„Nu concepeam să sufăr și îmi era tot mai rău”: Cum îți revii după dezamăgiri?

Cu toții știm cum este să treci prin momente de dezamăgire, pierdere sau eșec. Acestea sunt o parte inerentă a vieții și a condiției umane. Tot ele sunt și oportunități de creștere și dezvoltare sau de schimbare. Marile dezamăgiri se produc în relație cu cele mai importante persoane pentru noi, de aceea dor mai mult, alteori sunt minore, așa cum uneori avem dezamăgiri în relație cu noi înșine atunci când avem o nereușită.
Cum putem învăța din dezamăgiri
Adesea aceste experiențe ne pot afunda în neputință sau blocaje. O dezamăgire poate produce neîncredere, tristețe sau suferință, dorință de evitare a expunerilor viitoare din nevoia de a ne proteja.
Unele persoane trec în mod natural mai ușor prin dezamăgiri, având o capacitate mai mare de reziliență, o flexibilitate mentală mai bună sau reușesc să transforme pozitiv pe termen lung experiența producătoare de dezamăgire, chiar dacă pe termen scurt aceasta este dureroasă sau produce disconfort.
Există însă strategii pe care putem cu toții să le exersăm pentru a ne antrena capacitatea de a gestiona sănătos momente de dezamăgire sau pierdere. Iată câteva variante ce pot ajuta:
Să dăm credit emoției noastre
Practic asta înseamnă să normalizăm ceea ce simțim și să privim această experiență internă ca o informație valoroasă pe care o putem folosi în avantajul nostru. Așa cum știm, emoțiile au un rol adaptativ și ne-au ajutat de-a lungul timpului să supraviețuim ca specie.
Așadar, chiar și emoțiile care ne displac ne pot ajuta să înțelegem de ce anume avem nevoie, cum ne afectează diferite situații sau ce ajustări putem face pentru a crește calitatea vieții noastre afective. Fiind curioși în legătură cu ceea ce simțim ne ajută mult mai mult decât să încercăm să scăpăm de asta.
„M-am despărțit de partenerul meu acum 8 luni când am aflat că mă înșală. Nu exista loc de reparație și nici nu am acceptat să trec peste acest eveniment pe care mi l-a recunoscut după câteva luni în care intuiam că se întâmplă ceva și a tot îndreptat vina asupra mea… că eu caut conflict, că sunt geloasă, că sunt suspicioasă, că nu îl înțeleg. După separare însă, am avut o perioadă extrem de dificilă întrucât nici nu concepeam să sufăr. Mă gândeam că aș face asta pentru el, că nu merită. Mă simțeam extrem de rău și manifestam multă furie. Nu am reușit să mă conectez la mine și să îmi dau voie să trăiesc suferința și dezamăgirea până nu am început un demers terapeutic.” povestește Ioana, 32 de ani, din Călărași.
Să ne clarificăm dacă dezamăgirea este produsă de factori interni sau externi
Acest pas ne va ajuta foarte mult să ne orientăm atenția și energia în direcția potrivită. Adesea sentimentul atunci când ne confruntăm cu dezamăgiri este că ceilalți ne-au produs acest disconfort. În primul rând este bine să ne asumăm responsabilitatea pentru emoția noastră, nu toți oamenii simt la fel în aceeași situație, deci experiența aceasta este a noastră.
Apoi este util să descoperim ce putem noi face pentru a ne regla emoțional iar canalizarea resurselor noastre în direcția potrivită ne va ajuta să descoperim că avem mai mult control asupra situației decât am crezut inițial.
Ce avem de învățat din asta, pentru a ne putea dezvolta?
Oamenii care evoluează dau dovadă de flexibilitate mentală și folosesc experiențele neplăcute pentru a învăța ceea ce le este util și ce nu, lucru care îi va ajuta în viitor. Unde se situează nivelul așteptărilor noastre în raport cu acea situație/persoană?
Dacă observăm că așteptările noastre au fost prea mari, asta înseamnă că dezamăgirea a fost produsă de perspectiva noastră nerealistă. Astfel, ceea ce putem învăța este să ne ajustăm așteptările adaptându-ne la contextul real, nu la cel din mintea noastră sau la unul ideal.
Alteori dezamăgirile apar atunci când deși avem așteptări corecte în raport cu realitatea, cealaltă persoană nu-și respectă angajamentul sau o situație neprevăzută face ca lucrurile să nu se desfășoare conform planificărilor. Și aici dezamăgirea este un răspuns corect, adaptat la realitate, ceea ce presupune ca noi să tolerăm această stare temporară, deoarece astfel ne creștem toleranța la frustrare.
Să practicăm acceptarea
Acceptarea se referă la a avea capacitatea de a fi în contact cu realitatea, chiar dacă aceasta nu este așa cum ne-am dorit. Acceptarea nu este totuna cu resemnarea, ci reprezintă asimilarea realității așa cum este ea, lucru care ne permite să ne asumăm consecințele pentru propriul comportament. Iar asta ne va permite să mergem mai departe.
Oamenii care dau dovadă de imaturitate emoțională nu văd corect realitatea, ci mai degrabă încearcă să o interpreteze într-un mod ce le validează convingerile deja existente.
Să ne cultivăm optimismul
Optimismul este cel care are un impact atât de semnificativ, încât corelează cu un sistem mai bun imunitar. Dacă asta se întâmplă la nivel fizic, la nivel mental oamenii optimiști tind să aibă o calitate a vieții îmbunătățită. Aceștia privesc momentele de eșec și dezamăgire ca pe obstacole ce pot fi depășite, continuând să lucreze la obiectivele setate și încercând alte strategii până găsesc varianta potrivită.
Nevoia de autocompasiune
Compasiunea față de sine este foarte importantă atunci când ne este greu. Este acea atitudine și voce interioară blânde față de propria persoană. Este ca și când am vorbi celei mai dragi persoane aflată într-o situație similară.
Autocompasiunea ne permite să ne recunoaștem trăirile mai puțin plăcute, să acceptăm că ele sunt normale și să ne oferim un spațiu sigur pentru a le simți. Doar trecând prin această experiență putem ieși din ea într-un mod funcțional. Încurajările, alinările, acceptarea faptului că este necesar să ne respectăm propriul ritm interior ajută la vindecarea emoțiilor inconfortabile.