Școala nu e frumoasă pentru toată lumea. Cum să-ți ajuți copilul să treacă mai ușor prin ea

Școala poate să fie o provocare pentru toți copiii, indiferent de notele pe care le iau. Presiunea legată de performanțele școlare și dificultățile legate de adaptarea la grup nu sunt lucruri simple. Deși, ca părinte, nu poți face totul, sunt câteva lucruri pe care le poți învăța ca să știi cum să-ți ajuți copiii la școală, astfel încât să le fie mai ușor cu lecțiile, cu bullyingul sau cu alte probleme emoționale.

Dacă te uiți pe rețelele sociale, prima zi de școală e plină de fotografii cu copii fericiți. Copii fericiți cu ghiozdanul în spate. Copii fericiti cu flori în brațe. Copii fericiți alături de învățătoare. Copii fericiți alături de părinți, eventual cu tot cu bunici. Peste tot numai copii fericiți, cel puțin la clasele primare, când încă îi mai convingi să zâmbească la poză.

Dacă ar fi fost să-i fac o fotografie fiicei mele, care a intrat în clasa a cincea, în prima zi de școală, cel mai probabil și-ar fi dat ochii peste cap. De o săptămână încoace spune că nu vrea să înceapă școala, iar ultima dată când a spus-o a fost chiar în dimineața în care a început.

Școala nu e frumoasă pentru toată lumea. De fapt, pentru destul de mulți elevi vine cu multă presiune, cu plictiseală și cu teama că nu se vor integra sau că vor fi victimele bullyingului. Unii nici nu povestesc acasă, părinților, ce li se întâmplă la școală, de teamă că părinții vor lua atitudine și vor agrava lucrurile.

Și dacă școala nu e fericită?

Doar pentru că pe vremea noastră era, poate, și mai rău nu înseamnă că școala nu e stresantă. Elevii sunt supuși multor factori de stres, cum ar fi cursuri solicitante, o viață socială dificilă, gestionarea timpului (mereu puțin) și a emoțiilor.

Un studiu realizat pe o perioadă de patru ani (2014-2018) în Statele Unite cu scopul de a estima prevalența tulburărilor mintale și făcut pe un eșantion format din copii pornind de la vârsta grădiniței și până la clasa a 12-a, a arătat că unul din șase copii a prezentat suficiente simptome pentru a îndeplini criteriile pentru una sau mai multe tulburări mintale, cum ar fi tulburările de anxietate și tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD).

Totodată, un raport din 2019 al Centrului de Cercetare Pew (tot din SUA), a arătat că 61% dintre adolescenți se simt presați să obțină note bune. O altă statistică arată că aproximativ 22% dintre elevii cu vârste între 12 și 18 ani din SUA au raportat că au fost hărțuiți în timpul anului școlar 2019.

Nu doar că în România nu avem studii, dar niciuna dintre aceste statistici realizate în Statele Unite nu ia în considerare impactul pandemiei, care a dat înapoi elevii din punct de vedere academic și a avut efecte negative asupra sănătății lor mintale.  

La ce să fii atent ca să-ți dai seama dacă ceva nu e bine

Odată ce copiii pleacă de acasă, părinții sau alți adulți care îi au în grijă au o influență redusă asupra a ceea ce se întâmplă în viețile lor de elevi. Fără să poată să asiste sau să-i ghideze pe copii când se confruntă cu diferite dificultăți în sala de clasă sau în afara ei, părinții au acces de cele mai multe ori la opinii fragmentate sau incomplete despre modul în care copiii lor și-au petrecut orele de la școală. E valabil mai ales dacă copilul este mic și nu poate să-și exprime clar frustrările, dar uneori nici adolescenții nu reușesc să comunice ce li se întâmplă, mai ales dacă intră într-o etapă în care vor să-și manifeste independența față de părinți.

Dacă nu îți e clar ce se întâmplă la școală și dacă copilul tău trece sau nu prin dificultăți, Jessica Kendorski, președintele departamentului de psihologie școlară și profesor la Colegiul de Medicină Osteopatică din Philadelphia, citată de Vox, spune că printre semnele care îți pot transmite ceva se află iritabilitatea crescută, dificultățile de somn sau lipsa somnului și modificări ale apetitului.

De asemenea, copiii pot să spună că se simt rău pentru a rămâne acasă, când, în realitate, sunt stresați sau îngrijorați în legătură cu ceva ce se petrece la școală, mai spune psihologul.

Un lucru care indică un disconfort la școală poate să fie dorința de a le face celorlalți pe plac tot timpul (people-pleasing), e de părere și Meredith Draughn, consilier școlar. Elevii de liceu pot să manifeste o atitudine de „îngheț” (freeze), mai spune ea.

EXTRA INFO

Fight, flight, freeze

Fight (lupta), flight (înghețul) și freeze (fuga) sunt reacțiile naturale ale unei persoane în fața unor evenimente stresante, înspăimântătoare sau periculoase.

Fight și flight sunt răspunsuri active de apărare, în care corpul te îndeamnă să lupți sau să fugi. În aceste cazuri, ritmul cardiac devine mai rapid, ceea ce crește fluxul de oxigen către mușchi. Percepția durerii scade, iar auzul devine mai ascuțit. Aceste reacții ale corpului te ajută să acționezi corespunzător și mai rapid în fața pericolului perceput.

Freeze, înghețul, este un fel de fight sau flight în așteptare, adică o reacție în care te pregătești să te protejezi. Se mai numește și imobilitate reactivă sau imobilitate atentă, conform Healthline. Această reacție implică schimbări fiziologice similare cu ale celorlalte două, doar că stai complet nemișcat și te pregătești pentru următoarea mișcare.

Reacțiile de tipul fight-flight-freeze nu sunt decizii conștiente, ci automate.

Dacă observăm un copil căruia nu-i pasă, care e apatic, e posibil ca, dacă săpăm mai adânc și încercăm să înțelegem ce i se întâmplă, să aflăm că e copleșit, dar alege să nu facă nimic, pentru că nu știe cum să gestioneze problema, explică Meredith Draughn.

Atunci, care e metoda cea mai bună și ce putem face ca să ne ajutăm copiii să facă față mai bine vieții de elev?, se întreabă cei de la Vox.com.

Tacticile variază în funcție de vârsta copilului și de problemele cu care se confruntă. Indiferent ce abordare vei avea, experții spun că trebuie să-ți ții mereu copiii la curent cu deciziile pe care le iei cu privire la succesul lor emoțional și școlar.

Cum să încurajezi creșterea performanței școlare. Puterea lui „încă“

Cum spuneam și cum spun și cei de la Vox, școala nu e chiar floare la ureche pentru toată lumea. Pornind de la cursuri dificile și teme multe și grele, elevii pot să aibă de depășit o mulțime de obstacole. Pot să pice un test sau să aibă rezultate nefavorabile la vreun proiect important.

Unii copii sunt foarte critici cu ei înșiși în astfel de situații și pot să-și spună că nu sunt destul de inteligenți. Alții susțin că subiectele sau temele au fost prea dificile. În oricare dintre aceste situații, tu, ca părinte, poți promova o mentalitate axată pe ideea de creștere: că poți învăța din eșecuri, poți crea un nou proces de învățare și că poți să-ți îmbunătățești abilitățile.

Chiar dacă un copil a avut un rezultat mai slab la o evaluare, poți să apreciezi efortul și strategiile pe care le-a folosit. Poți, de asemenea, să întrebi de ce crede că rezultatul nu a fost cel dorit și să discutați, împreună, despre ce poate face pentru a obține un rezultat mai bun data viitoare.

O mentalitate rigidă – cum că abilitățile sunt de neschimbat și că nu se pot îmbunătăți – nu este de dorit. Când un copil are o mentalitate rigidă, de exemplu „nu pot să fac asta”, poți modifica afirmația în ceva mai puțin fix, cum ar fi „nu poți face asta încă”. Puterea lui încă, spune profesorul Josh Monroe, îi ajută pe elevi să înțeleagă că nu trebuie să știe totul chiar acum și că e important că nu știi, pentru că în felul acesta poți să te dezvolți.

Este, deci, important să încurajezi un copil care folosește remarci negative la adresa sa (cum ar fi „nu o să reușesc niciodată să învăț la materia asta” sau „nu sunt destul de bun”), dar tot o mentalitate rigidă care poate, de asemenea, să ducă la neajunsuri este și să-i spui mereu „ești foarte deștept!”.

„Când lucrurile încep să devină cu adevărat dificile, s-ar putea să realizezi că unii copii nu vor vrea să-și asume riscuri, pentru că ajung să creadă că, dacă nu reușesc, vor pierde acel titlu de sunt atât de deștept”, spune psihologul Jessica Kendorski. E mai recomandat, adaugă ea, să te concentrezi pe realizări bazate pe efort și strategii atunci când îți încurajezi copilul: „Sunt foarte mândru de tine că ai organizat un grup de studiu cu prietenii tăi”.

Ca să te asiguri că copiii își fac temele și se pregătesc pentru teste, Kendorski încurajează stabilirea unei rutine. Să dedice un timp și un loc anume pentru teme. Dacă reține informațiile mai eficient atunci când învață câte puțin în fiecare zi în loc să se îngrămădească cu toate cu o zi înainte de test, reamintește-i această posibilitate.

Dacă copilul îți cere ajutorul la o temă, dar tu nu te pricepi prea bine la, să zicem, algebră, nu te rușina să recunoști acest lucru și spune-i că nu știi cum să rezolvi problema. Puteți căuta împreună instrumente online sau filmulețe pe YouTube, pentru că există profesori sau studenți care pun la dispoziție lecții gratuite pe diferite niveluri educaționale. Dacă e nevoie, cere sfatul profesorului copilului tău în legătură cu materiale care l-ar putea ajuta să învețe mai ușor. Nu e deloc greșit să ceri părerea profesorilor, ba chiar e bine să o faci cât mai devreme și cât mai des când simți că ai nevoie de ghidaj.

Cum să încurajezi încrederea în gestionarea situațiilor sociale dificile

Din punct de vedere social, școala poate să fie un câmp minat. Copiii învață cum să interacționeze în mod independent cu colegii și cum să-și regleze emoțiile. Dacă copilul tău spune că cineva se ia de el la școală, că-l agasează sau agresează, validează-i experiența și încearcă să nu îi minimizezi emoțiile.

Știi clasicul nu-i nimic, ți se pare? Nu-l practica în relația cu copilul tău. În schimb, întreabă-l ce fel de sprijin își dorește de la tine, pentru că, în funcție de vârstă și experiență, poate să vrea lucruri diferite. I-ar fi mai util să vorbești tu cu un profesor sau ar vrea să discute el însuși situația? Lasă-l să aleagă felul în care intervine. Dacă poate să gestioneze singur situația, cu atât mai bine, rolul tău va fi, în acest caz, doar să verifici ce s-a întâmplat. Dar să nu faci nimic și să faci abstracție de greutățile prin care trece nu va aduce nimic bun.

Dincolo de situațiile concrete în care se află, îți mai poți ajuta copilul dacă îl încurajezi să experimenteze acasă asertivitatea și o atitudine prin care să-și susțină punctul de vedere, pentru a putea să le aplice mai bine și în viața din afara casei. E util să-și dea seama care sunt momentele în care e bine să intervină atunci când el însuși sau un alt coleg e victima bullyingului și să facă diferența cu momentele mai complicate, în care e nevoie să apeleze la adulții de încredere. Și în aceste cazuri e bine să intervii la școală numai după ce ai discutat cu copilul.

Să-ți fie greu din punct de vedere social la școală nu înseamnă numai să fii victima bullyingului. Și unui copil care e pur și simplu mai timid și mai retras poate să-i fie greu. Ca să îl ajuți pe copilul tău să-și construiască încrederea de sine, amintește-i cât de des poți că ceea ce are de spus este important, că interesele și punctele lui de vedere sunt valoroase și că merită împărtășite cu ceilalți.

Cât despre rețelele sociale, de cele mai multe ori, adolescenții vor face ce vor ei, indiferent dacă tu vrei sau nu. Decât să le interzici sau să le impui anumite reguli, mai bine vorbești cu ei deschis și îi asculți. E bine să-i încurajezi să fie sinceri, ca să iei atitudine dacă intră în vreun conflict pe rețelele sociale, și să le reamintești de sprijinul tău, spunându-le că nu vor fi învinovățiți sau criticați dacă vin la tine să-ți împărtășească diferite situații.

