De ce unii oameni strâng munți de obiecte inutile? Ce este hoarding-ul

Ne vine greu să înțelegem de ce unele persoane se înconjoară de lucruri inutile și de care le vine foarte greu să se despartă, chiar dacă încercăm să le convingem să renunțe le ele. Cumva ajungem să ne plasăm în două tabere: cei care văd că „nu este sănătos ca o persoană să fie înconjurată de munți de obiecte nefolositoare” și cei care se simt „în siguranță” doar cu lucrurile inutile din jurul lor. Ne dorim să îi ajutăm, să facă ordine, să arunce ceea ce nu le folosește, dar ne lovim de apărarea lor plină de furie uneori, cu reacții exagerate alteori. Cum gestionăm hoarding-ul sau tulburarea de stocare?
Tulburarea de tezaurizare compulsivă
Este frustrant să avem în cercul nostru apropiat sau în familie persoane pe care le vedem că se înconjoară de tot felul de obiecte, nimicuri, ambalaje, lucruri inutile, care pentru noi sunt nefolositoare, gunoaie, dar care pentru persoanele „strângătoare” au un rost, „pot face ceva cu ele”. Pot fi ziare, pungi, cutii și sticle, aparate vechi, computere și alte obiecte pe care persoanele decid să nu le mai arunce „pentru că le pot folosi cândva”.
Anumite persoane pot „colecționa” animale și ajung să strângă zeci de animale în apartamentele de bloc. Înainte de a încerca să găsim metoda prin care ajungem la o negociere, ne ajută să înțelegem de ce apelează la acest comportament cei care au tulburarea de stocare, cunoscută și sub numele de hoarding, colecționarism sau tulburarea de tezaurizare compulsivă (DSM-5).
Ce este tulburarea de stocare
Colecționarea compulsivă de obiecte face parte din spectrul tulburării obsesiv-compulsive. Această tulburare presupune acțiunea de colecționare excesivă de obiecte fără valoare, cum ar fi ziare, sticle, gunoi, însoțită de inabilitatea de a renunța la ele.
Tezaurizarea creează condiții grele de locuit, întrucât încăperile sunt pline de aceste obiecte, iar casele pot avea doar niște pasaje înguste de-a lungul grămezilor de gunoi.
Cum identificăm tulburarea de stocare
Dacă bănuim că cineva apropiat se confruntă cu această problemă sau dacă ne punem întrebări privind propriul comportament, ne ajută să înțelegem care sunt simptomele care definesc această tulburare. Nu trebuie să ne bănuim de patologie dacă nu reușim să renunțăm la rochia care ne place foarte mult, dar care nu ne mai vine de mai bine de 10 ani. Așadar, printre simptomele regăsite în această tulburare avem:
- inabilitatea de a arunca obiectele folosite, uzate, goale;
- adunatul lucrurilor găsite pe stradă, gunoi;
- inabilitatea de a arunca gunoiul;
- spațiul de locuit complet folosit de lucrurile strânse;
- tulburarea funcționării activității zilnice;
- probleme în luarea unor decizii;
- perfecționism;
- dificultăți în organizarea activităților;
- dezvoltarea unui atașament față de lucrurile strânse, mai degrabă decât de oameni;
- restricționarea altor persoane în a atinge/folosi/arunca lucrurile „lor”.
Elemente de hoarding în viața oricărei persoane
Fiecare dintre noi colecționează câte ceva: unii dintre noi eram, chiar de mici, colecționari de timbre, șervețele sau mașinuțe, alții, ca adulți, colecționează tot felul de dispozitive electronice, bijuterii, titluri și onoruri, studii etc. Ce colecționăm este important, bineînțeles, dar felul în care ne raportăm la acele obiecte poate face diferența între a avea tulburarea sau a avea doar elemente de hoarding.
O diferență semnificativă între un colecționar obișnuit și o persoană „strângătoare” (hoarder), este felul în care el își privește obiectele adunate: posesiunile capătă o valoare sentimentală care depășește valoarea lor funcțională. Acest lucru nu pare a fi prea diferit la cineva fără tulburare de tezaurizare, dar distincția constă în intensitatea valorii sentimentale și în numărul de obiecte care capătă o valoare sentimentală.
Când aruncă obiecte, persoanele cu tulburare de tezaurizare pot simți că aruncă o parte din ei înșiși, spre deosebire de un colecționar, care nu are nicio problemă în a renunța la ceva din colecția lui sau de a vinde anumite obiecte ținând cont că uneori acestea chiar pot reprezenta valori.
Rolul obiectelor în viața unei persoane cu tulburare de tezaurizare
Rolul obiectelor adunate este, pe de o parte, de a alina, pe de altă parte, de a da un sentiment de siguranță. Pare că suntem „mai bine” înconjurați de „obiecte/animale”. Pare că nu mai suntem chiar așa de singuri, înconjurați de lucruri.
Studiile recente arată că activitățile din timpul liber, cum ar fi colecționarea de diverse obiecte, ar putea fi benefice pentru „a inversa” singurătatea. Acest lucru se datorează faptului că o activitate productivă înlocuiește vidul negativ dintr-o viață singură. Dar ce colecționăm, cât adunăm și cum trăim apoi, contează și face diferența între sănătos și nesănătos.
Ce este în spatele comportamentelor compulsive de stocare
Studii din 2023 al lui Edwards și colaboratorii și al lui Keong Yap, au comparat singurătatea la persoanele cu tulburare de tezaurizare (HD) cu cele cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) și cu un grup de control, persoane sănătoase (HD, 35%; TOC 28%; control 20%). Grupul persoanelor cu probleme de tezaurizare a raportat o singurătate mai mare și un sprijin social mai scăzut decât celelalte grupuri.
Prin urmare, înțelegem că persoanele care au tendința să adune lucruri inutile sunt, conform studiilor recente, persoane care „sunt și se simt singure”. Singurătatea – ca stare și ca emoție, se dezvoltă concomitent cu debutul comportamentului de tezaurizare.
Singurătatea și tezaurizarea coexistă încă de la început și se dezvoltă simultan.
De asemenea, pentru că tulburarea de tezaurizare este din spectrul obsesiv-compulsiv, are ca bază anxietatea, îngrijorarea constantă. Primele semne ale acestei tulburări pot să fie vizibile în jurul vârstei de 12 ani. Evenimentele stresante de viață, precum pierderea unei persoane dragi, pierderea casei etc. pot avea drept urmare dezvoltarea unei tulburări compulsive de tezaurizare.
Complicații în cazul tulburării de tezaurizare
Pentru că persoana cu tulburare de tezaurizare nu mai este abilă în a lua decizii pentru sine, nu mai este atentă la ceea ce înseamnă sănătos și nesănătos, ea poate dezvolta o serie de comportamente insalubre alimentare. De exemplu, dacă are frigiderul plin de cutii goale de băuturi, mâncarea o depozitează afară, pe unde mai găsește loc și o consumă alterată, cu riscul de a dezvolta diverse boli și afecțiuni. Sau nu se mai spală pentru că în cadă are depozitate obiecte.
Un alt exemplu poate fi că, prin acumularea de resturi, gunoaie, crește riscul de a atrage rozătoare în spațiul de locuit; riscul de incendiu este de asemenea foarte mare în astfel de locuri aglomerate de gunoaie sau resturi. În cazul persoanelor care strâng computere, telefoane mobile vechi sau alte dispozitive electronice, materialele componente pot prezenta riscul de a degaja diverse substanțe dăunătoare.
Persoana care strânge obiecte de acest tip, în timp, ajunge să se izoleze, să nu mai permită altor persoane să vină în vizită, dar nici nu mai menține relații cu alte persoane, care o pot „critica” pentru decizia de a strânge obiecte, animale etc.
Comorbidități asociate tulburării de tezaurizare
Tulburarea de tezaurizare este o afecțiune care necesită timp și ajutor de specialitate. Ea se instalează încet și poate fi însoțită și de alte tulburări mintale, comorbide cu colecționatul compulsiv.
Așadar, este necesară evaluarea de către medicul psihiatru, care va pune întrebări pentru a detecta posibile semne de depresie, fobie socială, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă sau alte tulburări. El poate recomanda un tratament psihiatric persoanei cu această afecțiune.
De asemenea, terapia cognitiv-comportamentală este folosită în tratarea tulburării de tezaurizare cu rezultate bune, dar care sunt vizibile în timp.
Cum schimbăm comportamentele proprii de tezaurizare
Poate ne regăsim în situația în care ne dăm seama că achiziționăm cărți, deși nu apucăm să citim ceea ce deja cumpărasem zilele trecute, săptămâna trecută sau cumpărăm tot felul de plușuri sau dulciuri. Primul pas către schimbare este să conștientizăm gestul în sine și să punem o limită pentru numărul de lucruri pe care le achiziționăm.
Susținerea din partea apropiaților contează foarte mult: susținerea blândă, fără critică, cu empatie și înțelegere; discuțiile cu familia, gestionarea lunară a evenimentelor plăcute, întâlnirile cu oamenii dragi înseamnă „colecționarea” de evenimente care ne dau starea de bine și de acceptare. Iar de aici începe schimbarea.