4 sfaturi pentru interacțiunea cu persoanele dificile

Deși nu sunt interacțiuni plăcute, adesea avem de-a face cu persoane dificile. Este de ajutor să știm că în mare parte comportamentul acestora este despre ele și nu despre noi, dar acest lucru nu înseamnă că nu vom fi deranjați de el. Iată câteva strategii în comunicarea cu persoanele dificile.

1. Păstrează-ți calmul

Ușor de zis, nu chiar atât de ușor de făcut. Cea mai mare problemă apare atunci când reacțiile noastre emoționale sunt foarte puternice. Acela este momentul în care nu mai suntem foarte raționali, reacționăm impulsiv, spunem lucruri pe care apoi le regretăm și lăsăm emoția să decidă în locul nostru. Cum spuneam, nu este simplu să ne păstrăm autocontrolul în aceste momente, dar adesea acesta dezarmează atacurile din partea celor care sunt intruzivi, critici, agresivi, „bullies” sau dificili sub alte aspecte. Cum ne păstrăm, totuși, calmul?

Nu există o formulă magică, valabilă pentru toată lumea, pentru fiecare dintre noi funcționează altceva. O variantă ar fi să inspiri profund și să numeri în gând până la zece. O altă variantă ar fi să numeri de la 30 la 1 din 3 în 3. În felul acesta nu vei amplifica emoția, ci te vei concentra asupra unei sarcini (moderat de solicitante) care să te mențină angajat mental în interacțiune. O altă strategie este să ceri o pauză. Respectiv, să-i spui persoanei dificile cu care interacționezi că vei continua în câteva momente și să te retragi pe moment, urmând să revii după ce te-ai calmat. 

Orice demers pentru a-ți recupera autocontrolul îți dă mai multă putere pentru a gestiona situația cu care te confrunți. 

Psihoterapeutul Iulia Barca vine la #ReFericirea, ediția a doua, pe 13 aprilie 2024, la Palatul Camerei de Comerț și Industrie din București. La același eveniment, vei primi informații despre modul în care îți poți controla starea de spirit prin alimentația corectă de la nutriționistul specializat în nutrigenetică Ruxandra Pleșea, despre semnele pe care stresul și anxietatea le lasă pe piele de la medicul dermatolog Iulia Roșu Panțuru și, nu în ultimul rând, despre regulile pentru rezolvarea problemelor cu somnul de la dr. Oana Deleanu, medic certificat în somnologie, și de la psihoterapeuta Doina Zamfirescu, doi specialiști cu experiență în tratarea problemelor de somn. Ca să participi la eveniment, rezervă-ți un loc aici. Pentru mai multe detalii despre eveniment, speakeri, program și surprizele pregătite, accesează pagina de Facebook a conferinței.

2. Nu lua rolul de victimă

Persoanele dificile adesea vor alege ținte facile, respectiv pe cei complianți, care evită conflictele și preferă să „lase de la ei”. Dacă și tu eviți conflictele, ar fi util să încerci să îți dai seama care este motivul și cum poți schimba acest comportament.

A fi capabil să fii în conflict înseamnă, adesea, a fi capabil să te lupți pentru nevoile tale. Acest lucru nu are nicio legătură cu a fi conflictual, așa cum sunt tocmai persoanele dificile despre care discutăm, ci a nu te retrage și a renunța la drepturile sau nevoile tale pentru a evita o ceartă. Retragerea este cea care dă undă verde celor dificili, care vor considera că sunt îndreptățiți să continue comportamentele toxice.

Când ne retragem, intrăm în rol de victimă. Când alegem să ne luăm apărarea, dacă emoția noastră este prea puternică, aparține copilului nostru interior care, probabil, a avut parte de momente în care s-a simțit neajutorat. În prezent însă, acest copil nu mai este singur, este însoțit de adultul din noi, care îi poate lua apărarea așa cum avea nevoie și în copilărie. Prin urmare, să ne imaginăm că luăm apărarea unui copil de 4 ani care este atacat de un adult. Am interveni sau l-am lăsa neajutorat și vulnerabil?

Dacă alegem să facem o schimbare, aceasta nu implică lipsa emoțiilor, ci acceptarea lor, fără a le eticheta.

Problema nu este emoția, ci că fugim de ea. Cum învățăm să ne gestionăm propriile emoții, inclusiv pe cele negative

3. Să nu las emoția să decidă în locul meu

Când ne confruntăm cu persoanele dificile, nu avem cum să nu reacționăm emoțional, mai ales dacă ne sunt încălcate limitele și drepturile. Putem simți teamă, furie, ne putem spune că este nedrept, incorect ceea ce ni se întâmplă, iar astfel de gânduri produc frustrare, iritare, irascibilitate.

Uneori, putem să avem lacrimi într-un astfel de episod. Plânsul este modul prin care corpul nostru ne arată câtă tensiune resimte. Cum ar fi să nu ne etichetăm pentru aceste emoții? Să nu ne spunem „sunt slab/ă”, „ceilalți vor spune că sunt fraier/ă”, „mă fac de rușine”, „sunt penibil/ă”. Astfel de gânduri nu reprezintă altceva decât furie îndreptată către noi.

Emoția nu este un semn că trebuie să renunțăm. Poate avem nevoie de o mică pauză, de un moment de solitudine în care să ne reasigurăm că nu suntem pe cât de neputincioși ne-am imagina că suntem și să facem o activitate cu rol de calmare. Putem suna pe cineva în care avem încredere, putem scrie în telefon o notiță prin care să descriem ceea ce simțim și gândim, putem face o scurtă plimbare, ne putem ancora în simțurile noastre sau în câteva repere pozitive ale vieții noastre („Sunt o persoană iubită/Am prieteni/familie care îmi sunt aproape/Am multe resurse interioare care m-au ajutat să trec și peste alte greutăți etc.”). Odată ce suntem mai liniștiți, putem relua discuția.

4. Distanța sănătoasă

Este bine să ne întrebăm dacă putem încheia relaționarea cu persoanele dificile. Citeam pe internet un dialog care mi se pare potrivit aici și care suna cam așa: „Câte situații neplăcute sunt suficiente pentru a decide să închei relația cu o persoană toxică?”, iar răspunsul a fost: „Este ca și cum ai întreba câtă otravă trebuie să bei până mori?”.

Putem încheia relații, putem menține o distanță sănătoasă, chiar și atunci când persoanele dificile sunt membri ai familiei noastre. Dacă interacțiunea cu aceștia provoacă stres, anxietate, tristețe, suferință, dacă suntem criticați, folosiți, judecați, umiliți… oricine ar fi persoana respectivă, nu suntem obligați să o tolerăm. Uneori putem limita interacțiunile cu ea ținând cont de resursele noastre interioare de a o suporta, alteori putem rupe definitiv relația.

Dacă, însă, o astfel de persoană dificilă este, spre exemplu, un coleg de muncă, ne ajută să punem în balanță și avantajele, nu doar dezavantajele. Spre exemplu, poate fi o persoană care nu știe să comunice, dar care este foarte pricepută la ceea ce face. Prin urmare, putem gestiona interacțiunile folosind sugestiile de mai sus (sau altele probate, despre care știm că funcționează pentru noi), așa încât să nu perturbăm activitatea echipei și să integrăm aportul persoanei dificile, dar utile.

Nu uita că timpul tău este prețios și doar tu decizi cui îl acorzi. Tu decizi care sunt confruntările necesare (îți alegi bătăliile), tu decizi când merită să încerci să găsești o cale de comunicare (și există potențial să fie găsită cu o anumită persoană), tu decizi când este timp pierdut și prea mult disconfort sau chiar suferință dacă ai continua și atunci… renunță.