Medic ORL: „Deviația de sept la tinerii sub 35 de ani poate provoca hipertensiune” Ce soluții de tratament sunt disponibile când ai deviație de sept

Medic ORL: „Deviația de sept la tinerii sub 35 de ani poate provoca hipertensiune”. Ce soluții de tratament sunt disponibile

Într-o formă mai mult sau mai puțin accentuată, toată lumea are deviație de sept. În cazurile în care deviația este una de amploare (severă) și blochează fluxul nazal, persoana nu are suficient aer, nu se oxigenează suficient de bine, are tulburări de miros și infecții recurente, devine o problemă medicală și necesită tratament. Dr. Denisa Secașiu, medic primar ORL în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj, explică soluțiile posibile.

Deviația septului nazal poate fi congenitală, din perioada de formare fetală, sau dobândită, fie în procesul de creștere și dezvoltare, fie ca rezultat al unei traume. În funcție de poziția deviației nazale în raport cu cornetul inferior, deviația de sept este clasificată pe grade.

Gradul I include o deviație de sept care nu atinge cornetul inferior, gradul II reprezintă o deviere care atinge cornetul inferior, iar gradul III implică o deviație care atinge și comprimă cornetul inferior (o structură anatomică formată din os și acoperită cu mucoasă, situată în interiorul cavității nazale, cu un rol esențial în funcționarea sistemului respirator).

Manifestări posibile

Dr. Denisa Secașiu, medic primar ORL în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj, precizează că „deviația de sept se manifestă prin obstrucție nazală – sau așa-zisul nas înfundat -, prin tulburări de miros, prin dureri de cap frecvente, prin modificări cardiovasculare de tipul hipertensiunii arteriale la pacienții tineri, sub 35 de ani, sau chiar crize care mimează angorul, adică dureri în zona inimii, dureri precordiale, de obicei experimentate la efort.” Specialistul a mai precizat că, adesea, este întâlnit sindromul de snoring și cel de apnee de somn, și nu în ultimul rând infecții recurente în sfera nasului și a sinusurilor.

Un studiu clinic observational prospectiv privind efectul corecției septului asupra tensiunii arteriale la pacienții hipertensivi cu sept nazal deviat, realizat pe sute de adulți cu vârste între 18 și 40 de ani cu deviatie de sept nazal și o tensiune arterială medie mai mare sau egală cu 140/90 mmHg, a arătat că, postoperator, la 79% dintre aceștia valoarea tensiunii arteriale a scăzut semnificativ.

Deviația poate fi moștenită sau dobândită

Deviația de sept nazal poate fi congenitală sau dobândită și poate avea mai multe cauze.

Cauzele congenitale sunt predispoziția genetică (istoricul familial poate influența forma și structura nasului) sau o dezvoltare anormală în timpul sarcinii. Unele persoane se nasc cu o deviație de sept din cauza unor nereguli care se produc în perioada intrauterină în privința formării oaselor și a cartilajului nazal.

Exemple de traumatisme care conduc la deviație de sept nazal sunt accidentele auto, căderile sau loviturile directe în timpul practicării sporturilor sau accidentele casnice sau profesionale. De asemenea, presiunea exercitată asupra nasului nou-născutului în timpul travaliului, poate determina deformări ale septului.

Dezvoltarea asimetrică a feței și afecțiunile inflamatorii deviază septul nazal

Deviația mai poate să apară și din cauza dezvoltării inegale a septului cartilaginos, anterior, în raport cu părților laterale ale nasului. Se pare că acest proces este mai evident în perioada pubertății.

Alte posibile cauze ale deviației de sept nazal mai sunt afecțiunile inflamatorii cronice precum rinita cronică sau sinuzita cronica polipoidă. Ambele pot influența forma și poziția septului prin modificarea structurii țesuturilor din cavitatea nazală. De asemenea, tumorile sau chisturile nazale duc și ele la devierea septului, prin efectul de compresie.

Dureri de cap, sforăieli, sângerări și lipsa mirosului

Chiar dacă deviația de sept nazal nu ridică întotdeauna probleme de natură estetică, pentru că ea nu se vede, produce neplăceri mari din punct de vedere al sănătății sub mai mult aspecte. Cele mai multe persoane care au deviație de sept acuză dificultăți de respirație nazală, pentru că partea deviată a septului obstrucționează fluxul de aer prin una sau chiar ambele nări. În aceste condiții, senzația de congestie nazală este constantă, nu doar când persoana este răcită sau suferă de o alergie. 

Deviația septului, este „vinovată” și de sforăit, din cauza fluxului de aer neregulat prin căile nazale. În cazuri severe poate agrava apneea obstructivă în somn, afecțiune în care respirația este întreruptă temporar în timpul somnului.

Un flux de aer perturbat și drenajul defectuos al mucusului pot crește riscul de infecții sinusale. Dacă deviația împiedică drenajul corect al sinusurilor, sinuzita poate deveni cronică. Durerile de cap sunt un alt neajuns al deviației de sept, fiind cauzate de poziția lui anormală care exercită presiune asupra pereților nazali. Uscarea excesivă a mucoasei nazale și predispoziția la fisuri și sângerări, afectarea mirosului, oboseala cronică și lipsa de concentrare determinate de dificultatea de a respira, toate acestea sunt și ele cauzate de deviația de sept nazal.

Se poate respira bine chiar după trezirea din anestezie

Tratamentul curativ al deviației de sept este prin excelență chirurgical. „Există situații când deviația de sept se asociază cu o rinită alergică sau cu o rinită cronică hipertrofică. Acolo putem încerca tratamente topice locale de tip corticosteroizi nazali, decongestionante și antihistaminice. Însă, în momentul în care acestea nu mai ajută, pentru că ele au doar rol de dezobstrucție și antiinflamator, atunci este recomandată intervenția chirurgicală”, atrage atenția dr. Denisa Secașiu.

Specialistul ORL subliniază faptul că intervenția chirurgicală, în funcție de gravitatea deviației de sept, se poate face prin abord deschis sau endoscopic. Tehnica endoscopică este cel mai frecvent utilizată. Este o tehnică minim invazivă, se face cu pacientul sub anestezie generală, deci el nu simte absolut nimic în timpul intervenției.

„Tot datorită tehnicilor moderne, de cele mai multe ori, putem să lăsăm pacientul fără acele meșe în nas tradiționale și greu de suportat, pentru că există niște membrane hemostatice pe care le putem aplica local și care ne ajută pe hemostază, iar confortul pacientului este foarte bun. El poate respira pe nas din momentul în care se trezește din anestezie. Și, de asemenea, se mai montează niște mentori de silicon. Aceia se păstrează timp de 7-10 zile, însă nu deranjează în mod evident, și deja după operație calitatea vieții și a respirației sunt substanțial îmbunătățite. Pacientul se simte bine chiar la trezirea din anestezie, deja poate să respire mai bine pe nas. Și în decursul a 3-4 săptămâni, până se vindecă complet de cruste și de secreții, devine din ce în ce mai bine, pe zi ce trece. „Satisfacția post-operatorie pe termen lung este undeva între 50 și 100%”, a mai spus medicul ORL.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare