Care e valoarea normală a pulsului și în ce situații e prea crescut sau prea scăzut

    Puls normal la femei/bărbați. Frecvența cardiacă sau pulsul diferă între femei și bărbați, când vorbim de limite normale. Activitățile din timpul zilei, cafeaua și nicotina influențează pulsul, însă există situații când numărul de bătăi ale inimii pe minut este prea crescut sau prea scăzut din cauza unor afecțiuni.

    Dr. Irina Macovei-Dorobanțu, medic specialist cardiolog la Centrele de excelență ARES, ne-a detaliat nouă lucruri importante despre puls.

    Dr. Irina Macovei-Dorobanțu ne recomandă să solicităm ajutor medical dacă pulsul trece de 100 de bătăi pe minut în condiții de repaus

    Puls normal la femei/bărbați

    1. Frecvența cardiacă sau pulsul reprezintă numărul de bătăi (contracții) pe care le efectuează inima într-un minut, pentru a asigura pomparea sângelui către celelalte organe.

    Prin măsurarea pulsului se cuantifică numărul de impulsuri electrice generate de cord. În mod fiziologic, impulsul electric al inimii este generat la nivelul nodului sino-atrial (anatomic situat la nivelul atriului drept, în preajma orificiului venei cave superioare). De la acest nivel, impulsul este condus pe calea unor fascicule (asemănător unei rețele electrice) în tot cordul, astfel realizându-se contracția mușchiului cardiac.

    2. Valoarea normală a pulsului în repaus variază între 60 și 100 de bătăi pe minut.

    Femeile au o frecvență cardiacă ușor mai crescută decât a bărbaților, din cauza dimensiunilor mai reduse ale cordului.

    Cordul mai mic al femeilor pompează mai puțin sânge cu fiecare bătaie. Prin urmare, dimensiunile mai scăzute ale inimii femeilor necesită un puls mai ridicat pentru a asigura un debit cardiac adecvat. Din același motiv, copiii tind să aibă un puls mai ridicat decât adulții.

    Când e indicat să-ți iei pulsul

    3. Măsurarea pulsului este indicat să se efectueze când o persoană resimte bătăile inimii ca fiind anormale (palpitații), în cazul în care resimte amețeli sau în cadrul unui examen medical de rutină. 

    Se recomandă a se măsura pulsul după 15 minute de repaus. Măsurarea pulsului se poate efectua prin mai multe metode:

    • palparea unei artere și numărarea, timp de un minut, a bătăilor percepute (de obicei artera radială – aflată în partea laterală a încheieturii mâinii sau artera carotidă – aflată în partea laterală a gâtului);
    • folosind un tensiometru digital (care indică tensiunea arterială și frecvența cardiacă);
    • folosind un dispozitiv de tip smart watch;
    • efectuând o electrocardiogramă.

    Măsurarea pulsului ne indică valoarea frecvenței cardiace. Aceasta poate fi:

    • în limite normale;
    • scăzută (bradicardie, definită ca o valoarea sub 60 de bătăi pe minut);
    • crescută (tahicardie, definită ca o valoare peste 100 de bătăi pe minut).

    Ce înseamnă puls normal la femei/bărbați și când variază

    4. Pulsul variază pe durata unei zile. Acesta se adaptează la nevoile energetice ale corpului. Astfel, pulsul crește în timpul efortului fizic, în condiții de stres, după consumul de excitante cardiace (cafea, tutun, energizante, alcool) sau după masă. Scade în timpul somnului.

    Aceste creșteri și scăderi sunt fiziologice (adaptări normale ale cordului în funcție de diferite situații).

    5. Creșterile pulsului pot fi fiziologice, dar și patologice.

    Valorile crescute ale pulsului, numite tahicardii, înglobează o serie de tulburări de ritm (tahicardie sinusală – ritmul fiziologic al inimii, dar accelerat, fibrilație/flutter atrial, tahicardii paroxistice supraventriculare), tahicardii ventriculare (tulburări de ritm amenințătoare de viață, numite și tahicardii maligne, care pot duce la oprirea cordului dacă nu se intervine prompt).

    Distincția între tahicardiile supraventriculare și ventriculare se poate face doar prin efectuarea unei electrocardiograme (ECG sau EKG).

    Tahicardiile sinusale au o multitudine de cauze, putand fi fiziologice (adaptările cordului în condiții de exercițiu fizic, stres emoțional, consum de excitante cardiace) sau patologice (în cadrul unor boli ale cordului sau boli extracardiace).

    Cauze patologice de tahicardie sinusală:

    • anemie;
    • tireotoxicoza (excesul de hormoni tiroidieni);
    • insuficiență cardiacă;
    • trombembolismul pulmonar (prezența unui cheag de sânge în interiorul unei artere a plămânului);
    • miocardite (inflamații ale mușchilui inimii);
    • febră;
    • hipovolemie (în cazul deshidratării secundare vărsăturilor, diareei, arsurilor întinse, pierderi importante de sânge);
    • boli cardiace congenitale;
    • tulburări hidroelectrilitice (când sărurile din organism au valori mai mici sau mai mari decât limitele normale).

    Tahicardia sinusală mai poate să apară și secundar administrării de medicamente (adrenalină, atropină, teofilină, beta2-simpatomimetice- Salbutamol) sau droguri (cocaină, amfetamină, MDMA).

    Când pulsul crescut pune viața în pericol

    În ceea ce privește cauzele celorlalte tahicardii supraventriculare, ele sunt cel mai adesea secundare modificărilor structurale ale mușchiului inimii, valvelor inimii, vaselor de sânge care alimentează inima (artere coronare), sau defecte în circuitul electric al inimii (existența unor căi electrice suplimentare). Poate fi vorba și despre boli extracardiace (boli pulmonare, boli ale glandei tiroidei, ale glandelor suprarenale).

    6. Tahicardiile ventriculare sunt caracterizate prin prezența unui frecvențe cardiace foarte crescute (între 200 și 300 de bătăi pe minut). De cele mai multe ori, acestea sunt amenințătoare de viață, necesitând intervenție medicală promptă.

    Ele pot să apară în condiții de:

    • infarct miocardic acut;
    • disfuncție severă a pompei inimii secundară ischemiei miocardice;
    • boli cardiace congenitale;
    • tulburări electrolitice severe (concentrații sanguine foarte scăzute ale potasiului, concentrații scăzute ale magneziului sau ale calciului).

    7. Atenție! În cazul în care la măsurători repetate ale pulsului se înregistrează valori de peste 100 de bătăi pe minut în condiții de repaus, fără a fi consumat nicotină sau cofeină, se recomandă efectuarea unui consult medical.

    În plus, dacă valorile crescute ale pulsului sunt însoțite de simptome precum amețeală, astenie fizică, fatigabilitate, respirație dificilă, creșterea în volum a membrelor inferioare, pierderea stării de conștiență, se recomandă un consult cardiologic.

    Holter ECG pentru palpitații permanente

    8. Investigații necesare. Efectuarea unei electrocardiograme de repaus (ECG cu 12 derivații) este, de cele mai multe ori, diagnostică în caz de depășiri de puls normal la femei/bărbați. Cu condiția să fie efectuată în momentul unei valori crescute a frecvenței cardiace.

    Dacă palpitațiile nu sunt permanente, iar pacientul nu le resimte în momentul efectuării unui ECG, medicul cardiolog poate indica montarea unui Holter de ECG (un aparat care înregistrează frecvența cardiacă continuu timp de 24-72 de ore sau pe mai multe zile) pentru a diagnostica prezența unei tulburări de ritm cardiac.

    De asemenea, există posibilitatea utilizării aparatelor de telemetrie, pe care pacienții le pot închiria pentru anumite perioade de timp și care, utilizate în momentul resimțirii palpitațiilor, înregistrează un ECG care este transmis medicului prin intermediul unei aplicații folosind o conexiune la internet.

    În cazul pacienților la care este necesară o monitorizare de lungă durată a pulsului (săptămâni sau luni), există aparate care se implantează subcutan, numite loop-recorder (un electrod de aproximativ 75 de mm și 4 g) și care pot fi „citite“ fie prin intermediul telemetriei, fie prin vizită medicală. O astfel de situație o reprezintă pacienții la care se suspectează prezența fibrilației atriale (aritmie care predispune la formararea de cheaguri de sânge în interiorul inimii care pot migra la nivelul arterelor cerebrale și producând astfel un accident vascular cerebral).

    Bolile care scad pulsul pot necesita tratament de urgență

    9. Valorile scăzute ale pulsului se întâlnesc în cadrul bradicardiilor sinusale.

    Ele pot fi:

    • fiziologice (la sportivii de performanță, în timpul somnului);
    • secundare administrării de medicamente care au ca efect scăderea pulsului (betablocante, blocante ale canalelor de calciu, antiaritmice, digitalice).

    Pulsul scăzut poate fi și patologic, cum este în cazul:

    • blocurilor atrioventriculare de grad înalt (când impulsurile de la nivelul atriilor către ventricule sunt întârziate sau nu sunt transmise);
    • bolilor nodului sinusal;
    • tulburărilor electrolitice (hipocalcemie, hiperpotasemie);
    • hipotiroidismului (producția scăzută de hormoni tiroidieni);
    • hipotermiei (temperatură scăzută a corpului).

    Este important să efectuăm un consult cardiologic în cazul în care depistăm un puls scăzut. Uneori, bolile care determină acest puls necesită tratament medical de urgență. Metodele de diagnostic ale unui puls scăzut sunt aceleași ca în cazul pulsului crescut.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook