Pauza în relația de cuplu ne ajută sau ne distanțează mai mult?
Pentru ca pauza în relația de cuplu să fie utilă, ambii parteneri trebuie să fie de acord cu această soluție. Foto: Shutterstock
Pauza în relația de cuplu poate fi o soluție pentru parteneri când sunt amândoi de acord cu aceasta, luându-și angajamentul ca pe perioada ei să lucreze la acele aspecte care poate, în prezent, contaminează interacțiunile dintre ei. Ce capcane poate însă să ascundă această pauză și când devine o problemă mai mare pentru cuplu?
Este pauza în relația de cuplu o soluție potrivită?
Ești într-o relație cu actualul partener sau actuala parteneră de câțiva ani. Nu ești mulțumit sau mulțumită cu relația actuală, dar nici nu vrei sau nu poți să-i pui punct. Așa că te-ai gândit că ar fi o idee bună să luați o pauză. Dar și gândul la pauză te duce într-o zonă cu multe incertitudini.
Oare pauza în relația de cuplu ar rezolva problemele dintre voi? Oare o pauză ți-ar oferi o perspectivă mai largă și mai obiectivă asupra relației voastre, așa încât să îți fie mai clar dacă ar fi cazul să te străduiești să îmbunătățești relația sau să vă despărțiți? Oare o pauză vă va oferi amândurora spațiul necesar pentru a simți din nou dor de celălalt? Oare pauza în relația de cuplu i-ar da celuilalt posibilitatea să conștientizeze că fără tine i-ar fi mai bine și l-ar face să nu-și mai dorească să revină în relație?
Iată mai jos câteva repere care te pot ajuta să-ți dai seama dacă pauza este soluția potrivită pentru voi în acest moment al relației voastre.
Pauza în relația de cuplu atunci când lucrurile merg bine între cei doi
În mod normal, într-o relație care funcționează bine, partenerii nu ar avea nevoie de o pauză. Există însă și excepții care pot fi generate de contexte particulare, dar care însă nu lezează încrederea pe care partenerii o au unul în altul.
Astfel de excepții ar putea fi situația în care unul dintre cei doi este nevoit să plece într-o altă țară pe o perioadă mai lungă de timp, pentru studii sau cu jobul sau situația în care unul dintre cei doi este forțat să se mute pentru a îngriji un părinte. În aceste situații, pauza în relația de cuplu ar implica lipsa contactelor directe dintre cei doi.
Dar chiar și în cazul celor care au încredere în partener, pentru ca pauza să nu producă consecințe nedorite, este nevoie ca cei doi să stabilească reguli explicite legate de ce pot face și ce nu pot face în perioada de pauză. Spre exemplu, pot stabili dacă pot avea alți parteneri sexuali sau nu. Sau pot stabili reperele care le-ar semnaliza că s-au distanțat emoțional prea mult și e cazul să se reunească pentru a preveni despărțirea.
Citește și articolul: „De ce avem nevoie de intimitatea emoțională în cuplu”
În general, reunirea celor doi după o pauză depinde de cât de puternic este angajamentul pe care îl are fiecare față de celălalt și față de relație.
Ce este angajamentul?
Angajamentul se referă la o serie de forțe de atracție sau de respingere, interne sau externe, care îi determină pe cei doi parteneri să-și dorească relația.
Un element important al angajamentului ține de dedicarea și motivația partenerilor de a păstra relația, de a-și imagina un viitor împreună, de a avea o identitate ce ține de cuplul lor și de a fi dispuși să facă sacrificii pentru celălalt sau pentru relație.
Alte elemente importante ale angajamentului sunt legate de constrângerile care îi forțează pe cei doi să rămână sau să revină în relație. Astfel de constrângeri pot fi constrângeri percepute, constrângeri materiale sau constrângeri resimțite. În categoria constrângerilor percepute intră presiunea socială de a păstra relația, sentimentul de pierdere a investițiilor făcute în relație până în acel moment, îngrijorarea legată de scăderea calității vieții cauzată de o eventuală despărțire, îngrijorarea că despărțirea i-ar produce partenerului o suferință prea mare, gândul că o despărțire ar fi prea dificilă și ar presupune reconfigurări ale vieții personale pe foarte multe planuri sau temerea că un alt partener potrivit ar fi mult prea greu de găsit.
Constrângerile materiale sunt legate de tot ceea ce dețin în comun de cei doi, cum ar fi o casă, un cont bancar comun, un animal de companie sau planuri financiare pentru viitor, care s-ar pierde în eventualitatea unei despărțiri.
În categoria constrângerilor resimțite intră aspecte mai puțin tangibile, legate de sentimentul unui partener că este blocat sau prins într-o capcană în relația prezentă.
Dintre cele patru aspecte ce țin de angajament, anume dedicarea, constrângerile percepute, constrângerile materiale și constrângerile resimțite, primele trei prezic pozitiv capacitatea de ajustare a relației și stabilitatea acesteia. Într-un studiu derulat pe parcursul a opt luni, cele patru dimensiuni, măsurate la începutul perioadei, au prezis într-o măsură semnificativă dacă cei doi parteneri s-au despărțit la finalul perioadei de derulare a studiului.
Așadar, chiar și în cazul celor care au încredere că legătura se poate relua după pauza în relația de cuplu, reuniunea celor doi depinde de cât de motivat este fiecare să revină în relație și de cât de puternice sunt forțele care îi fac pe cei doi să rămână împreună (spre exemplu, deținerea unui activ în comun) și cât de mare ar fi efortul celor doi în cazul unei despărțiri.
Pauza în relația de cuplu atunci când lucrurile nu merg bine între cei doi
De multe ori, pauza în relația de cuplu este adusă în discuție de către unul dintre parteneri atunci când acesta nu se mai simte satisfăcut de relația actuală. Într-un astfel de context este util ca cel care aduce în discuție pauza să conștientizeze intenția pe care o are și ce își dorește să obțină de pe urma pauzei respective.
Citește și articolul: „Minciună în cuplu sau drept la intimitate? Cum ne afectează relația?”
Dacă intenția este, de fapt, despărțirea, dar persoana nu are curajul să-și comunice intenția, ar trebui să știe că pauza nu i-ar rezolva disconfortul, ba chiar i l-ar prelungi pentru că va trebui să-i justifice celuilalt de ce vrea o pauză și ce beneficii ar avea ea. Ceea ce ar fi greu, pentru că ar fi nevoit să disimuleze și să aducă argumente în favoarea relației, deși și-ar dori despărțirea.
Totodată, partenerul care nu-și dorește pauza s-ar putea simți „pedepsit” pe nedrept, ceea ce i-ar crea un disconfort mai mare și mai îndelungat decât exprimarea asertivă a dorinței de despărțire din partea celuilalt.
Pe de altă parte, dacă partenerul care solicită pauza speră ca celălalt să conștientizeze ce a greșit sau ce ar putea face diferit pentru ca relația să fie mai bună, dar nu-i comunică explicit ce schimbări ar vrea să facă, din nou, pauza nu ar putea să rezolve problemele, ba din contră ar crește distanța emoțională dintre cei doi și, în final, ar conduce la despărțire.
Când este utilă pauza în relația de cuplu
Pauza poate fi o soluție atunci când cei doi sunt interacționează negativ, sunt epuizați și nu au spațiu pentru a se calma, pentru conștientizarea propriilor vulnerabilități și nevoi sau pentru a avea o perspectivă mai largă asupra situației.
În acest caz, pauza ar putea funcționa dacă ea este dorită de ambii parteneri, iar condițiile în care cei doi iau pauză sunt explicit discutate și agreate, într-o manieră calmă, fără critică sau defensivă. Aceste condiții implică:
- înțelegerea motivelor pentru care ei au nevoie de pauză și ceea ce și-ar dori să se schimbe pe parcursul pauzei;
- termenii pauzei sau ce poate fiecare să facă și ce nu poate să facă pe parcursul pauzei;
- angajament din partea fiecăruia să se dezvolte într-o direcție benefică pentru relația lor (spre exemplu, să schimbe niște obiceiuri, să intre într-un proces terapeutic sau de dezvoltare personală);
- și efort deliberat de a se elibera de tendința de învinovățire a celuilalt, de a conștientiza propria contribuție în relație și de a-și asuma responsabilitatea de a schimba ceva.
Concluzionând, pauza poate fi o soluție în cazul în care cei doi parteneri sunt de acord cu ea și își iau angajamentul că vor folosi pauza în scopul îmbunătățirii unor aspecte care ar contribui la o relație mai satisfăcătoare pentru amândoi.
