Despre erizipel: cum arată, cum se simte și cum se tratează

Un erizipel netratat la timp poate duce la septicemie. Cum îl recunoști și ce tratamente sunt recomandate

    Un erizipel este o infecție a pielii, mai exact, este o formă de celulită. Totuși, spre deosebire de celulită, care afectează țesutul mai profund, erizipelul afectează doar straturile superioare ale pielii.

    De menționat că cele două afecțiuni se pot suprapune, ceea ce le poate face dificil de diferențiat, inclusiv de către medic.

    Netratat, erizipelul poate duce la septicemie, situație în care viața pacientului e pusă în pericol.

    Înainte, medicii credeau că erizipelul afectează doar fața. Dar Organizația Națională pentru Afecțiuni Rare din Statele Unite estimează acum că aproximativ 80% din toate cazurile de erizipel apar pe picioare. Afecțiunea se poate dezvolta, de asemenea, și pe brațe și pe trunchi.


    „Erizipelul este o infecție la nivelul pielii, de natură bacteriană, cel mai frecvent cu streptococul beta-hemolitic de grup A și, mult mai rar, cu Staphylococcus aureus. Este localizat mult mai des la nivelul membrelor inferioare (gambă) sau față, dar poate să apară în orice parte a corpului. Poate apărea la orice vârstă, cu o predilecție către vârsta mică sau către vârstnici.“

    Dr. Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog, doctor în științe medicale

    Medicul atrage atenția că erizipelul se poate complica prin apariția unor bule, de aici denumirea de erizipel bulos. În plus, poate fi recurent, reapărând, de regulă, în același loc.

    Dacă nu e tratat la timp, se poate ajunge la septicemie (bacteria se răspandește în sânge) și viața pacientului poate fi pusă în pericol.

    De ce apare erizipelul

    Erizipelul apare, de regulă, dacă există o rană la nivelul tegumentului (fisură, macerare, ulcer, înțepătură de insecte, escară, tăieturi) sau o infecție preexistentă la nivelul tegumentului (tinea pedis, onicomicoză, impetigo). De asemenea, sunt mai afectate persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cu obezitate, cu diabet fără un control adecvat al bolii, precum și persoanele cu un istoric anterior de erizipel.

    Citește aici tot ce trebuie să știi despre bolile de piele.

    Factorii de risc pentru erizipel includ:

    • excizia venei safene pentru bypass coronarian (vena safenă mare străbate fața internă a piciorului, de la gleznă până aproape de pliul inghinal, iar vena safenă mică pornește de la fața externă a gleznei și se termină la nivelul pliului genunchiului),
    • edem limfatic (factor de risc major),
    • obstrucție limfatică,
    • fistulă arteriovenoasă,
    • stare postoperatorie (de exemplu, după o mastectomie),
    • sindrom nefrotic,
    • stare imunocompromisă.

    Citește aici povestea Iuliei, care la 35 de ani a descoperit un nodul suspect deasupra sânului stâng, a fost diagnosticată cu cancer la sân și a suferit o operație de mastectomie și de reconstrucție a sânului cu mușchi dorsal.

    Simptome: febra apare înaintea semnelor de erizipel pe piele (fotografii)

    Erizipel pe față
    Erizipel la nivelul feței
    FOTO: DermNet New Zealand
    erizipel picior imagini
    Erizipel la picior, în cazul unui copil FOTO: Shutterstock

    „Erizipelul are debut brusc cu stare generală alterată, febră, frison chiar cu câteva ore înaintea apariției semnelor locale. Tegumentul afectat prezintă un eritem (n.r. – roșeață) și edem (n.r. – inflamație) care la palpare este cald și cu senzație locală de arsură și durere. Aria afectată se mărește progresiv și lent și este bine delimitată și îndurată (dură la palpare). Se poate complica cu apariția bulelor cu conținut hemoragic (sânge) sau conținut clar.“

    Dr. Pavelina Andrei, medic dermatolog

    Diagnosticul este pus clinic în funcție de semnele și simptomele asociate, în corelație cu parametrii de laborator și culturi din sânge.

    Manifestările sunt similare cu ale altor boli de piele de aceea, „diagnosticul diferențial se face cu tromboflebita superficială și profundă, limfangită, celulită“, potrivit medicului Pavelina Andrei.

    Afecțiunile cu care poate fi confundat un erizipel sunt:

    • celulita orbitală: este o infecție bacteriană caracterizată prin inflamarea țesutului din jurul ochiului. Simptomele pot include durere la nivelul orificiului ocular, proeminență anormală a globului ocular, afectarea mișcării ochiului, umflarea pleoapei și febră;
    • zona zoster: este o infecție virală a sistemului nervos central. Se caracterizează prin erupție de vezicule, dureri și mâncărimi severe ale pielii. Pielea afectată este, de obicei, foarte sensibilă.
    • dermatita de contact: este o inflamație cutanată acută sau cronică obișnuită, declanșată de substanțe alergice care intră în contact cu pielea. Se caracterizează prin înroșirea pielii, mâncărime, scurgeri, cruste, descuamare, arsură și durereri.
    • dermatolimfangioadenita (DLA): este o afecțiune caracterizată prin înroșirea pielii. Simptomele pot include stare de rău, febră și frisoane. DLA apare, cel mai adesea, după un limfedem, după intervenții chirurgicale, traume sau dermatite. Studiile au scos la iveală că dozele mici periodice de benzatin penicilină pot fi eficiente în prevenirea recidivelor DLA.

    Află de aici cum se manifestă zona zoster.

    Pentru erizipel este necesar tratament cu antibiotice

    E indicat să se înceapă terapia cu antibiotice împotriva streptococilor atunci când se suspectează un erizipel. Penicilina este antibioticul de primă linie utilizat pentru tratamentul erizipelului. Durata recomandată a terapiei cu antibiotice este de 5 zile, dar perioada poate fi prelungită până la 10 zile dacă infecția nu se vindecă. Spitalizarea este recomandată pentru tratarea infecției necrozante, a pacienților imunocompromiși și pentru cei al căror tratament ambulatoriu eșuează.

    O revizuire Cochrane publicată în 2017 a analizat 5 studii care evaluează prevenirea episoadelor recurente de celulită și erizipel. Aceasta a scos la iveală că pacienții care urmau tratament preventiv cu antibiotice, în special penicilină, au avut un risc cu 69% mai scăzut de episoade recurente. Ghidurile de practică din 2014 pentru diagnosticul și gestionarea infecțiilor cutanate și ale țesuturilor moi recomandă penicilina orală sau eritromicina de două ori pe zi timp de 4 până la 52 de săptămâni sau benzatin penicilina intramusculară la fiecare 2 până la 4 săptămâni, la pacienții care au 3 până la 4 episoade de celulită pe an, în ciuda încercărilor de a trata sau controla factorii predispozanți.

    Alte tratamente de susținere includ hidratarea, compresele reci, acetaminofenul pentru febră și extremitățile ridicate.

    Dacă există dovezi ale unui abces sau cangrenă, este necesară debridarea chirurgicală.

    „Conduita terapeutică vizează remisia infecției, precum și prevenția recidivelor prin managementul factorilor declanșatori sau al factorilor predispozanți.“

    Dr. Pavelina Andrei, medic dermatolog

    Tratament local: comprese pentru erizipel la picior

    În funcție de severitatea afecțiunii, se pot administra antibiotice orale sau injectabile, antipiretice (medicamente pentru scăderea febrei) și antalgice (medicamente antidurere). Local, se face toaleta ariei afectate și compresia elastică a membrului cu ciorapi speciali medicinali pentru prevenția edemului.

    Compresele reci și pansamentele saline pot fi de folos în atenuarea disconfortului local.

    De obicei, zona afectată trebuie ridicată mai sus decât restul corpului, pentru a reduce inflamația. De exemplu, dacă piciorul este afectat, ar trebui ca persoana bolnavă să stea în pat cu piciorul ridicat deasupra nivelului șoldului (se așază piciorul pe niște perne, de exemplu). De asemenea, este important să bea multe lichide și să se ridice și să se plimbe din când în când. Este posibil ca piciorul respectiv să aibă nevoie să fie ținut ridicat timp de câteva zile la rând înainte ca inflamația să dispară.

    Pentru erizipel, orice tratament naturist cu plante, fără recomandarea medicului, poate face mai mult rău decât bine.

    Crema de gălbenele, atât de mult folosită în mod popular, poate agrava leziunile pielii provocate de erizipel. Totuși, la recomandarea medicului dermatolog, se poate folosi un unguent sau o cremă pentru erizipel, menită să hidrateze pielea uscată și crăpată de erizipel.

    Posibile complicații

    Complicațiile erizipelului pot fi grave, dar rareori fatale. Unele complicații locale includ formarea unui abces, scarlatina, pneumonia, meningita, necroza pielii, purpura hemoragică, tromboflebita și formarea buloasă.

    Recidiva locală este raportată la 5%-20% din pacienții cu erizipel.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare