Zona zoster, infecția dureroasă care afectează adulții. „Durerile sunt foarte mari și pot dura mulți ani”

Același virus care provoacă varicela în copilărie poate să declanșeze o altă boală infecțioasă mult mai neplăcută la vârsta adultă: zona zoster. Sunt bolnavi care rămân cu dureri chiar și după câțiva ani de la vindecarea erupției de pe piele, spune medicul dermatolog Rodica Șotcan din experiența proprie cu această boală.

Virusul varicelo-zosterian care provoacă varicela (vărsatul de vânt) poate duce la apariția unei alte boli infecțioase, dar cu o erupție și cu simptome foarte diferite: zona zoster, cunoscută și ca herpes zoster. Aparent, varicela se vindecă fără urmări și cei afectați, copiii în special, dobândesc imunitate. Virusul persistă însă în stare latentă în organism și se poate reactiva după mulți ani, cel mai adesea la vârsta a treia. Nu putem face zona zoster dacă nu am avut varicelă. Oricine a făcut varicelă în trecut poate trece și printr-un episod sau, rar, mai multe de zona zoster. 

„Virusul varicelo-zosterian rămâne dormant în ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni sau pe rădăcinile dorsale ale nervilor măduvei spinale. Reactivarea lui se poate întâmpla oricând după infecția primară, varicela, dar incidența zonei zoster crește odată cu vârsta”, explică dr. Rodica Șotcan, medic primar dermatolog.

Între 20% și 30% din populație trece printr-un episod de zona zoster de-a lungul vieții. Până la vârsta de 85 de ani, aproape jumătate dintre oameni fac zona zoster, potrivit datelor Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. 

Din ce cauze apare zona zoster?

La fel ca în cazul virusului care cauzează herpesul, reactivarea apare pe fondul unei scăderi a răspunsului imun de apărare care controlează replicarea virală latentă. Sunt considerați factori de risc pentru zona zoster:

• Vârsta înaintată. Zona zoster apare mai frecvent după vârsta de 50 de ani și riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Procesul de îmbătrânire afectează sistemul imunitar, un fenomen cunoscut ca imunosenescență;
• Anumite boli. Cancerul, HIV/SIDA și alte boli care slăbesc sistemul imunitar favorizează reactivarea virusului varicelo-zosterian;
• Anumite tratamente. Medicația imunosupresoare, radioterapia și chimioterapia scad rezistența organismului în fața agenților patogeni;
• Stresul și oboseala cronică. Sistemul imunitar este afectat de stresul intens și de oboseala persistentă.

Cum se manifestă zona zoster?

Herpesul zoster sau zona zoster este o erupție dureroasă sub forma unor vezicule de lichid care apar de obicei pe o singură parte a corpului și pe o zonă relativ mare. „Cel mai frecvent, veziculele apar pe trunchi, în aproximativ 50% din cazuri. În alte cazuri, zona zoster se localizează pe membre și în zona capului, dar poate apărea și în zona genitală”, spune dr. Rodica Șotcan. 

Inițial, pielea devine roșie și ușor în relief, iar în câteva zile, pe aceste zone se formează vezicule cu lichid grupate în linie, ca o bandă, urmând zona de piele aferentă nervului infectat (dermatomer, în termeni medicali). Veziculele continuă să se formeze în următoarele 3-7 zile, aflându-se în diverse stadii de evoluție și având dimensiuni variabile, între 1 și 3 milimetri. Lichidul este inițial limpede și devine tulbure pe măsură ce erupția se vindecă. În cele din urmă, veziculele se sparg, formează cruste și se vindecă în decurs de două-trei săptămâni, fără a lăsa cicatrice. Pe lângă durere, veziculele pot cauza senzație de mâncărime, furnicături și arsuri. 

Unii bolnavi pot avea și alte simptome asociate erupției:

• febră mică sau stare subfebrilă;
• dureri musculare;
• dureri de cap;
• sensibilitate la lumină;
• stare generală alterată;
• astenie.

„Când oamenii spun că-i doare, chiar îi doare”

Înainte de apariția erupției caracteristice, într-un interval care variază de la una la zece zile, zona devine sensibilă și dureroasă. De altfel, în zona zoster, cel mai important simptom este durerea, uneori foarte puternică. În lipsa erupției, ea poate fi confundată cu alte probleme de ordin medical. „Poate simula durerea din infarctul de miocard, pleurezia, sciatica sau abdomenul acut chirurgical (n.r. – grup de afecțiuni care necesită tratament chirurgical de urgență). Erupția apare la una-zece zile distanță”, potrivit medicului dermatolog. 

Cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât durerea este mai intensă. „Îmi povesteau pacienții că nu se puteau îmbrăca, nu suportau hainele pe corp, nu se puteau pieptăna și nu suportau nicio atingere. Până să trec și eu prin această boală infecțioasă, aveam convingerea că este o exagerare. Durerea poate fi, într-adevăr, foarte puternică. Este o durere pe care nu ai mai avut-o niciodată și nu o poți descrie. Senzația este de arsură, de torsiune. În cazul meu, a durat trei zile de la apariția durerii și până la formarea veziculelor, iar acela a fost momentul în care am realizat că am zona zoster. Durerile nu m-au dus cu gândul la această boală”, povestește medicul dermatolog. 

Cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât durerea persistă mai mult în timp. La tinerii până în 30 de ani, ea poate dispărea odată cu vindecarea erupției, dar sunt persoane, vârstnici în special, care rămân chiar și câțiva ani cu dureri în zonele afectate de leziuni. Această complicație poartă numele de nevralgie postzosteriană sau postherpetică (virusul varicelo-zosterian face parte din familia herpesvirusurilor). „Când oamenii spun că-i doare, chiar îi doare”, mai spune dr. Șotcan.

Zona zoster la copii

Reactivarea virusului varicelo-zosterian și apariția zonei zoster se întâmplă cel mai frecvent la persoanele cu vârsta peste 50 de ani, dar nici copiii nu sunt ocoliți de această complicație. Riscul de zona zoster la copii este mai mare dacă au trecut prin varicelă în primul an de viață sau dacă mamele au avut varicelă în ultima perioadă a sarcinii.

„Am avut ca pacient un copil de numai 4 ani cu zona zoster. Erupția i-a apărut pe braț și arăta exact ca zona zoster la adulți. Din fericire, boala nu este atât de simptomatică la vârste mici. Durerile sunt mai puțin intense și nu persistă în timp, așa cum se întâmplă adesea la adulți”, potrivit medicului dermatolog.

Din anii 2000, este disponibil și în România un vaccin împotriva varicelei, dar care nu este inclus în schema națională de vaccinare. Părinții îl pot administra copiilor, opțional, dar trebuie să știe că „cei mici nu mai fac varicelă după vaccin, însă pot face zona zoster pe fondul unei imunosupresii, la vârsta adultă de obicei. Vaccinul conține virus viu atenuat și, din acest motiv, există probabilitatea de a face o formă de zona zoster”, explică dr. Rodica Șotcan.

Zona zoster e contagioasă?

Bolnavii pot transmite virusul varicelo-zosterian persoanelor care nu sunt imune la varicelă. Odată infectate, acele persoane nu vor face zona zoster, ci varicelă. Prin urmare, nu putem face zona zoster dacă avem contact cu o persoană care are această boală, așa încât nu se poate spune că zona zoster se ia de la un bolnav.

Virusul se poate transmite prin contactul direct cu veziculele cu lichid. Acestea sunt contagioase până la vindecare, când încep să formeze o crustă. De aceea, bolnavii ar trebui să evite contactul cu persoane care nu au avut varicelă sau nu sunt imunizate cu vaccinul varicelic. Cu atât mai mult ar trebui să fie precaute cu gravidele, cu nou-născuții și cu persoanele care au un sistem imunitar slăbit din motivele enunțate anterior.

Poate deveni o urgență medicală

În cazuri mai rare, erupția din zona zoster poate apărea în zona ochilor, situație denumită medical herpes zoster oftalmicus. Ea provoacă o durere severă, iar dacă nu se intervine prompt, există riscul să afecteze vederea definitiv, ducând la orbire. 

Complicații grave pot să apară și atunci când zona zoster se localizează la nivelul urechii, în interiorul și în jurul acesteia, situație denumită herpes zoster oticus sau sindromul Ramsay Hunt. Ea poate duce la pierderea auzului în urechea afectată, până la surditate, poate să provoace tulburări de echilibru și chiar inflamație cerebrală (encefalită). Când afectează nervul facial, această formă de zona zoster provoacă uneori la paralizie facială.

Între 1% și 4% dintre bolnavi sunt internați în spital ca urmare a complicațiilor provocate de zona zoster, potrivit statisticilor Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC). 

„Este nevoie de multă precauție când zona zoster apare în zona capului și afectează ochii sau urechile, fiindcă există un risc mare de complicații. De aceea, indicația este de internare în spital în astfel de cazuri, pentru administrarea unui tratament intravenos”, atrage atenția medicul dermatolog Rodica Șotcan.

Când zona zoster afectează ochii sau urechile, bolnavii au nevoie de o consultație urgentă oftalmologică, respectiv ORL. 

Cum se tratează zona zoster

Pentru leziunile pielii, medicii dermatologi prescriu o mixtură care se prepară în laborator. Ea conține talc și oxid de zinc care usucă veziculele, antibiotic cu rolul de a preveni o eventuală suprainfecție bacteriană și anestezic (lidocaină, anestezină) pentru a calma durerea și disconfortul. Mixtura are aspectul unei paste care se aplică pe erupție. Ea grăbește vindecarea și, în același timp, izolează veziculele, astfel încât să împiedice eliminarea virusului și să reducă riscul de a transmite virusul celor din jur. Ca tratament local, se mai recomandă soluții cu calamină sau mentol care calmează erupția și grăbesc vindecarea veziculelor. 

