Legătura surprinzătoare dintre somn și demență

Timpul petrecut în pat și ora de mers la somn influențează riscul de demență, cea mai frecventă fiind boala Alzheimer.

Somnul are un impact major asupra sănătății fizice și mentale și dacă dormim prea mult sau dacă nu dormim suficient avem un risc crescut de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral, depresie și chiar obezitate.

Citește aici care sunt consecințele pe termen scurt și lung ale problemelor cu somnul.

Studiul – 5% din participanți au dezvoltat simptome de demență

Un studiu recent a aprofundat rolul somnului în declanșarea sau agravarea demențelor.

Cercetători din China, Suedia și din Marea Britanie au analizat obiceiurile de somn ale unui grup de aproximativ 2.000 de persoane de naționalitate chineză cu vârsta medie de 70 de ani. Niciunul dintre participanți nu prezenta simptome evidente de demență la începutul studiului.

După aproape 4 ani, 5% din participanți au fost diagnosticați cu demență. Diagnosticul a fost pus conform DSM-IV (Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale, ediția a patra). Majoritatea aveau vârste cuprinse între 60 și 74 de ani, cu un risc mai mare pentru bărbați decât pentru femei.

„În majoritatea cercetărilor care vizează demența, riscul femeilor este de două ori mai mare decât în cazul bărbaților“, subliniază dr. Alex Dimitriu, psihiatru și specialist în somnologie, fondator al Menlo Park Psychiatry & Sleep Medicine.

Concluzii – cu cât stăm mai mult în pat, cu atât crește riscul de demență

Cercetătorii au observat că există o legătură între apariția simptomelor de demență și obiceiurile de somn ale participanților. Mai exact, cei care își petrec în pat mai mult de 8 ore pe zi au un risc semnificativ sporit de a arăta semne de declin cognitiv la testele speciale (mini-examinarea stării mentale) și de a fi diagnosticați cu demență.

„Persoanele cu o calitate proastă a somnului au tendința de a petrece mai mult timp în pat, în speranța de a obține un somn mai odihnitor“, spune dr. Alex Dimitriu. Este cunoscut faptul că persoanele de peste 60 de ani au un somn fragmentat, ceea ce înseamnă că stadiile somnului sunt date peste cap și nu reușesc să se odihnească la fel de eficient ca în tinerețe.

Depresia afectează somnul

Mai există un motiv pentru care vârstnicii au probleme cu somnul: rata depresiei este crescută la persoanele în vârstă, iar depresia afectează semnificativ somnul.

Află de aici cât ar trebui să dormim în funcție de vârstă.

Ora de culcare, un factor de risc important pentru demență

Intervalul orar la care participanții studiului au mers la culcare a fost considerat un factor important în declanșarea simptomelor de demență.

Cu cât se culcau mai devreme seara, cu atât riscul de demență s-a dovedit a fi mai mare. Potrivit raportului studiului, „cu fiecare oră de culcare mai devreme de ora 22.00, riscul crește cu 25%“. Cercetătorii au lansat ipoteza conform căreia mersul la culcare devreme este cauzat în bună măsură de tulburările de ritm circadian.

„Părțile creierului responsabile cu gestionarea somnului încep să se modifice pe măsură ce îmbătrânim. Lipsa somnului odihnitor și de calitate pe termen lung duce la modificări în zonele creierului responsabile cu reglarea ritmului circadian“, explică neurocercetătorul David Rabin, citat de healthline.com.

Limitările studiului. Insomnia ar putea fi de vină

Unul dintre punctele slabe ale studiului îl reprezintă faptul că cercetarea nu face diferența între timpul petrecut în pat și timpul petrecut dormind. În plus, nu a fost analizată calitatea somnului participanților la studiu, ci doar durata. Timpul îndelungat petrecut în pat poate fi cauzat de insomnie, precizează specialistul în somnologie Michael Breus.

De altfel, un studiu canadian recent a demonstrat că persoanele care suferă de insomnie au un risc crescut de afectare a memoriei.

Găsește aici cele mai bune exerciții pentru a ne menține memoria și atenția, recomandate de medicul neurolog.

În plus, studiul cu participanți chinezi este o cercetare de asociere și nu aprofundează legătura cauză-efect. Așadar, nu este clar dacă timpul lung petrecut în pat și ora de culcare reprezintă o cauză a demenței sau dacă nu cumva sunt, pur și simplu, asociate.