, cel mai frecvent însemnând numeroase provocări biologice, psihologice și sociale, printre care includem și menopauza.
Un studiu privind sănătatea femeilor de vârstă mijlocie, derulat în Seattle, SUA, a urmărit acești parametri pe parcursul a 23 de ani. Studiul a fost inițiat în anii ’90 și a urmărit care sunt cele mai frecvente provocări cu care se confruntă femeile. Interesant este că 81 de femei au declarat numeroase surse de stres concomitente ca fiind o provocare, apoi relația de cuplu care s-a încheiat prin despărțire sau divorț, boala părinților, acum bătrâni, sau decesul acestora și anumite probleme de sănătate.
Puține femei au menționat menopauza ca fiind un aspect provocator. Concluzia a fost că găsirea echilibrului între toate sursele de stres și asigurarea unui trai decent au reprezentat principalele provocări, menopauza fiind sporadic menționată.
Nu este însă de neglijat intrarea la menopauză, care presupune fluctuații hormonale (ale estrogenului și progesteronului) ce generează iritabilitate, anxietate, schimbări de dispoziție și chiar depresie. Schimbările fizice pot afecta și ele dispoziția, întrucât este o perioadă în care femeile, de multe ori, iau în greutate, pierd din masa musculară. Dacă adăugăm tulburările de somn și ceața mentală, putem înțelege de ce apar modificări în percepția de sine și încrederea în sine.
În mijlocul stresorilor menționați mai sus, la care putem adăuga, acolo unde este cazul, maturizarea copiilor și plecarea lor de acasă, ne putem imagina cum arată viața emoțională a femeii, ținând cont și de faptul că într-o familie, femeia absoarbe, de regulă, stresul.
Un alt aspect important despre femeile care trec pragul vârstei de 40 de ani este redescoperirea de sine, care tinde (aș adăuga aici, preferabil) spre acceptarea de sine și creșterea stimei de sine.
Cred că vârsta aduce cu sine o recalibrare a obiectivelor, o scădere a presiunilor culturale și sociale (în parte despre „cum trebuie să fie o femeie…”), o mai mare stabilitate emoțională și o gândire mai limpede în raport cu propria persoană. Poate fi o etapă a încheierilor (acelor aspecte ale vieții care nu corespund nevoilor noastre), dar poate fi și o perioadă a noilor începuturi.
Să nu uităm însă că tranziția către echilibru adesea este solicitantă și poate fi resimțită chiar ca un roller-coaster emoțional. Ca orice schimbare.
SmartLiving.ro: Cum se explică senzația de „nu mai sunt eu”?
Iulia Barca, psiholog: Schimbările fizice și psihice prin care trec femeile în jurul vârstei de 40 de ani, în perioada perimenopauzei și a menopauzei, sunt responsabile de sentimentul că „Nu mai sunt eu”.
Există schimbări hormonale care afectează dispoziția și energia, generând un sentiment de deconectare emoțională, iritabilitate, anxietate, ceață mentală.
Schimbările care pot să apară în plan relațional – copii plecați de acasă, părinți bolnavi care necesită îngrijire – implică un stres suplimentar. Relația de cuplu în care pot ieși la suprafață anumite probleme (unele legate de tranziția de vârstă a bărbatului, altele în spațiul lăsat de plecarea copiilor), anumite schimbări ce pot să apară și în plan profesional, toate laolaltă redefinesc acel cadru în care obișnuiam să trăim, ne scot din zona de confort și ne confruntă cu provocări pe care le resimțim frecvent copleșitor.
Redefinirea sinelui
Adesea acest interval de vârstă (40–65) vine cu reevaluarea obiectivelor personale, a țelurilor și a scopului în viață. Iar în mijlocul schimbărilor, femeile pot pierde contactul cu „cine erau”, se pot simți deconectate de viața pe care o cunoșteau. Totodată, în mijlocul tranzițiilor apare și oportunitatea de a ne alege pe noi, a ne oferi mai multă compasiune și acceptare, a ne deschide cu curiozitate spre „cine vrem să devenim?”.
Las aici un citat al lui Joan Didion care îmi place foarte mult și pe care îl consider oportun: „I have already lost touch with a couple of people I used to be.” („Am pierdut deja legătura cu diferite versiuni ale mele din trecut.”)
Epuizarea emoțională și vinovăția invizibilă
SmartLiving.ro: De ce oboseala psihică e mai grea decât cea fizică?
Iulia Barca, psiholog: Pentru oboseala fizică remediile sunt mai ușor de accesat – odihnă, repaus, activități plăcute, masaj, sport etc.
Oboseala psihică include o serie de simptome care ne îngreunează funcționarea zilnică și dispoziția. Remediile nu sunt mereu accesibile, așa cum nici rezultatele lor nu sunt rapide.
Oboseala psihică afectează capacitatea de concentrare a atenției, motivația și voința, abilitatea de reglare emoțională, dând sentimentul că nu putem funcționa sau, cel puțin, nu la capacitatea cu care eram obișnuite.
Scăderea motivației duce la procrastinare, la dificultăți de a începe sau încheia sarcini, chiar dacă acestea erau plăcute. Epuizarea emoțională (iritabilitate, anxietate, lipsă de speranță) afectează calitatea vieții, mai ales când oboseala mentală, această problemă invizibilă, atrage și sentimente de vinovăție pentru că „nu putem ieși din starea în care suntem”.
SmartLiving.ro: Ce rol joacă acceptarea în procesul de îmbătrânire?
Iulia Barca, psiholog: Spuneam și mai sus că toată această tranziție este ideal să ne ducă în direcția unei mai mari acceptări de sine și nu a unei renunțări la sine.
Este perfect în regulă să simțim tristețe pentru părțile din trecutul nostru care acum nu mai sunt prezente. Ne plângem uneori tinerețea, energia și puterea de atunci, uneori și sentimentul de a avea „toată viața înainte” (despre care știm că, deși îl aveam atunci nu înseamnă că îl și foloseam cu înțelepciunea unei minți trecute de 40 de ani).
Cred că pentru anumite persoane tristețea aceasta este resimțită ca un doliu și mi-aș dori să nu îl asociem cu rușine sau cu neputință, cu vinovăție sau o critică dureroasă la adresa noastră, ci cu blândețea de care avem nevoie într-o etapă atât de delicată fizic, psihic, biologic.
Renunță la standardele nerealiste
Acceptarea de sine, în forma ei cea mai sănătoasă pentru noi, include renunțarea la:
- standardele nerealiste care adesea ne urmăresc de-a lungul vieții (despre cine ar trebui să fiu, de exemplu);
- complexele dureroase care ne îngreunează adesea pașii pe care îi facem (despre cum ar trebui să arăt, de exemplu);
- neglijarea nevoilor noastre (despre cât ar trebui să contez, de exemplu).
Acceptarea de sine poate însemna renunțarea la toate poverile pe care le-am dus pe umeri de-a lungul vieții, unele care nici măcar nu ne-au aparținut (reprezentate de copilărie sau de așteptările altora de la noi).
Poate însemna pace făcută cu acele părți din noi intens criticate în trecut, cu limitele pe care le avem, cu răspunsul „nu” la solicitări indezirabile, cu corpul nostru trecut prin multe transformări, cu lumea din jur și din interiorul nostru.
SmartLiving.ro: Cum poate fi redescoperită bucuria simplă, fără vinovăție?
Iulia Barca, psiholog: Aici aș răspunde, în primul rând, cu compasiune. Mare parte a femeilor trecute de 40 de ani sunt soții, mame, colege, surori, fiice, nurori, prietene, și în fiecare dintre aceste roluri dăruiesc.
Este corect să spunem că adesea și primesc la schimb. În același timp, frecvent noi suntem ultimele pe lista celor care „primesc” din partea noastră. Întreb uneori în cabinet: „Ce fel de persoană este pentru tine aceea căreia nu vrei să îi oferi nimic și pentru care nu vrei să îți faci timp?”. Răspunsurile gravitează în jurul acestuia: „O persoană de care nu îmi place.” Și atunci, întreb: „pe tine cum te placi, cum te iubești?”