Echilibru pentru minimizarea stresului

La fel ca adulții, copiii pot fi foarte stresați din cauza cerințelor școlare și extrașcolare, dar și din cauza conflictelor cu prietenii și familia.

Dacă adorm foarte târziu în weekenduri sau sunt prea obosiți pentru a face activități care de obicei le fac plăcere, cum ar fi să se vadă cu prietenii, e posibil să aibă nevoie de un program de viață mai echilibrat.

Întreabă-ți copilul direct dacă se joacă pe calculator trei nopți pe săptămână pentru că îi place sau pentru că simte că așa trebuie sau dacă, având în vedere că pe semestrul trecut s-a simțit copleșit luându-și trei activități extracuriculare, n-ar fi mai bine ca acum să-și ia doar două. Meredith Draughn, consilier școlar, crede că e bine să-i amintești copilului că, dacă doar se îndepărtează acum de un hobby nu înseamnă că nu-l va putea relua mai târziu. Sporturile și alte activități sunt bune pentru copii, dar ar trebui ca măcar o seară pe săptămână și o zi din weekend să fie libere, fără activități programate.

Uneori, părinții sunt tentați să vrea să rezolve fiecare problemă din viața copiilor lor, dar psihologul Jessica Kendorski atrage atenția că e important să-ți întrebi copilul ce fel de sprijin vrea de la tine. Vrea să-l asculți sau vrea să îl ajuți să rezolve problema? De multe ori, mai ales dacă e mai mare, e foarte posibil să vrea doar să îți împărtășească experiența și sentimentele. De-abia după descărcarea emoțională poate să ceară și soluții pentru rezolvarea problemei.

În cazul copiilor cu performanțe ridicate la școală, care ar putea fi stresați în legătură cu notele lor și viitoarele examene la liceu sau facultate, Kendorski sugerează să-i întrebi ce poveste își spun, în mintea lor, despre succes. De exemplu, s-ar putea ca un copil să-și facă griji că o notă proastă la un test înseamnă că nu va intra niciodată la liceul pe care și-l dorește. Ajută-l să-și construiască o imagine mai realistă. Puteți să discutați despre cel mai rău scenariu care se poate întâmpla și să vă gândiți la soluții alternative. Întotdeauna, întărește ideea că, chiar dacă ia o notă mică, dacă studiază și își face toate temele cu atenție, probabilitatea de a eșua este redusă la minimum.

Dincolo de toate acestea, e important să-i explici copilului caracterul tranzitoriu al școlii. Deși e important să se implice din punct de vedere educațional și să se dezvolte pe plan social, adu-i aminte mereu copilului tău că, dacă rămâne mai în urmă la școală, dacă se ceartă cu un prieten, dacă face o gafă sau ia o notă proastă, acest lucru nu îi va modifica dramatic traiectoria vieții. E mai bine să facă aceste greșeli acum, când are pe cineva care să-l sprijine.

Și, poate mai mult decât orice, nu face din stresul tău stresul copilului tău! Copiii sunt intuitivi și pot să-și dea seama cum te simți. În loc să te închizi din dorința de a te îndepărta de emoțiile incomode, încurajează comunicarea deschisă. De exemplu, dacă ești dezamăgit de o notă mediocră, încearcă să spui: „Mă simt puțin dezamăgit de nota la acel test, dar asta este problema mea. Știu că muncești din greu și, cu puțină practică, știu că te vei descurca mai bine data viitoare”.

Citește aici ce trebuie să știi despre depresia la adolescenți ca să-i înțelegi pe cei care o au.

Un părinte ar trebui să valideze întotdeauna luptele pe care le poartă copilul său și să se îngrijească de sănătatea lui mintală. Dacă ești într-o situație în care crezi că ar fi bine să stea de vorbă cu un terapeut, înainte de a programa o întâlnire întreabă-l cum s-ar simți dacă ar face acest lucru. Și, orice ar fi, adu-i aminte că liniștea lui psihică e mai importantă decât orice punctaj la orice test.

Află de aici ce trebuie să faci ca să mergi la psiholog gratuit în 2023.