Formula care îți calculează greutatea ideală în funcție de vârstă, înălțime și constituție. De ce nu e util indicele de masă corporală
Deși există mai multe formule de calcul prin care se poate determina greutatea ideală, cea mai complexă dintre acestea este formula lui Creff, care ia în considerare factori personali, precum înălțimea, constituția și vârsta. Însă specialiștii au păreri împărțite.
Greutatea ideală în funcție de particularitățile personale nu are nicio legătură cu standardele de frumusețe impuse de societate sau cu aspectul fizic, ci se concentrează asupra unui prag care are ca obiectiv maximizarea șanselor de a menține starea optimă de sănătate. Această abordare are drept scop reducerea riscului de îmbolnăvire și menținerea unei compoziții corporale sănătoase.
„Din punct de vedere statistic, formula greutății ideale este determinată de formula lui Creff, care ia în calcul vârsta, înălțimea și un coeficient de constituție. Acesta din urmă corelează greutatea cu tipul de schelet/constituție al fiecărui individ.“
– Cori Grămescu, nutriționist și instructor de pilates
Ce e coeficientul de constituție
În formula lui Creff, coeficientul de constituție este M. Pentru o constituție zveltă, M este egal cu 0,9, pentru o constituție normală M este 1 și pentru o constituție robustă, M este1,1.
Coeficientul de constituție se determină măsurând cu mâna dreaptă încheietura mâinii stangi – dacă degetul mijlociu și degetul mare se suprapun, constituția este zveltă, dacă se ating este normală, dacă nu se ating, atunci constituția este robustă.
Avantajul metodei de calcul Creff: ia în calcul constituția corporală
Dezavantajul metodei de calcul Creff: Coeficientul de constituție este destul de vag și subiectiv și, în plus, nu ia în calcul și sexul, deci este o aproximare.
Greutatea ideală în funcție de înălțime și vârstă: formula lui Creff
„Formula lui Creff evaluează greutatea la care statistic starea de sănătate are cele mai mari șanse de a fi bună, cu risc scăzut de îmbolnăvire și o compoziție corporală sănătoasă, ea nu se referă la vreun standard estetic.“
Cori Grămescu, nutriționist și instructor de pilates
Formula lui Creff a greutății ideale este:
IW = ht – [100 + (A/10) x 0,9 x M], unde:
- IW = greutata ideală
- ht = înălțimea în cm
- A = vârsta în ani
Iată câteva exemple pentru calculul greutății ideale după formula lui Creff:
Greutatea ideală pentru persoane în vârstă de 30 de ani, cu o înălțime de 165 de centimetri și o constituție zveltă (M = 0,9) ar fi 62,57 kg, iar calculul ar arăta astfel:
IW = 165 – [100 + (30/10) x 0,9 x 0,9] = 62,57 kg
Greutatea ideală pentru o persoană în vârstă de 40 de ani, cu o înălțime de 180 de centimetri și o constituție normală (M = 1), ar fi 76,4 kg, iar calculul:
IW = 180 – [100 + (40/10) x 0,9 x 1] = 76,4 kg
Pentru cineva în vârstă de 50 de ani, cu o înălțime de 155 de centimetri și o constituție robustă (M = 1,1), calculul ar fi:
IW = 155 – [100 + (50/10) x 0,9 x 1,1] = 50,05 kg
Calculator pentru greutate în funcție de înălțime: IMC
Indicele de Masă Corporală (IMC) este instrumentul cel mai frecvent utilizat de medici pentru a evalua nivelul de grăsime corporală al unei persoane. Acesta se calculează prin împărțirea greutății în kilograme la pătratul înălțimii în metri. Rezultatul obținut încadrează persoana într-una dintre următoarele categorii:
- IMC mai mic de 18,5 indică subponderabilitate;
- IMC între 18,5 și 24,9 sugerează o greutate normală;
- IMC între 25 și 29,9 poate indica supraponderabilitate;
- IMC de 30 sau mai mare poate indica obezitate.
Iată câteva exemple concrete:
Exemplul 1: O persoană cu o înălțime de 1,75 metri și o greutate de 70 de kilograme:
Formula IMC = Greutate (kg) / [Înălțime (m) x Înălțime (m)]
70 kg / (1,75 m x 1,75 m) = 22,86
IMC-ul este de 22,86, ceea ce intră în categoria de greutate normală.
Exmplul 2: O persoană cu o înălțime de 1,65 metri și o greutate de 80 de kilograme:
80 kg / (1,65 m x 1,65 m) = 29,38
IMC-ul este de 29,38, ceea ce intră în categoria Supraponderal.
Exemplul 3: O persoană cu o înălțime de 1,80 metri și o greutate de 100 de kilograme:
100 kg / (1,80 m x 1,80 m) = 30,86
IMC-ul este de 30,86, ceea ce intră în categoria obez conform clasificării IMC.
Avantajul Indicelui de Masă Corporală: evaluează riscul de a avea o cantitate prea mare de grăsime corporală.
Dezavantajele Indicelui de Masă Corporală: nu ia în calcul vârsta, sexul sau constituția și poate induce în eroare în anumite situații. IMC este, de obicei, corelat cu dimensiunea taliei, tensiunea arterială și nivelul colesterolului pentru a evalua riscul de afecțiuni metabolice.
Limitările indicelui de masă corporală în stabilirea greutății normale
Formula indicelui de masă corporală are mai multe limitări și e contestată de unii specialiști, pentru că nu ia în considerare constituția, sexul, vârsta, masa musculară și distribuția grăsimii.
De exemplu, un sportiv de performanță cu o înălțime de 180 cm și o greutate de 90 kg ar fi clasificat prin calculul IMC drept supraponderal (27,7). Cu toate acestea, în greutatea sa cântăresc foarte mult mușchii dezvoltați, iar procentul de grăsime corporală este foarte scăzut. IMC-ul nu ține cont de proporția ridicată de masă musculară, astfel încât ar da o evaluare eronată a stării sale de sănătate.
De asemenea, o persoană poate să aibă un IMC considerat normal (de exemplu, 22) și totuși să aibă o cantitate semnificativă de grăsime abdominală, adică un risc crescut de boli cardiovasculare.
Un alt aspect de menționat e că IMC-ul nu este aplicabil copiilor și adolescenților, deoarece aceștia se află într-o etapă de creștere și dezvoltare, iar evaluarea greutății lor necesită criterii specifice vârstei și sexului.
Raportul talie/șold calculează riscul de boli
Un alt instrument important în evaluarea greutății corporale ideale este raportul talie/șold. Acest raport oferă informații despre cantitatea de grăsime viscerală, care este situată în jurul organelor majore din cavitatea abdominală și care poate fi asociată cu riscuri mai mari pentru anumite probleme de sănătate.
Cum se calculează raportul talie/șold:
- Măsoară cu ajutorul unui metru de croitorie circumferința taliei în cea mai îngustă parte, de obicei deasupra buricului.
- Măsoară circumferința șoldurilor în zona cea mai proeminentă.
- Împarte numărul de centimentri din talie la numărul de centimetri de la nivelul șoldurilor.
De exemplu, dacă talia este de 75 cm și șoldurile sunt de 100 cm, raportul talie/șold ar fi 75:100 = 0,75.
Un raport talie/șold mai mic indică o distribuție mai sănătoasă a grăsimii corporale și este asociat cu un risc scăzut de probleme de sănătate, cum ar fi boli cardiovasculare și diabet.
Un raport talie/șold mai mare indică o cantitate mai mare de grăsime viscerală, ceea ce poate crește riscul mai multor boli.
Evaluarea riscului în funcție de raportul talie/șold:
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), riscul pentru boli cardiovasculare și diabet poate fi evaluat în funcție de raportul talie/șold în felul următor:
| Sex | Risc săzut | Risc moderat | Risc crescut |
|---|---|---|---|
| Feminin | Sub 0,80 | 0,80 – 0,84 | Peste 0,85 |
| Masculin | Sub 0,90 | 0,90 – 0,99 | Peste 1,0 |
O meta-analiză din 2018 a scos la iveală că un raport talie/șold mare crește predispoziția la infarct miocardic.
Raportul talie/înălțime
O altă metodă pentru evaluarea compoziției corporale este raportul talie/înălțime. Acest indicator oferă informații despre distribuția grăsimii în corp și poate fi util în evaluarea riscului pentru anumite probleme de sănătate.
Cum se calculează raportul talie/înălțime:
- Măsoară circumferința taliei în cea mai îngustă zonă, de obicei deasupra buricului.
- Măsoară înălțimea în metri.
- Împarte numărul de centimetri din talie la înălțime.
De exemplu, dacă talia măsoară 75 cm și înălțimea este de 1,70 m, raportul talie/înălțime ar fi 0,44.
Un raport talie/înălțime mai mic indică o distribuție mai sănătoasă a grăsimii corporale și este asociat cu un risc scăzut de probleme de sănătate.
Un raport talie/înălțime mai mare poate indica o cantitate mai mare de grăsime viscerală, ceea ce poate crește riscul de boli. Conform unor studii, un raport talie/înălțime mai mare de 0,5 la bărbați și 0,55 la femei poate indica un risc crescut de probleme de sănătate.
O cercetare din 2015 a arătat că un raport talie/înălțime mai mare are asociat cu valori nesănătoase ale colesterolui și tensiunii arteriale, chiar și la persoanele cu un IMC normal.
Procentul de grăsime corporală
Procentul de grăsime corporală reprezintă greutatea grăsimii corporale din diferite părți ale corpului împărțită la greutatea totală a corpului. Măsurătoarea include atât grăsimea esențială, necesară funcționării corecte a organismului (cum ar fi dezvoltarea creierului, a măduvei osoase, a nervilor și a membranelor), cât și grăsimea stocată, care servește la protejarea organelor interne din zona pieptului și abdomenului, și poate fi folosită drept sursă de energie în caz de nevoie.
Procentul ideal de grăsime totală poate depinde de tipul corpului sau nivelul de activitate fizică al unei persoane și conform American Council for Exercise, e clasificat astfel:
| Nivel de activitate | Bărbați | Femei |
|---|---|---|
| Atleți | 6%–13% | 14%–20% |
| În formă fizică bună | 14%–17% | 21%–24% |
| Formă fizică acceptabilă | 18%–24% | 25%–31% |
| Obezitate | 25% sau mai mult | 32% sau mai mult |
Cum era de așteptat, obezitatea este asociată cu o proporție mare de grăsime corporală și poate crește riscul de:
- diabet;
- boli de inimă;
- hipertensiune arterială;
- accident vascular cerebral.
Calculul procentului de grăsime corporală poate oferi informații utile, deoarece reflectă compoziția corpului, spre deosebire de IMC, raportul talie/șold și raportul talie/înălțime.
Cum se măsoară procentul de grăsime corporală
Cea mai folosită metodă de evaluare a procentului de grăsime corporală implică măsurarea grosimii pliurilor de piele în diferite puncte ale corpului cu ajutorul unor clești speciali. Rezultatele se introduc într-o formulă matematică pentru a calcula procentul de grăsime.
Alte metode includ:
- măsurarea hidrostatică a grăsimii corporale sau cântărirea sub apă;
- densitometria cu raze X cu dublă energie (DEXA), care folosește raze X pentru a determina densitatea corpului;
- analiza impedanței bioelectrice (BIA), care măsoară conductivitatea electrică a corpului pentru a estima compoziția sa.
Deși niciuna dintre aceste metode nu poate oferi o măsură exactă, estimările pot fi suficient de apropiate pentru a oferi o evaluare rezonabilă.
Formula preferată de specialiști
Specialiștii în nutriție și sănătate au păreri împărțite despre formulele de calcul pentru greutatea ideală. Unii dintre ei preferă IMC, folosit la scară largă și de medici pentru a evalua riscul metabolic. Însă alții sunt de părere că formulele cele mai simple sunt și cele mai relevante.
Spre exemplu, profesorul de științele sănătății Tim Olds, de la University of South Australia, și cercetătorul Nathan Daniell din cadrul aceleiași instituții, consideră că Indicele Broca este cel mai util. „Cei care studiază corpul uman și mișcările sale, antropometriștii, par să găsească satisfacție în a crea indici pentru greutatea ideală. Preferatul meu este Indicele Broca, numit după anatomistul francez Paul Broca. Îmi place simplitatea lui: greutatea ideală este înălțimea în centimetri minus 100. Pentru mine, rezultatul este exact 80, adică fix greutatea mea. Îmi place această formulă mai mult decât variantele mai detaliate ale greutății mele ideale folosind alte formule, cum sunt Hamwi (77,9 kg), Creff (77,5 kg), Devine (75,5 kg), Monnerot-Dumaine (74 kg), Robinson (73 kg), Lorentz (72,5 kg), Miller (72 kg) sau – și aici lucrurile devin tot mai absurde – limita inferioară a IMC-ului meu sănătos (60 kg)“, spun cei doi specialiști într-un articol publicat în The Conversation.
