Intoleranța la fructoză poate duce la insuficiență hepatică și renală

Intoleranța la fructoză este o afecțiune care poate apărea încă din copilărie sau se poate dezvolta pe parcursul vieții. Fructoza este un tip de zahăr care există, în mod natural, în fructe, legume și miere. Imposibilitatea de a digera sau de a absorbi fructoza poate semnala o intoleranță la fructoză.

Atunci când o persoană are intoleranță la fructoză, poate prezenta balonare, dureri abdominale și diaree.

Formele mai severe de intoleranță la fructoză, numită intoleranță ereditară la fructoză, dă simptome încă din copilărie. Fără tratament, cei afectați de intoleranța ereditară pot dezvolta complicații care pun viața în pericol, cum ar fi insuficiența hepatică și renală.

Intoleranța la fructoză: primul tip

Există trei tipuri diferite de intoleranță la fructoză: malabsorbția fructozei, fructozuria esențială și intoleranța esențială la fructoză.

„Se presupune că malabsorbția fructozei afectează aproximativ 40% din populație, iar cauza nu este deocamdată cunoscută“, completează medicul alergolog.

Ca și în cazul altor sensibilități alimentare, o combinație între genetică, stil de viață, expunerea exagerată la fructoză și starea generală de sănătate poate juca un rol important în apariția intoleranței.

Persoanele cu malabsorbție a fructozei nu pot asimila sau digera corect fructoza. Ca rezultat, fructoza trece în intestinul gros, provocând balonare și gaze.

Unele persoane cu malabsorbție a fructozei au sensibilități la un grup de alimente care include oligozaharide fermentabile, dizaharide, monozaharide și polioli (mai multe tipuri de îndulcitori naturali și artificiali).

Tipul al doilea: fructozuria esențială

Fructozuria esențială sau deficitul de fructokinază hepatică este o tulburare recesivă inofensivă pe care o persoană o poate avea fără a fi conștientă de aceasta.

O afecțiune recesivă înseamnă că un copil o va avea numai dacă moștenește gena de la ambii părinți. Dacă moștenește gena doar de la un părinte, va fi purtător.

Persoanelor cu fructozurie esențială le lipsește o enzimă care poate descompune fructoza, numită fructokinază hepatică.

Fructozuria esențială nu este dăunătoare, iar persoanele cu această afecțiune sunt, de obicei, asimptomatice și nu au nevoie de tratament.

Tipul al treilea: intoleranța ereditară la fructoză

Intoleranța ereditară la fructoză este un tip grav de intoleranță la fructoză. Cu toate acestea, poate fi ținută în frâu cu tratamentul potrivit.

Intoleranța ereditară la fructoză apare atunci când o persoană nu poate să digere nici fructoza, nici precursorii fructozei, cum ar fi zahărul brun.

Cei cu intoleranță ereditară la fructoză nu au suficientă activitate a unei enzime numite fructoză-1-fosfat aldolază, care ajută la digerarea fructozei.

Fructoza se acumulează apoi în ficat și în rinichi, provocând complicații grave și potențial fatale, cum ar fi insuficiența hepatică și renală.

Conform medicului alergolog Rareș Simu, această tulburare este rară, afectează aproximativ o persoană din 20.000.

Dr. Simu precizează că afectarea hepatică dată de incapacitatea de a metaboliza fructoza duce la apariția simptomelor bolii:

• vomă,
• balonare,
• diaree,
• icter,
• mărirea ficatului,
• hipoglicemie.

Cei care suferă de acestă afecțiune trebuie să evite alimentele bogate în fructoză și zaharoză.

„Intoleranța ereditară la fructoză nu trebuie confundată cu malabsorbția fructozei, caracterizată prin incapacitatea celulelor de la suprafața intestinului de a descompune eficient fructoza.“

Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

În cazul malabsorbției, celulele intestinului nu pot absorbi fructoza, ceea ce duce la balonare, diaree sau constipație, flatulență și dureri de stomac.

Intoleranța ereditară la fructoză este prezentă încă de la naștere, ceea ce înseamnă că majoritatea copiilor cu această problemă vor avea simptome atunci când vor începe să mănânce alimente solide.

Fără tratament sau modificări ale stilului de viață, poate pune viața în pericol.

Simptomele intoleranței ereditare la fructoză includ:

• repulsie față de dulciuri,
• întârzieri de creștere,
• vărsături,
• icter,
• dezvoltare fizică afectată,
• hiperventilație,
• insuficiență hepatică sau renală.

Intoleranța la fructoză se tratează mai ales prin alimentație

Tipul de intoleranță la fructoză va determina modul în care medicii o tratează sau o gestionează.

„În majoritatea cazurilor, tratamentul intoleranței la fructoză constă în îndepărtarea fructozei și zaharozei din dietă. În schimb, pentru a gestiona eventualele complicații ale afecțiunii este recomandat tratament medicamentos“, adaugă specialistul în alergologie.

Anumite persoane pot lua un medicament pentru a scădea nivelul acidului uric din sânge și pentru a reduce riscul de gută. 

În ciuda eliminării alimentelor care conțin fructoză din dietă, anumite persoane cu o formă severă a bolii vor dezvolta boli hepatice grave.

În caz de malabsorbție, dieta scade simptomele în cel mult 6 săptămâni

Persoanele cu malabsorbție a fructozei ar trebui să urmeze un regim alimentar sărac în fructoză. De altfel, aceasta este și o metodă de diagnostica malabsorbția fructozei. Dacă simptomele dispar după urmarea regimului sărac în fructoză, atunci diagnosticul e clar.

Reducerea aportului de fructoză atenuează, de obicei, simptomele în decurs de aproximativ 2-6 săptămâni.

După ce simptomele se atenuează, persoana cu malabsorbție a fructozei poate reintroduce treptat alimentele pentru a vedea cât de multă fructoză poate tolera.

De obicei, cei cu malabsorbție a fructozei pot consuma 10-15 g de fructoză pe zi, fără a prezenta simptome.

Intoleranța ereditară la fructoză nu se vindecă

Niciun tratament nu poate vindeca intoleranța ereditară la fructoză. În schimb, persoanele afectate ar trebui să evite consumul de fructoză.

Cum o dietă fără fructoză necesită ca o persoană să evite toate fructele și numeroase alte alimente, este posibil să aibă nevoie de sprijin pentru a urma o dietă echilibrată și sănătoasă și pentru a evita deficiențele nutriționale.

Alimente de evitat

Persoanele cu malabsorbție a fructozei se simt adesea mai bine consumând mai puțină fructoză, dar nu eliminând-o complet din alimentație.

Următoarele alimente sunt de evitat:

• alimentele și băuturile care conțin sirop de porumb cu conținut ridicat de fructoză. În această categorie intră multe produse prelucrate, cum ar fi sucuri din comerț și produse de patiserie preambalate;
• sorbitolul, care este prezent în multe bomboane și gume de mestecat;
• fructele,
• gustările îndulcite cu fructoză.

Teste genetice și biopsie hepatică pentru intoleranța ereditară la fructoză

Conform medicului Rareș Simu, pentru a stabili diagnosticul de intoleranță ereditară la fructoză, medicul gastroenterolog va analiza simptomele, istoricul medical și familial. De asemenea, va face și un examen fizic, pentru a observa dacă ficatul sau splina sunt mărite.

 În continuare, poate recomanda următoarele teste de laborator, pentru a confirma diagnosticul:

• teste de coagulare a sângelui,
• testarea glicemiei – glicemia va fi scăzută, mai ales după ingestia fructozei sau zaharozei,
• studii enzimatice,
• teste genetice,
• teste pentru stabilirea funcției rinichilor,
• teste pentru stabilirea funcției hepatice,
• biopsie hepatică,
• test de sânge pentru verificarea nivelului de acid uric – persoanele cu intoleranță la fructoză au un nivel ridicat de acid uric,
• analiza urinei.