După ce trăim o viață fără să ne alegem pe noi, când începem să facem acest lucru, vom simți vinovăție. Ne vom simți egoiste, insensibile, ne va fi teamă de respingerea celor pe care i-am refuzat, ne va fi teamă de judecata lor. Dar, oare, nu asta am făcut toată viața?
Pentru a ne bucura, învățăm să fim prezente, ancorate în jurul nostru, în lucrurile mici care ne pot da o stare de bine sau ne pot aduce un zâmbet, învățăm să privim în interiorul nostru și să ne întrebăm mai des „Ce aș avea nevoie acum? Ce pot face pentru mine?”.
Cu pași mici, chiar dacă pentru început va apărea vinovăția, învățăm să ne oferim bucurie fără ca acest sentiment să mai fie prezent. Învățăm că suntem la fel ca toți ceilalți și merităm să facem pentru noi ceea ce am făcut, mereu, pentru oamenii dragi nouă.
- CITEȘTE ȘI: Știi să ai grijă de nevoile tale?
Modelele toxice de feminitate
SmartLiving.ro: Ce greșeli fac femeile când încearcă să fie „puternice cu orice preț”?
Iulia Barca, psiholog: Greșeala cea mai mare este aceea de a încerca să le facem singure pe toate și de a nu (ne) recunoaște limitele și nevoile.
„Puterea” aceasta aduce cu sine multă însingurare, credința că nu ne putem baza pe nimeni, sentimentul de copleșire și refuzul de a cere sau accepta ajutorul. Refuzăm să acceptăm „nu pot”, „este prea mult”, „nu știu”, cu atât mai mult dacă ceilalți ar fi martori ai neputinței noastre.
Rezultatul este adesea un cost psiho-emoțional, precum anxietatea, stresul cronic, depresia (sentimentul că am eșuat și suntem lipsite de valoare dacă nu „le facem pe toate” sau „nu le facem cum trebuie”).
Am evoluat ca specie atunci când am învățat să trăim în comunități și să ne bazăm unii pe ceilalți. În prezent, modelele toxice de feminitate (și masculinitate deopotrivă) ne îndepărtează de sursa adevăratei noastre puteri: relațiile cu ceilalți.
Când învățăm să trăim în relații, învățăm să adaptăm standardele nerealiste la capacitățile și resursele noastre reale, iar presiunea de a fi „puternică cu orice preț” este redusă la ceea ce a însemnat întotdeauna: un mesaj toxic.
Vulnerabilitatea ca formă de curaj
„Puternică cu orice preț” poate însemna să nu cerem ajutorul, să nu lăsăm să se vadă că ne este greu, să nu ne bazăm pe ceilalți, să nu eșuăm, iar dacă o facem, să depășim „cu eleganță și înțelepciune” episodul. Pe scurt, înseamnă să fugim de vulnerabilitatea reală care ne caracterizează pe toți: femei și bărbați.
Puterea reală începe cu acceptarea limitelor proprii, cu renunțarea la a ne lăsa definite de standardele altcuiva despre orice înseamnă să fii femeie. Pentru că abia atunci ne recâștigăm pe noi însene și libertatea de a fi autentice, imperfecte și failibile.
SmartLiving.ro: De ce frica de schimbare e atât de mare după 40 de ani?
Iulia Barca, psiholog: Frica de schimbare devine mai intensă odată cu vârsta pentru că stabilitatea și familiarul ne dau iluzia de siguranță.
După 40 de ani, avem deja construite rutine, relații, roluri, identități în care ne simțim confortabil. Orice modificare semnificativă – fie ea profesională, personală sau corporală – ne poate confrunta cu necunoscutul, cu pierderea controlului și, implicit, cu anxietatea.
În plus, cu cât acumulăm mai multe responsabilități (copii, partener, părinți în vârstă, muncă), cu atât percepem schimbarea ca pe un risc major: dacă ceva se clatină, tot sistemul nostru interior pare în pericol.
Dar schimbarea e inevitabilă și, în realitate, poate deveni un instrument de evoluție. Acceptarea vine treptat, atunci când înțelegem că stabilitatea absolută nu există și că putem controla doar modul în care alegem să răspundem provocărilor.
SmartLiving.ro: Cum putem învăța să cerem ajutor?
Iulia Barca, psiholog: Aș propune să privim, pentru început, din cealaltă perspectivă. Cum ne-am simți dacă vedem că cineva drag are nevoie de ajutorul nostru și, deși îl oferim, suntem respinse constant?
Oare ne este ușor să oferim ajutor? Dacă răspunsul este da, prima recomandare, pentru a avea un comportament sănătos, este aceea de a ne asigura că ne-a fost solicitat. A doua este aceea de a evalua cum ne simțim când ajutăm. Probabil ne simțim bine cu noi însene, întrucât, oricât de altruist este gestul, recompensa invizibilă este o stare de bine interior.
Din acest motiv, când ne confruntăm cu depresia, este recomandat voluntariatul. Astfel ne redescoperim resursele, redevenim valoroase și utile și găsim bucuria în a fi cu și pentru ceilalți.
După această introducere, oare ce transmitem lumii când spunem, direct sau indirect, „Eu nu am nevoie de niciun ajutor” sau „Pe mine nu mă poate ajuta nimeni pentru că eu mă descurc să le fac pe toate singură”?
O lume cu care comunicăm prin „Eu nu am nevoie de voi” este o lume în care ne vom simți singure, în care nu vom permite relații cu ceilalți. Relațiile presupun schimburi. Uneori ești tu lângă mine, alteori sunt eu lângă tine. Ce îți transmit dacă atunci când vrei tu să fii lângă mine, eu îți spun că nu am nevoie de tine?
Vindecarea prin vulnerabilitate
Iată cum crește sentimentul de însingurare, cum mirajul „puterii” de a face totul singură este, de fapt, o lamă cu două tăișuri: nu ni se ridică statui și nici nu simțim că aparținem unei comunități.
Să ne dăm voie să cerem ajutorul înseamnă să vindecăm partea din noi care a învățat că trebuie să ne descurcăm singure, „să nu ne știe nimeni problemele”, să ne ferim de lume ca fiind „un loc periculos”.
Putem începe să facem acest lucru cu oamenii dragi, apropiați, în care avem încredere, care și-au dorit tot timpul să ne fie alături și cărora le putem da permisiunea de a se apropia mai mult de noi, coborând de pe piedestalul „atotputerniciei”.
- CITEȘTE ȘI: Puterea prieteniei adevărate: o singură conversație pe zi cu un prieten ne face mai fericiți
SmartLiving.ro: Cum gestionăm anxietatea legată de viitor și îmbătrânire?
Iulia Barca, psiholog: Aș spune că este important conținutul anxietății, gândurile specifice și scenariile care decurg de aici. Fiecare dintre noi își spune o poveste despre viitor și îmbătrânire și are tendința să se încreadă în poveștile pe care și le spune, să le considere reale și posibile, ba mai mult, probabile. Pentru fiecare gând negativ propun să facem eforturi conștiente de a găsi alternative, soluții și să ne angajăm mereu în a face „partea noastră”, respectiv ceea ce stă în controlul nostru.
Nu am deținut niciodată controlul asupra viitorului, asupra lumii sau asupra celorlalți, ci doar asupra noastră și acțiunilor noastre. Controlul gândurilor este posibil, la fel și cel emoțional.
Poate, odată cu înaintarea în vârstă, ne angajăm să fim mai atente și grijulii cu aceste aspecte ce țin de viața noastră interioară. Îmbătrânirea este un proces, iar dacă nu suntem prezente pe parcursul lui, ne putem trezi, poate la 90 de ani, întrebându-ne „Când a trecut timpul?”.
Pentru a combate o astfel de conștientizare târzie, să ne umplem acest timp pe care îl avem cu sens și semnificație, cu activități plăcute, cu relații importante, cu grijă față de sănătatea noastră fizică și psihică, cu timp pentru noi.
Nu cred că obiectivul trebuie să fie „Să nu simt deloc îngrijorare”, ci mai degrabă: „Cum să răspund îngrijorărilor mele? Ce îmi cer? Ce pot face pentru a simți că am control asupra vieții mele?”.
SmartLiving.ro: Ce mesaj ți-ai dori să ajungă la femeile care vin la conferință?
Iulia Barca, psiholog: În primul rând, mi-aș dori să încurajez grija față de propria persoană, compasiunea față de sine și față de ceilalți, cultivarea unor relații sănătoase, alegeri mai sănătoase și atenție la nevoile proprii.
Totodată, nu cred că pot sublinia îndeajuns cât de important este să apelăm la specialiștii care ne pot explica ce înseamnă menopauza, ne pot da soluții pentru o tranziție cât mai ușoară și lipsită de evenimente neplăcute și ne pot ajuta să ne „așezăm” mai comod în noua noastră realitate.
Menopauza nu este un motiv de rușine, de teamă, de deznădejde. Menopauza poate însemna reinventare, renaștere, reconstruire a sinelui. În acest sens, aș recomanda și lectura cărții scrise de actrița Naomi Watts – Dare I say it? – care în curând va fi tradusă în limba română.
- CITEȘTE ȘI: Cum te echilibrezi la menopauză: tratamente hormonale și non-hormonale, explicate de medicul endocrinolog
SmartLiving.ro: Ce înseamnă, pentru tine personal, să îmbătrânești și „să nu-ți pară rău”?
Iulia Barca, psiholog: Eu am în minte constant faptul că este un privilegiu să am ocazia să îmbătrânesc și sunt recunoscătoare pentru faptul că pot experimenta și descoperi această nouă etapă a vieții.
Cred că societatea valorifică tinerețea mai presus de orice și, cu atât mai grea poate deveni presiunea asupra femeilor de a nu îmbătrâni sau, dacă o fac, să nu se vadă acest lucru. Este un alt mod prin care mesajele toxice care circulă liber ajung să decidă dacă avem dreptul să fim, să ne arătăm așa cum suntem, să fim vizibile când tenul nu mai este principalul nostru atu.
Totodată, femeia matură este femeia care știe mai bine ce vrea, care nu mai tolerează încălcarea drepturilor, care este mai sigură pe sine și mai conștientă de nevoile pe care le are și de ce merită.
Iar o astfel de femeie poate fi o provocare pentru structurile rigide care așteaptă obediență, invizibilitate, toleranță fără limite. Cred că, odată cu înaintarea în vârstă, am început să mă întreb mai des cine vreau să fiu pentru mine și ce sens vreau să dau existenței mele. Iar întoarcerea către mine îmi aduce în continuare schimbări, ajustări, descoperiri și renunțări la acele părți din mine care nu mai servesc prezentului și autenticității mele.
Am 47 de ani și am de gând să îmbătrânesc cât mai mult și să fiu mereu o susținătoare a feminismului, umanității din noi toți, educației constante și relațiilor în care nu încetăm să ne vindecăm și să ne redescoperim pe noi înșine.
Conferința „Îmbătrânesc și NU îmi pare rău”
Conferința „Îmbătrânesc și NU îmi pare rău”, organizată de publicația SmartLiving.ro, este un spațiu de răspunsuri și de inspirație. Aici vei găsi informații medicale clare și utile, dar și povești de la femei ca tine. Este locul unde specialiștii vor vorbi deschis despre sănătate, echilibru și prevenție și vor răspunde întrebărilor punctuale, din public, în cadrul unui Q&A lămuritor. Găsești bilete AICI. Vino cu o prietenă și beneficiați de oferta specială!
Speakeri
- Dr. Alina Lemeni, medic cardiolog – despre cum să îți protejezi inima și să previi bolile cardiovasculare după 40 de ani
- Dr. Tatiana Niță, medic dermatolog – despre piele, îmbătrânire și cele mai eficiente soluții antiaging
- Dr. Florin Ioan Bălănică, psihonutriționist – despre alimentația inteligentă și relația dintre minte și corp
- Ioana Ginghină, actriță și activistă pentru drepturile femeilor – despre feminitate, putere interioară și libertatea de a alege
- Dr. Alina Sultan, medic ginecolog, va aborda deschis subiecte esențiale pentru sănătatea intimă a femeilor
- Iulia Barca, psiholog și psihoterapeut, va aduce o perspectivă realistă, dar blândă asupra modului în care ar trebui să abordezi trăirile noi cu care te confrunți în perioada (peri)menopauzei
Agenda
10.00-10.30 – Welcome coffee
10.30-11.15 – 𝘍𝘦𝘮𝘦𝘪𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘦𝘷𝘪𝘪: 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘴𝘦𝘯𝘴, 𝘦𝘤𝘩𝘪𝘭𝘪𝘣𝘳𝘶 𝘴̦𝘪 𝘢𝘤𝘤𝘦𝘱𝘵𝘢𝘳𝘦 𝘪̂𝘯 𝘱𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘥𝘢 (𝘱𝘦𝘳𝘪)𝘮𝘦𝘯𝘰𝘱𝘢𝘶𝘻𝘦𝘪, Iulia Barca, psiholog și psihoterapeut
11.15-12.00 – 𝘗𝘳𝘦(𝘮𝘦𝘯𝘰𝘱𝘢𝘶𝘻𝘢) 𝘧𝘢̆𝘳𝘢̆ 𝘵𝘢𝘣𝘶𝘶𝘳𝘪: 𝘤𝘦 𝘴𝘦 𝘪̂𝘯𝘵𝘢̂𝘮𝘱𝘭𝘢̆ 𝘤𝘶 𝘤𝘰𝘳𝘱𝘶𝘭 𝘵𝘢̆𝘶 𝘴̦𝘪 𝘤𝘶𝘮 𝘱𝘰𝘵̦𝘪 𝘳𝘢̆𝘮𝘢̂𝘯𝘦 𝘪̂𝘯 𝘢𝘳𝘮𝘰𝘯𝘪𝘦 𝘤𝘶 𝘦𝘭, Dr. Anca Sultan, medic ginecolog
12.00-12.15 – Pauza de cafea
12.15-13.00 – 𝘌𝘮𝘰𝘵̦𝘪𝘪𝘭𝘦, 𝘴𝘵𝘳𝘦𝘴𝘶𝘭 𝘴̦𝘪 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢: 𝘤𝘰𝘯𝘦𝘹𝘪𝘶𝘯𝘪 𝘪𝘯𝘷𝘪𝘻𝘪𝘣𝘪𝘭𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘪̂𝘵̦𝘪 𝘱𝘰𝘵 𝘴𝘢𝘭𝘷𝘢 𝘷𝘪𝘢𝘵̦𝘢, Dr. Alina Lemeni, medic cardiolog
13.00-13.45 – 𝘈𝘯𝘵𝘪-𝘢𝘨𝘪𝘯𝘨 𝘤𝘶 𝘴𝘦𝘯𝘴: 𝘤𝘶𝘮 𝘪̂𝘵̦𝘪 𝘪𝘶𝘣𝘦𝘴̦𝘵𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘭𝘦𝘢 𝘭𝘢 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘷𝘢̂𝘳𝘴𝘵𝘢̆, Dr. Tatiana Niță, medic dermatolog
13.45 – 14.15 – Pauza de masă
14.15-15.15 – 𝘋𝘦 𝘭𝘢 𝘮𝘦𝘵𝘢𝘣𝘰𝘭𝘪𝘴𝘮 𝘭𝘢 𝘮𝘦𝘯𝘵𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦: 𝘤𝘶𝘮 𝘪̂𝘵̦𝘪 𝘳𝘦𝘤𝘢𝘭𝘪𝘣𝘳𝘦𝘻𝘪 𝘷𝘪𝘢𝘵̦𝘢 𝘥𝘶𝘱𝘢̆ 𝟦𝟢 𝘥𝘦 𝘢𝘯𝘪, Dr. Florin Ioan Bălănică, medic psihonutriție
15.15-15.45 – 𝘍𝘳𝘶𝘮𝘶𝘴𝘦𝘵̦𝘦𝘢 𝘷𝘶𝘭𝘯𝘦𝘳𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘪: 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘤𝘶𝘮 𝘴𝘢̆ 𝘳𝘢̆𝘮𝘢̂𝘪 𝘵𝘶, 𝘪𝘯𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯𝘵 𝘥𝘦 𝘷𝘢̂𝘳𝘴𝘵𝘢̆, Ioana Ginghină, actriță
Hai să ne vedem pe 22 noiembrie la Commons Unirii, pe str. Halelor nr. 5, București.
