Boala Meniere apare între 30 și 60 de ani, mai ales la femei. Țiuitul în ureche și amețelile, semne de alarmă
Boala Meniere este o tulburare care afectează urechea internă, partea responsabilă de auz și de menținerea echilibrului. Afecțiunea provoacă vertij si țiuit in urechi (tinitus). De asemenea, persoanele afectate mai acuză senzație de presiune în cap și țiuit în urechi sau vâjâit în ureche. Alții spun chiar că resimt senzația de țiuit în cap.
Boala Meniere apare în jurul vârstei de 40-50 de ani și afectează, de obicei, doar o ureche.
Deși este o afecțiune cronică, tratamentele și schimbarea stilului de viață pot ajuta la ameliorarea simptomelor. Mulți oameni diagnosticați cu boala Meniere pot intra în remisiune în câțiva ani de la diagnosticare.
Citește și: Auziți greu soneria sau telefonul? Ce afecțiune ascunde și de ce trebuie tratată rapid
Nu se cunoaște cauza exacta a bolii Meniere, dar oamenii de știință cred că este cauzată de schimbări ale lichidului din canalele urechii interne. Alte cauze sugerate includ boli autoimune, alergii și genetica.
„Aceasta patologie este rară, având o prevalență de aproximativ 20/100.000 locuitori. Femeile sunt ușor mai predispuse decât bărbații, existând un raport de 1:1.3. Vârsta de diagnostic este, în mod tipic, de 30-60 ani. Debutul după 70 de ani sau înainte de 20 ani este extrem de rar. Incidența familială a fost observata la aproximativ 10% dintre pacienți.”
Dr. Christiana Matei, medic specialist ORL.
Ce este boala Meniere? Țiuit în urechi și amețeală, primele semne
Simptomele bolii Meniere tind să apară sub formă de „episoade” sau „atacuri” care includ, pe lângă durerile de cap și țiuitul urechilor următoarele manifestări:
- vertij, cu atacuri care durează de la câteva minute până la 24 de ore;
- hipoacuzie, adică pierderea auzului în urechea afectată;
- plenitudine auriculară (fonică) sau senzația că urechea este plină sau înfundată;
- pierderea echilibrului;
- greață, vărsături și transpirații cauzate de vertijul sever;
Atacuri de urechi înfundate și amețeală
Orice persoană cu boala Meniere va prezenta cel puțin două-trei dintre următoarele simptome, la un moment dat:
- amețeală,
- pierderea auzului,
- tinitus/zgomot în ureche,
- plenitudine fonică.
„Frecvent, un atac debutează cu simptome cohleare (tinitus rapid, senzație de plenitudine auriculară sau hipoacuzie). Secunde sau minute mai târziu apare vertijul cu un vârf rapid în intensitate și apoi scădere progresivă de la 20 de minute până la câteva ore,” detaliează medicul ORL Christiana Matei.
Află ce fsă aci dacă ai o durere de ureche? În unele cazuri, picăturile sunt contraindicate
Atacuri, de câteva ori pe săptămână
Printre simptomele asociate se numără grețurile, vărsăturile, transpirațiile și dezechilibrul, în timp ce diareea apare doar în atacurile severe, conform medicului. Frecvența atacurilor variază de la câteva ori pe săptămână până la mai puțin de o dată pe an. Inițial, hipoacuzia si tinitusul dispar complet după un atac.
Mai târziu, o deteriorare progresivă a auzului este suprapusă pe fluctuațiile auzului, fiind implicate toate frecvențele auditive. Similar, tinitusul devine permanent dar poate avea intensități diferite.
Boala Meniere poate fi confundată cu alte afecțiuni
„Stadiul final al bolii Meniere este atins după 5-15 ani cu dispariția vertijului episodic dar cu instalarea unui dezechilibru ușor constant, hipoacuzie permanentă severă și tinitus persistent pe partea afectată. Boala Meniere devine bilaterală în aproximativ 50% din cazuri.”
Dr. Christiana Matei, medic ORL
Majoritatea persoanelor cu boala Meniere nu prezintă simptome între episoade. Deci, multe dintre aceste simptome pot fi cauzate de alte probleme la nivelul urechii, dacă apar într-o perioadă fără atacuri. Boala Meniere poate fi confundată și cu alte afecțiuni ale urechii interne, cum ar fi labirintita (o inflamație care apare la nivelul urechii interne).
„Diagnosticul bolii Meniere se stabilește după o anamneneză amănunțită și un examen clinic complet urmat de o evaluare audiologică si vesitbulară meticuloasă.”
Dr. Christiana Matei, medic specialist ORL.
Test de auz pentru diagnosticare
Un test auditiv este utilizat pentru a determina dacă întâmpinați probleme cu auzul. În timpul acestui test, veți avea căști și veți auzi zgomote cu volume și tonalități diferite. Va trebui să indicați când auziți și când nu auziți un ton, astfel încât medicul să poate determina dacă aveți pierderi auditive.
Un alt test de auz este făcut pentru a determina dacă puteți face diferența dintre sunete similare. Și în cadrul acestui test veți avea căști, doar că veți auzi cuvinte diferite pe care trebuie să le reproduceți. Cu ajutorul acestui test, medicul va determina dacă aveți o tulburare de auz la una sau la ambele urechi.
