În ultimii ani, cercetările au schimbat fundamental modul în care medicina privește obezitatea. Dacă în trecut era considerată în principal o problemă de exces ponderal, astăzi este recunoscută drept o boală cronică, complexă și multisistemică, asociată cu modificări metabolice și inflamatorii care cresc riscul apariției unor afecțiuni precum diabetul zaharat de tip 2, bolile cardiovasculare, ficatul gras, anumite forme de cancer sau tulburările de fertilitate.
Țesutul adipos nu este doar un depozit de grăsime
Mult timp s-a crezut că grăsimea corporală are doar rolul de a stoca energie. Astăzi știm că țesutul adipos este un organ activ din punct de vedere metabolic, capabil să producă hormoni și numeroase substanțe implicate în reglarea sistemului imunitar și a inflamației.
Atunci când cantitatea de țesut adipos crește, în special în zona abdominală, echilibrul începe să se schimbe. Celulele adipoase se măresc, iar în jurul lor se acumulează celule ale sistemului imunitar, în special macrofage. Împreună, acestea secretă citokine proinflamatorii, precum interleukina-6 (IL-6), TNF-alfa și IL-1β, molecule care întrețin o stare de inflamație persistentă la nivelul întregului organism.
Spre deosebire de inflamația care apare în urma unei infecții sau a unei răni și care reprezintă un răspuns normal al organismului, această inflamație are o intensitate redusă, dar persistă luni sau chiar ani. Tocmai de aceea este denumită inflamație cronică de grad scăzut.
Citește șiSynevo România: peste 70% dintre diagnosticele medicale depind de testele de laborator clinicDe ce este atât de importantă această inflamație?
Faptul că nu produce durere, febră sau alte simptome evidente nu înseamnă că este lipsită de consecințe. Dimpotrivă, studiile arată că această stare inflamatorie afectează progresiv metabolismul și poate modifica modul în care organismul răspunde la insulină.
În timp, inflamația contribuie la apariția rezistenței la insulină, una dintre etapele esențiale în dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. Tot ea este implicată în afectarea vaselor de sânge, în acumularea plăcilor de aterom și în creșterea riscului cardiovascular. Cercetările recente arată că inflamația cronică este implicată și în evoluția ficatului gras non-alcoolic, a unor boli renale, precum și a altor afecțiuni asociate obezității.
Mai mult, literatura medicală din ultimii ani vorbește despre un adevărat cerc vicios. Inflamația favorizează rezistența la insulină și dezechilibrele metabolice, iar acestea, la rândul lor, întrețin și amplifică procesul inflamator.
O boală care afectează întregul organism
Specialiștii de la Mayo Clinic atrag atenția că obezitatea trebuie privită ca punctul de plecare pentru numeroase afecțiuni care apar ulterior. În loc să fie tratate separat hipertensiunea arterială, diabetul, apneea în somn, dislipidemia sau boala cardiovasculară, este important să fie înțeleasă cauza comună care poate contribui la dezvoltarea lor.
Această schimbare de perspectivă este esențială. Obezitatea nu este doar o problemă de aspect fizic și nici doar rezultatul unui aport caloric crescut. Ea implică modificări complexe ale metabolismului, sistemului endocrin și sistemului imunitar, motiv pentru care evaluarea stării de sănătate trebuie să meargă dincolo de simpla măsurare a greutății corporale.
Inflamația poate exista chiar și atunci când te simți bine
Unul dintre motivele pentru care inflamația de grad scăzut este dificil de identificat este faptul că evoluează, de regulă, fără simptome specifice.
O persoană poate avea exces ponderal sau obezitate, poate desfășura activitățile obișnuite și poate considera că este sănătoasă, deși organismul se află într-o stare inflamatorie persistentă. De aceea, monitorizarea periodică a stării de sănătate și evaluarea factorilor de risc metabolic devin importante, mai ales în cazul persoanelor care au și hipertensiune arterială, diabet, dislipidemie sau antecedente familiale de boli cardiovasculare.
În ultimii ani, cercetătorii au arătat că biomarkerii inflamatori pot oferi informații suplimentare despre acest proces și pot completa evaluarea clinică realizată de medic.
Ce pot spune biomarkerii inflamatori despre organism
Evaluarea inflamației sistemice nu se bazează pe un singur test. Există mai mulți biomarkeri care oferă informații despre răspunsul inflamator al organismului, fiecare având un rol diferit.
Interleukina-6 (IL-6) este una dintre cele mai importante citokine implicate în inflamația asociată obezității. Ea este produsă inclusiv de țesutul adipos și participă la activarea unor mecanisme care favorizează rezistența la insulină și perpetuarea inflamației cronice. Nivelurile crescute de IL-6 sunt frecvent întâlnite la persoanele cu obezitate și se corelează cu severitatea modificărilor metabolice.