Erupția cutanată este cea mai mică dintre problemele pe care le cauzează această boală infecțioasă, spune dr. Șotcan. „Ne interesează să prevenim nevralgia postzosteriană, acea durere care poate persista multă vreme de la vindecare. Ea reprezintă cea mai frecventă și cea mai neplăcută complicație a zonei zoster”, potrivit specialistului. 

Antivirale pentru zona zoster

Riscul de a dezvolta această durere cronică poate fi prevenit cu ajutorul unui tratament antiviral administrat pe cale orală: aciclovir, famciclovir sau valaciclovir. Totodată, antiviralele atenuează simptomele și scad durata bolii, dar sunt eficiente numai dacă se prescriu în primele 72 de ore de la apariția erupției caracteristice. Ele se administrează pe o perioadă variabilă, între 7 și 21 de zile, de la caz la caz. „Dacă aveți suspiciunea de zona zoster, mergeți cât mai repede la medicul dermatolog sau la medicul de familie pentru a vă prescrie tratamentul adecvat într-un timp optim”, recomandă medicul Rodica Șotcan.

Dacă la copii, boala infecțioasă este autolimitantă și se poate vindeca fără tratament, persoanele peste 50 de ani și cele care au imunosupresie au nevoie de tratament pentru a încetini progresia bolii și a preveni durerea cronică. 

Dr. Rodica Șotcan, medic primar dermatolog, Clinica Dermafeel, București

Tratamente pentru durerile cronice

Chiar și cu medicamente antivirale, durerea poate persista mai multe luni sau chiar ani după vindecare. „Am luat tratament imediat, dar, în ciuda acestui lucru, durerile au persistat vreme de 6 luni în cazul meu. Ele s-au atenuat gradual, dar nu au dispărut”, își amintește medicul dermatolog experiența sa cu boala. 

Nevralgia postzosteriană este dificil de tratat. Antialgicele obișnuite nu au efect în acest tip de durere. „Se prescriu medicamente care modifică percepția durerii la nivelul sistemului nervos central, cum sunt cele din categoria antidepresivelor triciclice, anticonvulsivante (medicamente antiepileptice) și analgezice din clasa opioidelor. Local, se pot aplica diverse creme și plasturi cu lidocaină. Un tratament alternativ pe care pacienții mei l-au considerat eficient este acupunctura”, susține dr. Rodica Șotcan. 

Putem face zona zoster de mai multe ori?

Un nou episod de zona zoster nu este exclus, deși riscul de reapariție este scăzut. Procentul celor care trec prin boală de mai multe ori a fost estimat inițial la 2%, dar un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Minnesota susține că recurențele ar fi mai frecvente de atât. Între 5,7% și 6,2% dintre bolnavi trec de două ori prin această infecție virală, susțin autorii studiului. 

Riscul de reapariție a bolii este mult mai mare la persoanele care au un sistem imunitar deficitar, cum ar fi bolnavii cu HIV/SIDA, persoanele care urmează un tratament chimioterapic, care au suferit un transplant de organ sau care iau doze mari de corticosteroizi. Frecvența recurențelor este de 12% la aceste categorii de persoane. 

Au fost identificați și câțiva factori de risc pentru recurențele zonei zoster:

• durerea îndelungată și severă la primul episod de zona zoster;
• durere care a persistat 30 de zile sau mai mult după primul episod de boală;
• sexul feminin;
• vârsta peste 50 de ani.

Cum se poate preveni zona zoster 

La ora actuală, există două vaccinuri împotriva zonei zoster aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), dar niciunul nu este disponibil în România. 

Zostavax, primul vaccin aprobat, este recomandat persoanelor în vârstă de 50 de ani și peste. El are o eficiență de 51% și pe o perioadă de maximum 5 ani în prevenirea zonei zoster și a nevralgiei de lungă durată date de infecția virală. Acest vaccin pentru zona zoster conține virus viu atenuat și se administrează subcutanat. Nu este recomandat pentru prevenirea infecției primare, a varicelei, și nu este indicat copiilor şi adolescenţilor. Prospectul în limba română este disponibil pe site-ul EMA.  

Shingrix, un vaccin produs de GlaxoSmithKline și aprobat în UE din 2018, este varianta mai nouă și cu o eficiență mai ridicată în prevenirea zonei zoster – peste 90% după administrarea ambelor doze, la un interval de 2-6 luni. Eficiența se menține la peste 85% la 4 ani de la imunizare, potrivit datelor Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA, care a recomandat Shingrix în detrimentul vaccinului Zostavax. 

Un alt avantaj al vaccinului Shingrix este că utilizează tehnologia ADN-ului recombinant care, spre deosebire de varianta cu virus viu atenuat, permite administrarea și în situațiile în care nu ne amintim dacă am avut sau nu varicelă ori zona zoster în trecut. Și acest vaccin este recomandat adulților cu vârsta peste 50 de ani. Mai multe informații despre acest vaccin sunt disponibile pe site-ul EMA. 

„Prevenția zonei zoster este în mod particular recomandată la pacienții în vârstă, deoarece scăderea imunității celulare este asociată cu un risc crescut de îmbolnăvire”, potrivit dr. Rodica Șotcan.