Cum se manifestă o intoleranță alimentară și metode de tratament

Tot ce trebuie să știi despre intoleranțele alimentare

    Intoleranțele alimentare afectează tractul intestinal și au ca simptome durerile abdominale și vărsăturile. Uneori, o intoleranță alimentară este confundată cu o alergie, pentru că simptomele sunt asemănătoare. Totuși, deși ambele creează un disconfort, doar reacțiile alergice reprezintă un pericol pentru viață. Intoleranțele pot fi greu de diagnosticat, din cauza faptului că prezintă o gamă largă de simptome. Acest articol este despre cele mai frecvente intoleranțe alimentare, simptomele lor și despre ce alimente ar trebui să eviți dacă suspectezi că ai o intoleranță.  

    Intoleranța alimentară apare atunci când o persoană nu poate digera unele alimente, ceea ce duce la simptome precum gaze intestinale, durere abdominală sau diaree. 

    Intoleranțele alimentare sunt uneori confundate cu alergiile, potrivit Academiei Americane de Alergie, Astm și Imunologie. Aceste afecțiuni implică sistemul digestiv, în timp ce alergiile implică sistemul imunitar. Spre deosebire de alergii, intoleranțele alimentare nu reprezintă un pericol pentru viață. Totuși, pot pune probleme serioase celor afectați.

    Până la momentul actual nu s-au făcut multe studii care să se raporteze exclusiv la intoleranța alimentară, pentru că de obicei se cercetează împreună cu alergiile alimentare. Conform unui studiu publicat în 2009 pe site-ul Bibliotecii Naționale de Medicină a Institutului Național de Sănătate din SUA, mai mult de 20% din populația țărilor industrializate suferă de intoleranță sau alergie alimentară. 

    Potrivit Cleveland Clinic, alergiile alimentare afectează 1% dintre adulți și 7% dintre copiii din Statele Unite, iar intoleranțele alimentare sunt mult mai frecvente decât atât. Intoleranța la lactoză, care este cea mai frecventă dintre toate, afectează 10% dintre americani. 

    Ce este o intoleranță alimentară

    Reacția produsă de o intoleranță alimentară are loc în sistemul digestiv, atunci când mâncarea nu poate fi digerată corect. Acest lucru se poate întâmpla din cauza unor deficite enzimale, a unei sensibilități la anumiți aditivi alimentari. De asemenea, reacțiile pot apărea la anumite substanțe chimice care se află în mod natural în mâncare. Uneori, persoanele cu o intoleranță alimentară pot să mănânce o cantitate mică din alimentul respectiv fără să se simtă rău.  

    Când ai o intoleranță alimentară, simptomele pot să înceapă la o jumătate de oră de la momentul în care ai consumat alimentul față de care ai intoleranță. Dar manifestările pot apărea și cu 48 de ore mai târziu, conform unui studiu despre intoleranțele alimentare la copii. 

    Diferența dintre o intoleranță alimentară și o alergie

    Pentru că intoleranța alimentară este uneori confundată cu alergia alimentară, e important să faci această diferență. 

    Alergia alimentară

    • Este o reacție generată de sistemul imunitar care consideră un anumit aliment drept amenințare pentru organism și atacă proteinele din acel aliment. 
    • Are simptome tipice alergice, printre care erupție cutanată, respirație șuierătoare (un sunet ascuțit, ca un fluierat) și mâncărime. Manifestările apar chiar și după consumul unei mici cantități din alimentul alergen. 
    • Apare, de obicei, ca reacție la anumite alimente. La adulți, alergiile alimentare comune sunt la: pește, fructe de mare și nuci. La copii – la lapte, ouă, arahide, nuci și pește. 

    Intoleranța alimentară

    • Nu implică sistemul imunitar, nu cauzează reacții alergice și nu reprezintă o amenințare pentru viață.
    • Cauzează simptome care au loc mai lent, uneori apărând la câteva ore după ce un aliment a fost ingerat.
    • Provoacă simptome numai dacă se consumă o cantitate mai mare din alimentul care provoacă intoleranța. În caz de alergie, și prezența unor urme din acel aliment poate provoca o reacție).

