Auziți greu soneria sau telefonul? Ce afecțiune ascunde și de ce trebuie tratată rapid

Pierderea auzului la frecvențe înalte sau dificultatea de a auzi sunete de tonalitate înaltă, așa cum e sunetul unei sonerii, vocile pițigăiate, sunetele păsărilor, e o problemă cu care se poate confrunta oricine. Totuși, cei mai afectați sunt vârstnicii, femeile și persoanele care se expun frecvent la sunete puternice.

Dacă problema este tratată rapid, auzul se poate recupera complet sau partial. În caz contrar, e nevoie de protezare auditivă.

Pierderea auzului la frecvențe înalte cauzează probleme când vine vorba de distingerea tonalităților înalte. De asemenea, poate însemna și dificultăți de a înțelege discursurile persoanelor care vorbesc foarte repede.  

Frecvența este o măsură a numărului de vibrații pe care le face o undă sonoră, pe secundă. De exemplu, un sunet măsurat la 4.000 Hz vibrează de 4.000 de ori pe secundă. Frecvența, care este înălțimea unui sunet, este diferită de intensitate, care se referă la cât de tare se aude un sunet.

Simptomele pierderii auzului la frecvențe înalte

Dacă aveți o pierdere a auzului la frecvențe înalte, este posibil să aveți probleme cu auzul sunetelor de genul:

• Soneriilor,
• Alertelor și suntelor telefonului mobil,
• Vocilor feminine și ale copiilor,
• Sunetelor păsărilor și animalelor.

De asemenea, este posibil să aveți probleme la distingerea diferitelor sunete atunci când există zgomot de fond.

Pierderea auzului la frecvențe înalte. Este permanentă?

În România, peste 2 milioane de persoane au o problemă de auz, iar până la 50% dintre persoanele cu deficiențe auditive au vârsta sub 65 de ani, mulţi dintre ei fiind copii sau tineri. Totodată, 3 bebeluși din 1.000 se nasc cu probleme permanente de auz.

Afectarea auzului poate fi fie clasificată ca hipoacuzie senzorială neurală, hipoacuzie conductivă sau o combinație a celor două.

Hipoacuzia senzorială este cel mai frecvent tip. Apare atunci când nervul auditiv sau celulele din interiorul cohleei urechii interne se deteriorează. Hipoacuzia senzorială este, de obicei permanentă, dar poate fi ameliorată cu ajutorul aparatelor auditive sau a implanturilor cohleare.

Hipoacuzia conductivă este mai puțin frecventă. Acest tip de hipoacuzie implică blocarea sau deteriorarea urechii medii sau a structurilor urechii externe. Poate fi cauzată de cerumenul acumulat sau de un os rupt al urechii. În unele cazuri, acest tip de hipoacuzie poate fi reversibil.

Pierderea auzului la frecvențe înalte. Cauze

Acest tip de pierderea a auzului poate fi provocat de deteriorarea structurilor asemănătoare firelor de păr din urechea internă.

Cauzele pot fi multiple, printre care:

• Expunere la sunete puternice,
• Idiopatice,
• Infecții virale (virusuri gripale, herpetice),
• În general, sunt mai afectate femeile, conform dr. Silviu Oprescu, medic specialist ORL.

Partea externă a urechii (pavilionul auricular) şi conductul auditiv (meatul auditiv extern) au rolul de a culege sunetele din mediu şi de a le dirija spre interior. Membrana timpanică (timpanul) şi lanţul osicular compus din trei segmente convertesc sunetele recepţionate în vibraţii mecanice.

Cohleea este un organ de formă elicoidală, umplut cu un lichid. Ea conţine celule ciliate de mare sensibilitate, care se pun în mişcare ca răspuns la stimulii vibratori. Nervul auditiv preia răspunsul electric al celulelor ciliate şi îl transportă la centrul auditiv al creierului.

Dacă celulele ciliate se deteriorează, este posibil să vă confruntați cu pierderea auzului la frecvențe înalte. Când ne naștem avem aproximativ 16.000 de celule ciliate în cohlee. Iar pierderea auzului este posibil ca să nu fie detectabilă până când 30%-50%din celulele ciliate sunt deteriorate.

Posibile cauze ale deteriorării celulelor ciliate

Îmbătrânire

Pierderea auzului legată de vârstă este o problemă frecventă. Aproximativ 1 din 3 persoane cu vârste cuprinse între 65 și 74 de ani își pierd auzul. Jumătate dintre adulții cu vârsta peste 75 de ani sunt afectați.

Daune provocate de zgomote puternice

Puteți suferi leziuni auditive atât în ceea ce privește sunetele de înaltă frecvență, cât și din cele excesiv de puternice. Utilizarea frecventă a căștilor la volum maxim poate cauza pierderea permanentă a auzului.

Un studiu din 2018 a examinat legătura dintre ascultatul muzicii la căști și pierderea auzului la copii. Cercetătorii au analizat mai mult de 3.000 de copii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani. Au descoperit că 14% dintre copii aveau un anumit grad de pierdere a auzului la frecvențe înalte.

Copiii care ascultau muzică la căști doar o dată sau de două ori pe săptămână erau de două ori mai predispuși să își piardă auzul la frecvențe înalte, decât cei care nu ascultau deloc muzică la căști.

Infecții ale urechii medii

Infecțiile de la nivelul urechii medii au potențialul de a provoca acumularea de lichide și pierderea temporară a auzului. În cazul infecțiilor grave, pot apărea leziuni permanente ale timpanului sau ale altor structuri ale urechii medii.

Tumori

Tumorile numite neurome acustice pot apăsa nervul auditiv și pot provoca pierderea auzului și tinitus la una din urechi.

Genetica

Pierderea auzului poate fi parțial genetică. Dacă cineva din familia ta se confruntă cu pierderea auzului, ești predispus să dezvolți și tu o astfel de problemă.

Anumite medicamente

Medicamentele care pot provoca deficiențe de auz prin vătămarea urechii interne sau a nervului auditiv sunt denumite ototoxice. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, unele antibiotice și unele medicamente pentru tratarea cancerului se află printre medicamentele ototoxice.

Boala Meniere

Boala Meniere vizează urechea internă și provoacă pierderea auzului fluctuantă, tinitus și vertij.

Este cauzată de o acumulare de lichid în urechea internă care poate fi cauzată de o infecție virală, răspuns imun, blocaj sau predispoziție genetică.

Boala Meniere afectează în general o singură ureche.

Hipoacuzie la frecvențe înalte împreună cu tinitus

Tinitusul este un sunet persistent sau zgomot în urechi. Se consideră că până la 60 de milioane de oameni din Statele Unite ale Americii au o formă de tinitus.

Adesea, pierderea auzului însoțește simptomele tinitusului. Este important să rețineți că tinitusul poate fi un simptom al pierderii auzului, dar nu o cauză.

Recuperarea auzului

„Dacă se descoperă rapid problema (în primele zile după apariția problemei), se poate recupera complet sau parțial deficitul de auz prin inițierea tratamentului cu vasodilatatoare, neurotrofice și complex de vitamine din grupul b). Dacă nu se recuperează după tratament, se realizează protezarea auditivă (punerea unui dispozitiv reglat pentru deficitul individual de auz – frecvență/decibeli)”, mai explică dr. Oprescu.