Când e sănătos să rupi o prietenie: 3 situații în care relația te consumă, în loc să te ajute

Nu este neapărat simplu să încheiem o relație de prietenie, mai ales dacă în spate au existat interacțiuni hrănitoare, beneficii emoționale, experiențe pozitive. În majoritatea relațiilor noastre, că vorbim despre prietenii, familie sau cuplu, să ne placă o persoană nu înseamnă să ne placă pe de-a-ntregul. Toți avem părți mai întunecate, toți avem comportamente mai dificile pentru cei din jur, iar în timp ce unele pot fi schimbate, cu altele rămânem. Așadar, când este o alegere potrivită să încheiem o relație de prietenie?

În relațiile de prietenie nu contorizăm schimburile și, asemeni altor relații, de regulă există perioade în care unul oferă mai mult decât celălalt. Relațiile echilibrate presupun însă compensări, redresări, recuperări din partea celui care, o perioadă, poate a fost absent, indisponibil, lipsit de resurse. Dacă acest lucru nu se întâmplă, ne vom regăsi în relații în care oferim constant sprijin emoțional, timp, energie, iar cealaltă persoană va consuma, fără să ofere comparabil. Un astfel de dezechilibru duce la epuizare emoțională, resentimente acumulate sau chiar la scăderea stimei de sine (care, de altfel, este un precursor al alegerii unor astfel de relații în care mai mult oferim decât primim).

Psihologul Iulia Barca vine la ReFericirea #4, un eveniment despre regăsirea vieții normale, fără filtre, fără presiuni inutile, chiar și atunci când suntem puși în fața unor provocări din care pare că nu mai există ieșire. Înscrie-te și tu și vino alături de noi pe 21 martie, la ARCUB București (strada Lipscani 84-90), ca să discuți cu specialiștii invitați: Iulia Barca, psiholog, medicul psihiatru Vlad Stroescu, medicul dermatolog Andreea Moroianu și Ela Crăciun, realizatoare și prezentatoare TV. La final, vei participa și la o tombolă cu premii. Găsești bilete și detalii AICI. Iar pagina de Facebook a evenimentului este aici.

Ideea de echitate este diminuată atunci când una dintre persoane traversează perioade dificile, când apar boli sau alte situații de viață copleșitoare, ce diminuează resursele interioare disponibile celor din jur. Un studiu pe această temă a fost derulat de Roeline Kuijer, care a observat relația dintre inechitatea percepută, satisfacția maritală și emoții în cazul cuplurilor care se confruntau cu cancerul. Studiul arată, spre exemplu, că pacienții bărbați au simțit că au mai multe beneficii în relație, în timp ce femeile paciente au simțit echitate în relație. Interesant este că, în aceste relații, partenerii pacienților nu au simțit un dezechilibru sau că nu primesc suficient în relațiile lor.

În relațiile de prietenie, în absența unor astfel de cazuri, putem discuta despre felul în care ne simțim în acest dezechilibru și care sunt nevoile noastre. Dacă în urma discuției, situația nu se schimbă, dacă nu putem lua împreună decizii de care să beneficiem amândoi/amândouă, dacă sentimentele sau nevoile noastre sunt minimizate sau, mai rău, ridiculizate și respinse, poate este momentul să facem un pas în spate din această relație. Altfel, am face eforturi să ne convingem pe noi să tolerăm o situație în care nu suntem mulțumiți/mulțumite. Schimbarea înseamnă o prezență mai activă din partea celuilalt, mai mult interes către nevoile noastre și disponibilitate emoțională. În absența lor, am păstra o relaționare în care doar oferim și care va duce la mai multe resentimente.

Invalidarea emoțională

O confruntare empatică a situației, așa cum o percepem noi, îi poate oferi persoanei informații pe care nu le conștientizează. Totodată, este posibil noi să nu putem rezolva un astfel de mecanism, ci ar fi utilă psihoterapia. Lipsa de empatie constantă față de trăirile și vulnerabilitățile noastre presupune multă critică, minimalizarea emoțiilor noastre, iar în timp duce la dificultăți de reglare emoțională, la anxietate sau gânduri de inadecvare și inferioritate. O asemenea atitudine ne arată că relația cu persoana respectivă este nepotrivită pentru noi.

„Prietena mea mereu mă compara negativ cu ea. Mereu îmi spunea că sunt fraieră când eram tristă, că sunt slabă, sau proastă de-a binelea când sufeream. Ajunsesem să mă ascund de ea, să nu îi povestesc anumite lucruri din viața mea și să mă prefac că nu mă atinge nimic, doar ca să primesc aprobare. Aveam 17 ani atunci. La 19 ani, după o perioadă de prietenie în care nu am primit prea des empatie, ci mai degraba judecăți, am avut norocul să cunosc alte persoane, odată cu intrarea în facultate, care mi-au arătat cum poate fi o prietenie, și am pus capăt acelei relații. Mi-a urlat că sunt nerecunoscătoare și că îmi văd interesul, dar nu a mai contat. M-am simțit eliberată”, povestește Maria, 23 de ani, din București.

Manipulare, vinovăție, control

Chiar și în relațiile de prietenie putem avea parte de gaslighting, atunci când cealaltă persoană, ascultându-ne, ne spune frecvent că lucrurile nu stau cum le vedem noi, că ni le imaginăm, că nu s-au întâmplat așa. Astfel de comportamente pot să apară atunci când dorește să impună propria opinie sau să mascheze o greșeală sau vinovăția.

Neasumarea acestora poate fi ascunsă prin această reinterpretare a realității. Noi, însă, putem ajunge să ne îndoim constant de ceea ce observăm și ceea ce ni se întâmplă, existând riscul, în funcție de nivelul de încredere pe care îl avem în noi înșine, să ajungem să ne bazăm exclusiv pe opinia celuilalt, să așteptăm să ne traducă realitatea. Nu vom reuși însă să ne ascundem de ceea ce simțim, de impresia că ne scapă ceva, de frustrarea resimțită.

Vinovăția poate fi indusă atunci când încercăm să avem limite sănătoase pentru noi. Când spunem „nu”, refuzând anumite propuneri și solicitări, când alegem ceva diferit, când avem o altă perspectivă în loc să susținem opinia celuilalt, când refuzăm să facem „front comun” doar în baza prieteniei, dacă situația contravine valorilor noastre. Vinovăția poate fi indusă prin supărare, retragere din relație, acuze, învinovățire… iar scopul este acela de a prelua controlul în relație și a rămâne într-o poziție supusă celuilalt.

„Anca și Radu erau prieteni buni, în grupul nostru de 7 persoane. Anca este căsătorită cu Alex, si el în grupul nostru, dar despre Radu ne spunea că este ca un frate mai mic. Vorbeau zilnic la telefon, știau totul unul din viața celuilalt, iar Radu era mereu disponibil pentru nevoile Ancăi. În urmă cu un an, Radu a început o relație cu Irina, pe care a încercat să o includă în grup. Anca a fost furioasă, nu a plăcut-o, a refuzat să o includă, deși… ar fi fost prietena fratelui ei mic. Apelurile lui Radu nu au mai existat decât rar, lucru pe care noi îl vedeam firesc și ne imaginam că Irinei (sau oricăreia dintre noi) nu i-ar fi fost confortabilă apropierea aceea care și nouă ni se părea prea mult, iar el clar avea alte priorități și alt program fiind în relație. Anca, în schimb, a încercat să vorbească urât de el pentru a fi eliminat din grup și s-a apropiat în același mod de un alt prieten de-al nostru care i-a luat locul lui Radu… Atunci mi-am dat seama că nu pot avea o relație de prietenie cu Anca, iar tacticile ei de control și manipulare au dus la distanțare în grup”, povestește Cristina.

Încheierea unei relații de prietenie devine o intervenție pentru sănătatea noastră psihică atunci când relația produce suferință, lipsă de siguranță emoțională, manipulare, control și inechitate. Desigur, prima abordare este întotdeauna discuția pe aceste teme, confruntarea lor cu persoana în cauză și încercarea de a găsi soluții împreună. Cu siguranță, nu doar celălalt greșește, și noi avem propriile comportamente dificile și putem afla impactul lor în relație.

Reparația poate avea loc împreună, sprijinindu-ne unul pe celălalt și având în egală măsură dorința de a schimba lucrurile. Dacă, însă, acest lucru nu este posibil, distanțarea sau ruperea relației pot fi decizii ce țin de igiena noastră emoțională.