Ce avem de făcut ca să ne asculte copiii? Rolul recompenselor și cum le alegem corect

Cred că nu este părinte care, mai devreme sau mai târziu, să nu fi trecut prin frustrarea dată de copilul neascultător. Avem așteptarea să fim ascultați și înțeleși de copilul nostru, doar pentru că noi explicăm ceva și pentru că de obicei ne facem înțeleși de cei din jurul nostru. Însă cei mici sunt curioși și neastâmpărați prin definiție. Ei descoperă lumea, ce pot ei să facă și ce nu, descoperă ce efecte pot avea comportamentele și cuvintele lor și le testează pe noi. Prin urmare, se întâmplă uneori să crezi că nici nu te aude copilul tău? Pare că niciodată nu te ascultă? Te gândești că te ignoră intenționat? Ei bine, nu este chiar așa. Tot ce poți face este să-ți regândești discursul, cuvintele alese pentru el și tonul folosit, pe lângă multă răbdare. Iată ce altceva putem face dacă vrem să ne asculte copiii.

De unde vine nevoia de a avea copii ascultători 

Vrem să avem copii ascultători, obedienți tocmai din nevoia noastră de a fi văzuți ca părinți „buni” care știu cum să „disciplineze un copil”, pe de o parte, iar pe de altă parte este nevoia de a nu avea un copil care „să ne facă de rușine”. De asemenea, mai este și nevoia de control dată de anxietatea noastră proiectată asupra copilului. 

Ce se află în spatele comportamentului de copil neascultător 

În spatele unui comportament neascultător al copilului, fără a fi un comportament opoziționist sau o tulburare de spectru autist, de cele mai multe ori se află o nevoie emoțională nesatisfăcută. Multe dintre aceste comportamente (de neascultare/rebeliune) sunt uneori răni emoționale pe care copilul le bandajează cum poate, pentru a „estompa” durerea lăsată de ele. 

Un copil poate avea, de la nevoia de atenție la nevoia de afecțiune, la cea de timp special petrecut cu părintele, la nevoia de conectare, de siguranță, de respect, de individualitate, de intimitate, de spațiu personal, până la nevoia de a visa, sau de a sta în pace – „a nu face nimic”. Toate aceste nevoi, noi, ca părinți, le vedem și încercăm să le îndeplinim cât de bine este posibil. La schimb, adesea, ne așteptăm să ne asculte copiii.

Nevoile neîmplinite creează o anumită stare, o suferință. Suferința copilului, de multe ori, iese la suprafață tocmai prin aceste comportamente de neascultare, comportamente care nouă nu ne plac și care ne frustrează. Prin urmare, de dorit este să ne gândim ce se află dincolo de neascultare, rebeliune, înainte de a ne dori un copil care sa nu iasă din „cuvântul nostru”, un „copil cuminte”. 

Motive pentru care este important să ne ascultăm (și) noi copiii

Înainte de a-i cere copilului să te asculte, este necesar ca tu să-ți asculți copilul. De ce să-l asculți tu primul?

• Ca să nu greșești în ceea ce vrei să faci/să zici.
• Pentru că așa te conectezi cu copilul tău.
• Pentru ca mesajul pe care vrei să i-l transmiți să ajungă integral la copil. 
• Pentru a crea un spațiu sigur pentru copilul tău, în care să se exprime fără teamă și în care să te asculte și el pe tine. 
• Pronunță-i numele pentru a-i atrage atenția de la ce face.
• Bucură-te de copilul tău pentru cum este și ceea ce este, fără să-l compari cu alții.
• Apreciază-l constant pentru reușitele lui, indiferent cât de mici sau „normale” ți se par. Dacă aude doar feedback negativ te la tine, nu se va simți în siguranță să vorbească cu tine și nici să te asculte.

Așteptări realiste și nerealiste de la copiii noștri 

Dacă ai fost atent la nevoia copilului tău, dacă l-ai ascultat cu atenție, dar tot ai un copil care nu te ascultă, îți poți îndrepta atenția din nou către tine, la ceea ce ai putea îmbunătăți în ceea ce faci tu, astfel încât mesajul tău să ajungă corect la copil. Adică, revizuiește așteptările tale de la copil, pentru a avea efectul dorit. 

De exemplu, nu te aștepta să te asculte dacă el este implicat într-o activitate care-l captivează. Folosește numele copilului, cu calm, pentru a-i atrage atenția și a-l direcționa către ceea ce îți dorești.

Nu te aștepta ca un copil să rețină tot ce îi spui tu cu furie, să nu facă. Copilul va reține emoția transmisă de tine și se va conforma în acord cu aceasta, nu cu mesajul tău. Deci, grijă la primul aspect pe care copilul îl „vede” la tine, și anume emoția! 

Activitățile către care îl îndrepți trebuie să fie în acord cu vârsta lui. Nu te aștepta să execute orice îl rogi tu, căci poate încă nu are abilitatea de a o face. Cu siguranță, procedând astfel, vom crește șansele să ne asculte copiii.

Copil ascultător – protecție versus abuz

Ascultare, obediență sau cooperare, indiferent cum o numim atunci când ne referim la copilul nostru, ne dorim să existe într-o măsură rezonabilă. Desigur că nu ne dorim să creștem copii care ascultă orbește toate „ordinele” primite, dar nici copii care nu respectă regulile de siguranță și își pun viața în pericol. 

Reguli și limite sunt necesare într-o relație cu copilul și nu doar cei mici să le respecte. Regulile dau stabilitate, predictibilitate și aduc echilibru copilului. Aici vorbim despre relația de protecție a copilului.

Regulile și limitele pe care le impunem copilului prin forță, pedepse, sancțiuni, bătaie sau injurii, în mod nejustificat sau arbitrar, pe motiv că„ știm noi mai bine”, toate intră în capitolul abuz.

Cum să ne asculte copiii: recomandări utile

1. Formulează cerințe scurte, eficiente. Spune-le copiilor ce să facă, nu ce să nu facă.
2. Formulează câte o cerință o dată. Concentrează-te pe cerințele care contează.
3. Monitorizează copiii pe parcursul realizării cerinței. Arată-le copiilor cum să ducă la bun sfârșit o cerință.
4. Păstrează-ți calmul.

Atunci când copilul tău se luptă să respecte o cerință a ta, poate fi de ajutor uneori, să știe că poate avea și o recompensă. Însă recompensa necesită o negociere cu copilul pe de o parte, iar pe de altă parte, nu este legată de bani, mâncare/dulciuri, bunuri etc. Recompensa este legată îndeosebi de o activitate pe care tu o poți face cu copilul tău și care știi că îi va face plăcere și va fi aleasă în funcție de situație. De exemplu, „îți strângi jucăriile acum, apoi citim o poveste“.

Cum introducem o recompensă pentru o cerință? 

• Formulează cerința scurt („oprește jocul, lasă telefonul/tableta, du-te să te speli pe dinți, mergi să dormi”) și informează copilul că, dacă urmează indicațiile rapid, va putea alege o recompensă. 
• Dacă copilul respectă cerința într-un timp rezonabil (negociat cu copilul și în acord cu ceea ce urmează să se întâmple), atunci oferă-i bucuros aprecierea ta mai întâi și apoi recompensa negociată.
• Dacă copilul nu se conformează într-un timp rezonabil, atunci pe un ton amiabil, spune-i că nu a câștigat recompensa/activitatea negociată, fără amenințări, pedepse.
• Motivul pentru alegerea unei aprecieri cu recompensă, este că oferă „ceva” imediat ca răspuns la conformitate. Pentru unii copii care ar putea fi mai opoziționiști cu cerințele părinților, această strategie îndepărtează punctul de alegere de la „O să fac ce spune tata, da sau nu?” la „Ce activitate distractivă voi alege, desene animate, joc cu lego cu mama sau V-ați ascunselea?”

Cum alegem o recompensă 

Ideile pentru opțiunile de recompensă vin din orice activitate pe care voi, ca părinți, o puteți susține împreună cu copilul vostru. Aud adesea „Eu nu știu să mă joc cu copilul, sau Eu nu pot să mă joc așa prostește cum vrea ea/el, Eu nu am timp să stau de jocuri cu copilul”, dar este nevoie de conectare prin joc cu copilul nostru, iar acest lucru presupune ca uneori să ne alocăm câteva minute pentru jocul pe care copilul nostru îl preferă – adică cea mai bună recompensă care-i transmite copilului mesajul „Sunt important pentru mama/tata”.

Pentru copiii mai mici, stimulii vizuali sunt întotdeauna cei mai potriviți, așa că realizarea unui tabel cu imaginea recompensei îl poate ajuta să „decidă” repede ce își dorește. 

Activitățile/jocurile din care permiteți copilului să aleagă de pe panoul de recompense ar trebui să fie schimbate la un anumit interval de timp pentru a le spori noutatea și pentru a nu deveni plictisitoare.

Prin urmare, este de dorit să ajungem să avem un copil cu care să putem discuta, care să ne asculte și care împreună cu noi să respecte regulile. Este nevoie de timp, răbdare, consecvență și perseverență din partea noastră pentru a crește un copil înțelegător și echilibrat.