Proteina C reactivă înalt sensibilă (hsCRP) este unul dintre cei mai studiați markeri ai inflamației cronice. Față de testul clasic pentru proteina C reactivă, varianta de înaltă sensibilitate poate detecta inclusiv inflamațiile de intensitate redusă. În prezent, hsCRP este utilizată și în evaluarea riscului cardiovascular, iar documentele recente ale American College of Cardiology subliniază că valorile crescute pot identifica persoane cu un risc inflamator rezidual, chiar și atunci când colesterolul este bine controlat.
Fibrinogenul este cunoscut în special pentru rolul său în coagularea sângelui, însă este și un marker al inflamației. Valorile crescute au fost asociate cu obezitatea și cu un risc cardiovascular mai mare.
VSH, sau viteza de sedimentare a hematiilor, este un marker utilizat de mult timp în practica medicală pentru identificarea existenței unui proces inflamator în organism. Deși nu indică exact cauza inflamației, poate completa imaginea de ansamblu atunci când este interpretat împreună cu ceilalți biomarkeri și cu tabloul clinic.
Este important de subliniat că niciunul dintre acești markeri nu stabilește singur un diagnostic. Ei reprezintă instrumente care completează evaluarea medicală și trebuie interpretați întotdeauna în contextul istoricului pacientului, al examenului clinic și al celorlalte investigații recomandate de medic.
Citește șiArăți bine, dar cum te simți? Legătura dintre dezechilibrele hormonale, carențele nutriționale și starea de spiritCând poate fi utilă evaluarea inflamației sistemice?
În practica medicală, evaluarea biomarkerilor inflamatori poate fi luată în considerare la persoanele cu obezitate sau exces ponderal, mai ales atunci când există și alți factori de risc metabolic. De asemenea, poate fi utilă în cadrul monitorizării persoanelor diagnosticate cu sindrom metabolic sau aflate într-un program de management al greutății, alături de celelalte investigații recomandate de medic.
În acest context, profilul de evaluare a inflamației sistemice în obezitate disponibil în laboratoarele Synevo include patru biomarkeri: Interleukina-6 (IL-6), Proteina C reactivă înalt sensibilă (hsCRP), fibrinogen și VSH. Împreună, aceștia pot oferi informații suplimentare despre statusul inflamator al organismului și pot contribui la monitorizarea persoanelor cu exces ponderal sau obezitate, ca parte a unei evaluări medicale complete.
Prevenția începe înainte de apariția complicațiilor
Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetărilor din ultimii ani este că obezitatea trebuie abordată cât mai devreme, înainte ca inflamația cronică să ducă la apariția complicațiilor metabolice sau cardiovasculare. Schimbările stilului de viață, alimentația echilibrată, activitatea fizică regulată, somnul adecvat și monitorizarea medicală rămân elementele esențiale ale managementului obezității.
Din această perspectivă, evaluarea biomarkerilor inflamatori poate completa imaginea asupra stării de sănătate și poate oferi informații utile medicului în stabilirea unei strategii personalizate de monitorizare. Pentru că, uneori, cele mai importante modificări nu sunt cele pe care le arată cântarul, ci cele care au loc, în tăcere, în interiorul organismului.
Cum poate fi evaluată inflamația sistemică?
Inflamația cronică de grad scăzut nu poate fi confirmată doar pe baza simptomelor, tocmai pentru că acestea lipsesc de multe ori. Atunci când medicul consideră necesar, evaluarea poate fi completată prin analize de laborator care oferă informații despre statusul inflamator al organismului și despre riscul metabolic asociat excesului ponderal.
În acest context, Synevo pune la dispoziție Profilul de evaluare a inflamației sistemice în obezitate, un pachet de investigații care reunește patru biomarkeri implicați în procesele inflamatorii:
- Interleukina-6 (IL-6), una dintre principalele citokine implicate în inflamația asociată obezității;
- Proteina C reactivă înalt sensibilă (hsCRP), utilizată pentru identificarea inflamației de intensitate redusă și pentru evaluarea riscului cardiovascular;
- Fibrinogenul, proteină implicată atât în procesul de coagulare, cât și în răspunsul inflamator;
- VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), un marker nespecific utilizat pentru aprecierea existenței unui proces inflamator.
Rezultatele acestor investigații nu stabilesc singure un diagnostic și nu înlocuiesc consultația medicală, însă pot completa evaluarea clinică și pot oferi medicului informații suplimentare despre starea inflamatorie a organismului, mai ales în cazul persoanelor cu obezitate sau cu alți factori de risc metabolic.
Profilul se realizează din sânge venos, iar recoltarea se face dimineața, pe nemâncate (à jeun), conform recomandărilor de pregătire pentru analiză.
Înțelegerea obezității înseamnă astăzi mai mult decât monitorizarea kilogramelor. Evaluarea stării inflamatorii, atunci când este recomandată de medic, poate completa imaginea asupra sănătății metabolice și poate contribui la monitorizarea evoluției în timp. Profilul de evaluare a inflamației sistemice în obezitate disponibil în laboratoarele Synevo reprezintă una dintre investigațiile care pot oferi aceste informații, ca parte a unei abordări moderne, personalizate și orientate spre prevenție.