O problemă la nivelul urechii interne sau a nervilor auditivi poate cauza pierderea auzului. Un test de electrocochleografie (ECog) este realizat pentru a măsura activitatea electrică din urechea internă.
Un alt test auditiv este cel de răspuns al trunchiului cerebral (ABR) și verifică funcția nervilor auditivi și a centrului auditiv din creier. Aceste teste pot determina dacă problema este cauzată de urechea internă sau de nervii auditivi.
Testele de echilibru, extrem de utile
Cum urechea internă e responsabilă de menținerea echilibrului, sunt necesare și teste de echilibru. Persoanele care au boala Meniere vor avea un răspuns de echilibru redus la nivelul uneia dintre urechi. Testul de echilibru cel mai frecvent utilizat pentru a diagnostica boala Meniere este electronistagmografia (ENG).
În cadrul acestui test, veți avea electrozi așezați în jurul ochilor pentru a detecta mișcarea lor. Asta pentru că, urechea internă trimite către creier impulsuri legate de mişcarea capului, determinând trimiterea de semnale către muşchii globilor oculari pe calea reflexului vestibulo-ocular (RVO). Pentru fiecare mişcare a capului într-o anumită direcţie există o mişcare a ochilor în direcţia opusă.
Testarea cu scaunul rotativ
Testarea cu scuanul rotativ este utilizată mai rar și este folosită pentru a determina dacă tulburarea este cauzată de o problemă la nivelul urechii sau la nivelul creierului. Acest test este folosit împreună cu testarea ENG, deoarece rezultatele ENG pot fi incorecte dacă urechea este afectată sau dacă ceara blochează unul dintre canalele urechii. În timpul acestui test, mișcările ochilor sunt înregistrate cu atenție în timp ce scaunul pe care stă pacientul se rotește.
Veți reacționa la diverse provocări de echilibru, în timp ce purtați un ham de siguranță și aveți capul legat de tetieră.
Alte teste pentru boala Meniere
Problemele de la nivelul creierului, cum ar fi scleroza multiplă (SM) sau tumorile cerebrale, pot provoca simptome similare bolii Meniere. Medicul dumneavoastră poate recomanda teste pentru a exclude aceste afecțiuni. De asemenea, poate fi necesar un examen RMN sau o tomografie craniană pentru a evalua eventuale probleme la nivelul creierului.
Boala Meniere: tratament
Conform medicului ORL, tratamentul în boala Meniere urmărește patru obiective :
- tratamentul crizei;
- prevenirea altei crize;
- ameliorarea sau prezervarea funcțiilor cohleară sau vestibulară;
- prevenirea dezvoltării bilaterale a bolii.
Pentru a atinge toate aceste obiective, poate fi nevoie de mai multe tipuri de terapii.
„Tratamentul în criză se face cu ajutorul unor medicamente ca: benzodiazepinele, antihistaminicile, anticolinergice, antidopaminergice, fenotiazine si steroizi. În criza acută se recomandă administrarea intravenoasă sau intramusculară a cortizonului după care tratamentul poate continua per os timp de 10-14 zile cu scăderea treptată a dozei.”
dr. Christiana Matei, medic ORL
Operația este necesară doar în cazuri grave
De asemenea, poate fi nevoie și de terapie fizică. Reabilitarea vestibulară este o formă de terapie fizică ce vizează îmbunătățirea funcției vestibulare și mecanismele centrale de adaptare și compensare.
În unele situații, mai grave, poate fi chiar nevoie de operații. Majoritatea persoanelor cu boala Meniere nu necesită intervenții chirurgicale, dar în cazul celor care au atacuri severe și nu răspund la alt tip de tratament, poate fi o soluție.
Schimbarea regimului alimentar poate ajuta la reducerea cantității de lichid din urechea internă și la ameliorarea simptomelor.
Boala Meniere: tratament
Alimentele și substanțele care ar trebui limitate sau excluse din dieta unui pacient cu boala Menier:
- sare
- cofeină
- ciocolată
- alcool
- glutamat de monosodiu (MSG)
De asemenea, este important să bei șase-opt pahare de apă pe zi.
Legătura posibilă dintre lipsa de magneziu și țiuit în urechi
Un studiu recent a scos la iveală că magneziul prezintă o acțiune oto-neuro-protectoare semnificativă și poate fi de ajutor, atât în pentru prevenirea pierderii auzului indusă de zgomot, cât și a tinitusului. Magneziul are un efect pozitiv asupra reducerii nivelurilor crescute ale tensiunii arteriale. Hipertensiunea arterială, colesterolul crescut și stresul sunt trei dintre principalele cauze agravante ale tinitusului.
Iată ce alimente bogate în magneziu. Cele mai bune surse și cum să le consumi
Ce trebuie să știi despre anxietate și țiuit în urechi
Anxietatea și tinitusul sunt interconectate. Asta pentru că, pe de o parte, anxietatea și alte tulburări mentale pot provoca tinitus, iar pe de altă parte, tinitusul poate exacerba episoadele de anxietate.
Află prin ce tehnici poți depăși anxietatea socială
Unele cercetări indică faptul că până la 45% dintre persoanele cu tinitus cronic prezintă simptome de anxietate și că tinitusul se agravează adesea după ce persoana se confruntă cu o sursă de stres.