    Intoleranța alimentară: simptome digestive, cutanate și respiratorii

    retentia de apa poate fi ingrijoratoare cauze si remedii. femeie balonata
    Balonarea poate fi semnul unei intoleranțe alimentare FOTO: Shutterstock

    Simptomele intoleranțelor alimentare variază, dar cele mai multe implică sistemul digestiv, pielea și sistemul respirator. 

    Cele mai frecvente simptome sunt:

    Unele infecții cronice pot provoca o intoleranță alimentară

    Cele mai multe cazuri de intoleranțe alimentare au cauze non-imunologice, conform unui studiu publicat în 2009 în Statele Unite. Cauzele variază, de la reacții pseudoalergice la enzimopatie (funcționarea defectuoasă a unei enzime care intră în procesul de digestie al unui aliment), la infecții cronice și reacții psihosomatice care sunt asociate cu intoleranța alimentară.

    Dacă simptomele de intoleranță apar după ce ai consumat lactate, e posibil să ai intoleranță la lactoză. Acest lucru înseamnă că organismul tău nu poate digera lactoza, adică zahărul din lapte, iaurt și brânzeturile moi. Alte persoane au probleme în a digera grâul și experimentează balonare, gaze, diaree, vărsături și dureri de stomac după ce mănâncă pâine. 

    O altă cauză poate fi consumul de aditivi alimentari sau de substanțe chimice precum: 

    • glutamat monosodic (se mai regăsește și sub numele de monoglutamat de sodiu);
    • cafeină;
    • alcool;
    • îndulcitori artificiali;
    • histamină (care se găsește în ciuperci, murături, mezeluri și băuturi alcoolice);
    • toxine, viruși, bacterii sau paraziți care contaminează mâncarea;
    • coloranți alimentari artificiali, conservanți sau amelioratori de gust. 

    Identificarea tipului de intoleranță te poate ajuta să duci o viață mai bună, prin excluderea din alimentație a alimentului care îți provoacă neplăceri. 

    Intoleranța la gluten sau boala celiacă

    Pâinea și produsele de patiserie sunt cele mai comune surse de gluten din alimentație FOTO: Shutterstock

    Gluten este denumirea generală dată proteinelor din grâu, orz, secară și triticale (un hibrid de grâu și secară). Glutenului îi sunt asociate mai multe afecțiuni: boala celiacă, sensibilitatea non-celiacă la gluten și alergia la grâu. 

    Intoleranța la gluten, care se mai numește și boala celiacă, implică un răspuns imun, motiv pentru care este clasificată ca boală autoimună. Când o persoană cu boala celiacă este expusă la gluten, sistemul ei imunitar atacă intestinul subțire și îi poate provoca probleme serioase sistemului digestiv. 

    Alergia la grâu este deseori confundată cu boala celiacă, pentru că are simptome similare. Diferența este că alergia la grâu generează anticorpi față de proteinele din grâu, în timp ce boala celiacă e cauzată de un răspuns imun anormal față de gluten în special. 

    Sensibilitatea non-celiacă la gluten a fost definită ca afecțiune relativ recent, în 2010. Este diagnosticată atunci când o persoană experimentează simptome neplăcute după ce consumă gluten, deși testele pentru intoleranță alimentară sau alergie la grâu ies negative.

    Sensibilitatea non-celiacă la gluten este o formă mai ușoară de intoleranță la gluten. Conform unui studiu publicat de Biblioteca Națională de Medicină a Institutului Național de Sănătate din SUA, se estimează că sensibilitatea non-celiacă la gluten afectează între 0,5% și 13% din populație. 

    Simptomele sensibilității non-celiace la gluten sunt asemănătoare cu cele date de intoleranța la gluten și includ: 

    • balonare;
    • durere abdominală;
    • diaree sau constipație;
    • dureri de cap;
    • oboseală;
    • dureri articulare;
    • mâncărime la nivelul pielii;
    • depresie sau anxietate;
    • anemie.

    Intoleranța la gluten: alimente permise și interzise

    Atât sensibilitatea non-celiacă la gluten, cât și boala celiacă pot fi ținute sub control printr-o alimentație fără gluten. Acest lucru înseamnă renunțarea la produse care conțin gluten:

    • pâine,
    • paste,
    • cereale,
    • bere,
    • deserturi cu făină,
    • covrigi,
    • sosuri și dressinguri care conțin gluten,
    • sos de soia. 

    Putem include în alimentație cereale și leguminoase care nu conțin gluten, spre exemplu: 

    • porumb,
    • hrișcă,
    • năut,
    • quinoa,
    • mei,
    • tapioca,
    • amaranth,
    • orez.

    Mai multe informații despre intoleranța la gluten și metodele de tratament citiți aici.

    Intoleranța la lactoză

    Intoleranța la lactate se împarte în două:

    • intoleranță la lactoză, adică la zahărul din lapte și din alte produse lactate,
    • intoleranță la proteinele din lapte de vacă (care este o reacție de tip alergic ce apare mai ales la bebelușii hrăniți cu formule de lapte derivate din lapte de vacă). 

    Intoleranța la lactoză înseamnă că organismul nu poate digera lactoza, ceea ce cauzează probleme digestive, cu simptome ca:

    • durere abdominală,
    • balonare,
    • diaree,
    • gaze intestinale,
    • senzație de greață.

    Intoleranța la lactoză este o afecțiune foarte des întâlnită. Aproximativ 65% din populația de pe glob are probleme digestive cauzate de lactoză, conform Genetics Home Reference.

    Soluția în cazul persoanelor diagnosticate cu intoleranță la lactoză este evitarea lactatelor care conțin lactoză. Lactatele care au mai puțină lactoză – cum ar fi chefirul sau brânzeturile fermentate – pot fi mai ușor de tolerat de către cei care au intoleranță la lactoză, însă reacția diferă de la o persoană la alta. 

    Intoleranța la lactoză la bebeluși (APLV)

    Eczemele la nivelul pielii bebelușilor, însoțite de manifestări digestive, pot indica o alergie la proteina din laptele de vacă (APLV) FOTO: Shutterstock

    Alergia la proteinele din laptele de vacă (APLV) mai este numită și intoleranță la proteinele din lapte de vacă, pentru că simptomele sunt similare.

    Sistemul imunitar al bebelușului hrănit cu formulă de lapte derivată din lapte de vacă percepe proteinele din acesta ca pe un agresor și, de aceea, se declanșează o reacție alergică. Aceasta este principala deosebire între APLV și intoleranța la lactoză: prima este o reacție alergică, în timp ce a doua este provocată de lipsa enzimei lactază, care metabolizează lactoza. Cazurile de intoleranță la lactoză la bebeluși și copii mici sunt foarte rare.

    Potrivit unui studiu din 2016, publicat în British Journal of General Practice, până la 7% din bebelușii hrăniți cu formulă de lapte au APLV.

    Simptomele apar, de obicei, în prima săptămână de când laptele de vacă (din formulă sau ca atare) a fost introdus în alimentația copilului și pot fi:

    • iritații sau eczeme la nivelul pielii,
    • vărsături,
    • durere abdominală,
    • scaune cu sânge sau cu mucozități,
    • diaree.  

    Un copil care are APLV trebuie să evite lactatele din lapte de vacă. Dacă este vorba despre un sugar, și mama care alăptează va trebui să renunțe la aceste lactate. De la vârsta de 1 an, poate încerca din nou acest tip de alimente. De obicei, până la 3 ani, APLV dispare. 

    Mai multe informații despre intoleranța la lactoză citiți aici.

    Intoleranța la cafeină

    Cafeina este o substanță chimică amară care se găsește în mai multe băuturi, printre care cafeaua, ceaiul, unele sucuri și băuturi energizante, dar și cacaua. Cafeina e un stimulent, adică reduce oboseala și crește starea de alertă atunci când o consumi. 

    Cei mai mulți adulți pot consuma fără probleme până la 400 de miligrame de cafeină pe zi, conform Mayoclinic.org. Aceasta este cantitatea de cafeină care se găsește, în general, în patru cești de cafea. Însă există și persoane care sunt mai sensibile la cafeină și au tot felul de reacții după ce consumă o cantitate mult mai mică. 

    Această hipersensibilitate la cafeină este corelată cu factori genetici și cu o capacitate scăzută de a metaboliza și elimina cafeina din organism. 

    Persoanele care au intoleranță sau hipersensibilitate la cafeină pot experimenta următoarele simptome:

    • bătăi rapide ale inimii;
    • anxietate;
    • iritabilitate;
    • insomnie;
    • nervozitate;
    • neliniște. 

    Cei care suspectează că au intoleranță la cafeină ar trebui să micșoreze consumul de cafeină, evitând băuturile și alimentele care o conțin, inclusiv ciocolata. 

    Intoleranța la fructoză

    Fructoza este zahărul din fructe, legume și din îndulcitorii naturali cum sunt mierea, siropul de agave și siropul de porumb. 

    La persoanele care au intoleranță la fructoză (numită și malabsorbție a fructozei), acest zahăr natural nu este absorbit eficient în sânge, ci merge către intestinul gros, unde este fermentat de bacteriile intestinale, provocând probleme digestive. 

    Principalele simptome sunt:

    • reflux;
    • gaze;
    • diaree;
    • greață;
    • dureri abdominale;
    • vărsături;
    • balonare.

    Pentru a controla simptomele de intoleranță la fructoză, următoarele alimente ar trebui evitate:

    • băuturile carbogazoase,
    • mierea,
    • merele,
    • sucul de mere și cidrul din mere,
    • siropul de agave,
    • alimentele care conțin sirop de porumb,
    • unele fructe ca pepenele roșu, cireșele și perele,
    • unele legume, ca păstăile de mazăre dulce. 

    „Intoleranța ereditară la fructoză se încadrează în categoria de intoleranțe prin deficit enzimatic. Se caracterizează prin incapacitatea de a metaboliza fructoza, din cauza deficitului unei enzime care se găsește în ficat – aldolaza.“

    Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

    Mai multe detalii despre cele trei tipuri de intoleranță la fructoză și dieta care se impune citiți aici.

    Intoleranța la salicilați

    Salicilații sunt substanțe produse în mod natural de plante, ca mecanism de apărare împotriva unor factori de stres ca insectele sau bolile. Se găsesc în mai multe alimente, inclusiv:

    • fructe,
    • legume,
    • ceaiuri,
    • cafea,
    • condimente,
    • nuci,
    • miere.  

    Salicilații au proprietăți antiinflamatorii, fiind și ingredientul principal din aspirină și alte medicamente.

    Majoritatea oamenilor nu are probleme cu a consuma cantități normale de salicilați aflați în mâncare, dar unele persoane sunt extrem de sensibile la aceste substanțe și dezvoltă reacții adverse chiar și față de cantități mici.

    Simptomele intoleranței la salicilați sunt:  

    • nas înfundat;
    • infecții ale sinusurilor;
    • polipi nazali și sinusali;
    • astm;
    • diaree;
    • colită (inflamație a colonului);
    • urticarie.

    E imposibil să elimini complet salicilații din dietă, dar persoanele care au o astfel de intoleranță ar trebui să evite consumul de alimente care au o cantitate mare de salicilați, cum ar fi condimentele, cafeaua, stafidele și portocalele. De asemenea, cosmeticele și medicamentele care conțin salicilați ar trebui evitate. 

    Intoleranța la histamină

    Histamina se regăsește în cantități mari în brânzeturile maturate și în vinul roșu FOTO: Shutterstock

    Aminele sunt substanțe produse de bacterii pe durata fermentării sau a depozitării alimentelor. Există mai multe tipuri de amine și se găsesc în mai multe alimente, dar histamina este cel mai frecvent asociată cu o intoleranță alimentară. 

    Histamina este o substanță esențială pentru buna funcționare a organismului și are un rol important în sistemul imunitar, cel digestiv și cel nervos. 

    La persoanele care nu au intoleranță, histamina este ușor de metabolizat și de eliminat din organism. Dar unele persoane nu pot descompune histamina în mod corect, așa că substanța se acumulează în organism. 

    Este intoleranța la histamină o boală autoimună? Răspunde dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie: „Principala enzimă implicată în metabolismul histaminei este DAO. Scăderea activității DAO determină o serie de manifestări care pot să imite o reacție alergică și să dea naștere la confuzii“. Confuzia cu o alergie poate conduce la concluzia eronată că intoleranța la histamină ar fi o boală autoimună.

    Simptomele intoleranței la histamină sunt: 

    • iritații la nivelul pielii;
    • dureri de cap;
    • urticarie;
    • mâncărime;
    • anxietate;
    • crampe abdominale;
    • diaree;
    • tensiune scăzută (mai puțin frecvent).

    Vinul roșu, o sursă de histamină

    Persoanele diagnosticate cu intoleranță la histamină ar trebui să evite:

    • alimentele fermentate,
    • mezelurile,
    • fructele uscate,
    • citricele,
    • avocado,
    • brânza maturată,
    • peștele afumat,
    • oțetul,
    • laptele bătut și chefirul,
    • băuturile alcoolice fermentate, ca berea și vinul. 

    „În general, vinurile roşii au un conţinut ridicat de histamină. Pot fi întâlnite concentraţii de histamină de până la 3.000 µg/l în vinurile care dau în mod caracteristic durere de cap.“

    Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

    Mai multe detalii despre intoleranța la histamină citiți aici.

    Intoleranța la carbohidrații FODMAP

    FODMAP este prescurtarea pentru oligo-, di-, mono-zaharidele și poliolii fermentabili (în engleză, fermentable oligo-, di-, mono-saccharides and polyols). Aceștia sunt carbohidrați pe care organismul nu îi digeră ușor și care sunt fermentați de bacterii intestinale în colon.

    Pot cauza probleme digestive și se află în mod natural în multe alimente, printre care:

    • merele,
    • brânzeturile moi,
    • mierea,
    • laptele,
    • pâinea,
    • fasolea,
    • lintea,
    • berea.

    Simptomele unei intoleranțe la carbohidrații FODMAP pot fi:

    • balonare;
    • diaree;
    • gaze intestinale;
    • durere abdominală;
    • constipație.

    Intoleranțele FODMAP sunt des întâlnite la persoanele care au sindromul de colon iritabil

    Intoleranțe la sulfiți

    Sulfiții sunt substanțe folosite drept conservanți în mâncare, băuturi și unele medicamente. Se găsesc și în mod natural în unele alimente, cum este brânza maturată. Se pot regăsi și în struguri, tratamentul cu sulfiți conferindu-le o mai mare rezistență pe rafturile piețelor și magazinelor.

    Unele persoane sunt sensibile la sulfiți, iar intoleranța la sulfiți este cel mai des întâlnită la cei care suferă de astm, deși inclusiv persoanele fără astm pot să aibă această sensibilitate. 

    Sulfiții se găsesc în multe alimente, printre care:

    • fructele uscate,
    • vinul,
    • cidrul de mere,
    • legumele conservate,
    • murături,
    • condimente,
    • chipsuri de cartofi,
    • bere,
    • ceai,
    • prăjituri. 

    Simptomele intoleranței la sulfiți sunt: 

    • uicarie;
    • umflături la nivelul pielii;
    • nas înfundat;
    • hipotensiune (tensiune scăzută);
    • diaree;
    • wheezing (respirație șuierătoare);
    • tuse.

    La persoanele care au astm și sensibilitate la sulfiți, aceste substanțe pot provoca îngustarea căilor respiratorii și, în cazuri severe, pot duce la reacții amenințătoare de viață. 

    Intoleranța la alcool

    Persoanele cu intoleranță la alcool nu pot procesa corect alcoolul la nivel digestiv. Reacțiile neobișnuite la consumul de alcool se pot explica și prin intoleranța la histamină sau prin intoleranța la sulfiți. Există și o formă de alergie la alcool, dar cazurile sunt extrem de rare.

    Intoleranța la alcool provoacă reacții imediate și inconfortabile. Cel mai adesea, apar nasul înfundat și înroșirea obrajilor. Alte manifestări ale intoleranței la alcool includ:

    • urticarie,
    • agravarea astmului, în cazul persoanelor diagnosticate,
    • rinoree (nas care curge),
    • hipotensiune,
    • stare de greață și vomă,
    • diaree.

    Cauza o reprezintă o problemă genetică la nivelul unei gene care controlează enzimele responsabile cu metabollizarea alcoolului. Singura metodă de a evita apariția simptomelor neplăcute este evitarea băuturilor alcoolice.

    Intoleranța alimentară la copii

    Intoleranța alimentară la copii provoacă manifestări similare alergiilor alimentare, dar pericolul este mult mai mic. Dacă în cazul unei alergii, o cantitate foarte mică din alimentul la care copilul este alergic poate presupune un risc major, în cazul intoleranței, copilul poate consuma alimentul respectiv în cantități mici.

    Copiii pot avea intoleranță la:

    • lactoză. Simptomele specifice sunt: gaze, balonare și diaree. Cazurile de intoleranță la lactoză în cazul bebelușilor sunt rare.
    • gluten. Poate fi vorba fie despre o sensibilitate, fie despre boala celiacă propriu-zisă. Simptomele includ: dureri de cap, tulburări digestive și balonare.
    • unii aditivi alimentari. Organismul copiilor poate reacționa la anumiți coloranți, la sulfiți sau la alți aditivi alimentari. Printre simptome amintim: urticarie, stare de greață și diaree. Sulfiții pot provoca și o criză de astm în cazul copiilor cu acest diagnostic.

    Alte intoleranțe alimentare 

    Intoleranțele alimentare menționate mai sus sunt printre cele întâlnite mai des. Însă mai sunt multe alte alimente și ingrediente care pot provoca intoleranțe. Printre acestea se află:

    • aspartamul (un îndulcitor artificial),
    • ouăle,
    • monoglutamatul de sodiu (folosit ca potențiator de gust în unele produse),
    • coloranți alimentari (în special Roșu 40 și Galben 5),
    • drojdia.

    Dacă suspectezi că ai o intoleranță la anumite alimente sau substanțe, contactează medicul. Deși nu sunt atât de grave ca alergiile, pot să-ți afecteze calitatea vieții într-un mod semnificativ. 

    Test intoleranță alimentară și tratament

    Intoleranțele alimentare sunt afecțiuni care debutează digestiv, dar pot avea manifestări la nivelul întregului organism. Dincolo de disconfort la nivelul sistemului digestiv și erupții pe piele, ele pot provoca și dureri musculare sau articulare, stări depresive, oboseală, migrene sau anxietate, conform Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune. De aceea, în unele cazuri sunt greu de diagnosticat.

    Pe piață există mai multe teste care promit că identifică un număr mare de intoleranțe alimentare, printre care se numără testele de sânge York și Pinner.

    Totuși, potrivit unui studiu publicat în US National Library of Medicine National Institutes of Health, nu există un test simplu, precis, fiabil și validat pentru a identifica o intoleranță alimentară. Cel mai bun instrument de diagnosticare este o dietă de excludere, cunoscută și ca o dietă de eliminare sau diagnosticare. Însă fiecare tip de intoleranță alimentară poate fi diagnosticat prin diferite metode și teste.

    Mai multe informații despre metodele de depistare ale intoleranțelor alimentare citiți aici.

    Pentru că intoleranţa alimentară se poate confunda cu alergia alimentară, e necesar ca medicul specialist să facă diferența între cele două afecțiuni. 

    În general, tratamentul presupune excluderea din alimentație a alimentelor care cauzează intoleranța pentru o perioadă de timp. Ulterior, alimentele pot fi reintroduse, treptat, în timp ce se urmărește apariția eventualelor simptome.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare